25
June , 2017
Sunday
Cinci dintre cei şase eurodeputaţi români, care în ultimii doi ani şi jumătate au ...
[nggallery id=33] „Românii care sunt în Regatul Unit muncesc din greu, îşi plătesc taxele şi sunt ...
Deşi pare incredibil, aliaţii occidentali se urmăresc unii pe alţii parcă mai mult ca oricând. ...
Cu ocazia sărbătoririi Zilei Naţionale a României, Misiunea permanentă a României pe lîngă Organizaţia Naţiunilor ...
Monarhi europeni În cea mai mare parte a istoriei sale, omenirea a fost supusă autorităţii monarhice. ...
Traseismul în politică este considerat în general o conduită nepotrivită şi, cel puţin la nivel ...
ES Dr. ION JINGA, Ambasadorul României în Marea Britanie: Un obiectiv major- protejarea intereselor comunităţii româneşti ...
Consulatul General al R. P. Chineze din Constanţa a dobândit un nou sediu, în care ...
declară dl. Niculae Idu, şeful Reprezentanţei Comisiei Europene în România, în cadrul interviului special acordat ...
Numeroşi ani, în paginile revistei noastre am publicat în mai multe numere magistrala lucrare a ...
Istoria atestă faptul că Rusia a avut întotdeauna dorinţa şi puterea de a susţine sârbii ...
Este de notorietate, de mulţi ani, faptul că „Niro Investment Group” şi-a creat propria politică ...
Fotografia noastră din pagina întâi îi prezintă pe cei trei lideri europeni- Herman Van Rompuy, ...
SUPLIMENT SPANIA

Viaţa nu e chiar roz…

Reporter: editura May - 18 - 2014

Povestea unui medic rezident

1În urmă cu trei ani, O.C. a decis să plece din România şi să urmeze rezidenţiatul în Spania. S-a confruntat cu multe dificultăţi, în principal legate de birocraţie, dar nu a renunţat. Provocările au fost de tot felul: Nu este vorba doar de salariile primite acolo, ci şi de imaginea în faţa pacienţilor, de relaţiile cu alţi medici, de responsabilitatea şi de încrederea acordată, precum şi de dotările tehnice. De asemenea, modelul de pregătire este diferit şi pleacă de la o altă premisă: sistemul investeşte în rezidenţi pentru a deveni buni şi apoi să fie angajaţi”. În plus, procesul de pregătire pentru un rezident poate fi unul lung şi costisitor. Nici după intrarea în sistem lucrurile nu s-au simplificat: „Odată intrată, lucrurile s-au dovedit mai dificile decât credeam, pentru că tot ce ţine de birocraţie la ei funcţionează la fel de… bine ca şi la noi”, a detaliat aceasta, dând exemplu faptul că a ajuns, la un moment dat, în situaţia de a nu putea obţine un număr de identificare spaniol pentru că nu avea contract de muncă, iar contractul de muncă nu îl putea obţine fără un număr de identificare. „Am reuşit să găsesc portiţe de ieşire şi să se rezolve, însă nu încetezi totuşi să te simţi străin când vine vorba de reglementarea actelor”, afirmă tânăra, adăugând că, în plus, dificultatea deciziei de a pleca în străinătate constă şi în alţi factori, ca „schimbarea radicală atât de nivel de muncă, organizare, sistem, cerinţe, cât şi de cultură şi modul de relaţionare cu oamenii”.


De când am venit, am lucrat aproape încontinuu

1Gigi Cărăuşu a venit în Madrid la sfârşitul anului 2011, din Brăila. „Am un loc de muncă stabil, nu câştig marea cu sarea, dar, oricum, am suficient cât să duc o viaţă decentă. De când am venit, am lucrat aproape încontinuu. Mă duc la muncă şi pe mult, şi pe puţin. Cum lucrez numai de noapte, ziua, dacă găsesc ceva de muncă, mă duc. Nu contează că-mi dă mai puţin, sunt nişte bani bineveniţi. Când am început să lucrez în postul actual, mulţi au spus că salariul e mic şi că ei nu ar ieşi din casă pentru aceşti bani. Probabil ei preferă să stea să-i întreţină femeile acasă… Mii de euro nu se mai dau. Eu cred că puţin câte puţin se-adună. Ceea ce este important este că am de muncă încontinuu. În plus, şeful mi-a spus că voi mai avea de muncă multă vreme”, spune tânărul.

Munceşte de la 14 ani. „Am lucrat în construcţii, în pază, în import-export, am fost gestionar, manipulant… Cinci ani am lucrat în brutărie, apoi la dispeceratul de panificaţie… Chiar de la locul de muncă de unde am plecat în Spania, şefa mi-a spus că dacă nu îmi va merge bine, să mă întorc. Întotdeauna mi-a plăcut să-mi fac datoria, să fiu pe picioarele mele. Nu cer de la nimeni nimic. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că sunt sănătos, capabil să-mi câştig pâinea de zi cu zi”. 


Visul nostru este să ne întoarcem acasă”

Sotii PolmoleaSunt plecaţi de 13 ani la muncă în Spania şi s-ar întoarce oricând acasă. Au un venit relativ stabil, muncesc din greu, însă soţii Polmolea spun că dorul de locurile natale este mai presus de banii pe care îi câştigă. Cei doi trăiesc în mijlocul comunităţii de români din Vilanova i la Geltru, Spania, alături de alţi circa 1.500 de compatrioţi (din totalul de 65.000 de locuitori). „Suntem din 2000 în Spania. Mergem cât se poate de des în ţară. Este puţin diferită viaţa de aici. Înainte de 2008, aici era capitalism adevărat, acum e rău şi aici”, spune Marius Polmolea. „Iubesc România, aşa cum este. Am iubit-o întotdeauna. Nu mi-am dorit să plec, dar în viaţă mai faci şi compromisuri. Visul meu este să ne întoarcem acasă. Ştiu cum a fost, ştiu cum este, îmi imaginez că nu va fi prea uşor prea curând, însă România e România. Nu ţine totul de partea materială. Nu trebuie să vorbim tot timpul de partea materială. Şi în România te poţi descurca, numai că noi am ales calea asta. Dacă va fi să ne întoarcem, ne întoarcem”, adaugă Mădălina Polmolea.


O româncă solidară

Rodica-OmerRodica Omer, o româncă în vârstă de 56 de ani care vorbeşte şapte limbi străine, a ajuns în oraşul spaniol Baza pentru un eveniment familial nefericit şi a rămas pentru a lucra ca voluntar la „Crucea Roşie”.

Povestea Rodicăi Omer nu este cea a unei imigrante care a plecat din ţara ei pentru a căuta un loc de muncă, ci a unui om care a hotărât, într-un concurs de împrejurări, să ia viaţa de la început pe meleaguri străine. După ce a venit la Baza pentru a rezolva o chestiune de familie, împreună cu soţul ei, a aflat că şi-a pierdut locul de muncă din România şi a decis să rămână în Spania, deşi nu vorbea limba spaniolă. La început a fost greu. În ţară, lucrase ca voluntar la „Crucea Roşie” peste 22 de ani, astfel că primul loc spre care s-a îndreptat a fost „Crucea Roşie” din Baza. Aici a fost sprijinită. A făcut cursuri de calificare care i-au oferit posibilitatea să se angajeze. Lucrează şi azi la „Crucea Roşie”, este tehnician de transport la departamentul de urgenţe şi prim-ajutor şi, în acelaşi timp, este voluntar la „Caritas”.

Azi nu mai stă în rulota pe care o transformase în locuinţă, ci într-un apartament care i-a fost pus la dispoziţie de primăria din Baza. Deşi nu s-a mai întors acasă de mai mult timp spune despre ţara natală de care este ataşată că este un loc cu multă istorie, cultură şi frumuseţi naturale.

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult