28
June , 2017
Wednesday

Vreau să fiu ungur…

Ori autonomia Ţinutului secuiesc,

ori revizuirea Tratatului de la Trianon

cere UCM

caric 1„Meden taumazein” sau pe româneşte, tradus din greaca veche, cu înţeles de „niciodată să nu te miri de nimic”. Că aşa este, o adeveresc numeroase fapte cotidiene printre care şi cel ce urmează:

Într-o bună dimineaţă, cetăţeanul Ion Ion din Covasna s-a trezit cu noaptea-n cap şi a început să mestece gânduri. Pe măsură ce gândea, mai aprig se înroşea la faţă şi înjura. Ieşind în curte să se răcorească se aşeză pe băncuţa de lemn, din faţa gardului de mărăcini. Şi…

Se făcea că tocmai trecea pe-acolo, la acea oră, un alt covăsnean, Gheorghe Gheorghe.

Auzi, măi Gheorghe, m-am decis: mă fac ungur! Să fiu al naibi de te mint…” „Ce-ai omule? A intrat dracu-n tine?”

Ascultă tu la mine: pe-aici e mai bine să fi ungur decât român.”

Ei nu zi…”

Nu vezi că o ducem tot mai greu şi ne cam rărim… Aveai vecin pe Stan, învăţătorul copiilor tăi. Şi-a luat lumea-n cap şi a plecat! Alături, la un gard de tine, stătea Pandele, avocatul. A plecat! La capătul străzii locuia Matei, ăla cu băcănia. Şi el a plecat! Cine stă să-i mai numere, dar duşi au fost cu miile. Nu mai suportau înjosirile. în şcoli, numai ungureşte. La brutărie, la magazin, dacă vrei pâine sau slană, ţi se răspunde cu „nem tudom”… Şi apoi în casă îţi turuie radioul Budopeşt iar la televizor vezi Duna. Pe ei îi ajută ai lor cât îi ziulica de mare, iar noi rămânem de căruţă. Ca mâine ne vizităm rudele cu paşaport.”

Lasă astea… Dar dacă mori, te duci la cimitir tot lângă ai tăi, printre români.”

Ei şi tu, morţii cu morţii, viii cu viii. Dar şti ce, tot aşa, tot mai singuri, ca mâine ne bagă şi pe noi la catolici, ca ciangăii din Moldova. Şi ne îngropăm în cimitirul catolic. Ce, nu se doreşte o singură biserică creştină? Noi ne vom afla, cu morţii noştri, în primele rânduri ale unificării.”

Ce aiureli vorbeşti acolo, omule?”

Şi unde mai pui că noi, ungurii, adică ăştia mai noi, ca mine sau dintr-acei mai vechi, avem apărători tari, nu mămăligi – în guvern, în parlament, în ue… De atâta amar de vreme ai noştri unguri sunt în guvern, şi nimeni nu ne clinteşte. Toţi au nevoie de noi ca să treacă puntea, la alegeri. Şi nu numai! Şi în UE. Nu vezi că românii sunt la mâna ungurilor? Uite, ce spun eu: tot aşa, tot aşa, devenim cu toţii unguri… şi francezii, şi englezii, şi spaniolii, şi…”

Se trezi din somn, sprijinit de uluca gardului şi-şi făcu semnul crucii, ortodox, de la dreapta spre stânga. Cum a apucat din străbuni. „Nu ne lăsăm noi, îşi zise, înrurajându-se. Vis nărod…”

Stau în colţul meu şi cuget: şi dacă…


Se-ntorc vremurile…

caric 2Cineva a găsit o cărticică despre teatru „Cărăbuş” al marelui Tănase şi-mi propune câteva catrene „de mare actualitate”, zice dânsul, pentru ţara noastră. Nu pot decât să le redau, deoarece orice comentarii suplimentare sunt inutile:

D-apoi, Statul, oameni buni,

Dă mereu Deciziuni

C-a ajuns lumea nebună,

Nu mai ştie care-i bună.

Dar el dă pe veresie. Să fie!

Nu mai stă omu-n picere

De atâtea biruri, vere

Dar guvernul nesătul,

Cică tot nu e destul!

Şi-ţi mai face o bucurie… Să fie!

Toate bune, măi creştini

Perceptori sunt prea puţini

Eu aş pune, să fiu stăpân

Paisprezece pe-un român

Ca să-i vie-apoplexie… Să fie!

Doi să-i bată toba-n stradă

Trei să-i bată în ogradă

În iatac, vreo cinci, grămadă

Zece pe la ritiradă

Ca să-i facă-o melodie… Să fie!

Camerele amândouă

Scot la lefi, de parcă plouă

Ies, mă, legile din ele

Parcă ar ieşi chiftele

Bravo, mă, să nu s-abţie… Să fie!

Vii acasă, la mâncare,

Parcă-i la înmormântare,

Toţi sunt albi, parcă pe pânză,

Fiindcă n-au nimic în rânză,

Tu le-aduci de-un franc, verdeaţă,

Asta-i viaţă?!

…Dar iată că vine momentul când sărăntocul care

dimineaţă mâncă chiflă cu covrig, iar seara schimbă

„meniu”-un covrig cu chiflă, îşi face visuri

despre paradisul care îl aşteaptă…

– Ce-o să fie, ce-o să fie,

O să fie bogăţie,

Cum n-a fost, şi nu mai este,

Decât numai în poveste,

O să fie un bairam,

Ca în sânul lui Avram,

Şi de sus, mă, tam nesam,

O să plouă cu salam,

Din fântâni va curge, vere,

Numai lapte, numai miere,

Pe ogoarele bălane,

O să crească macaroane,

Şi pe oricare maidan,

O să calci pe parmezan.

Stau în colţul meu şi cuget: nu cumva, Tănase ăsta al nostru, o fi fost şi prezicător?

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult