22
October , 2017
Sunday

foto Damian Draghici– declară domnul Damian Drăghici, europarlamentar român

Se cunoaşte că, în ultimii ani, aţi preferat muzicii acţiunea politică, în sensul participării la viaţa publică a României. Din ce considerente şi cu ce rezultate?

– Este adevărat că, la un moment al carierei mele muzicale, care mi-a adus nenumărate satisfacţii şi prin intermediul căreia am dus în lumea întreagă specificul românesc, am decis să renunţ şi să intru în viaţa publică. Motivul care a stat la baza acestei decizii este cel care m-a animat dintotdeauna: dorinţa de a participa la îmbunătăţirea vieţii sociale a cât mai multor cetăţeni şi de a mă implica mai intens în rezolvarea problemelor cu care se confruntă categoriile defavorizate ale societăţii. Palierul politic mi-a dat posibilitatea de a analiza care sunt cu adevărat problemele cu care se confruntă comunităţile rome şi în general comunităţile dezavantajate. Într-o primă etapă din postura de Consilier de Stat, ulterior din dubla calitate de reprezentant ales în Senatul României şi cea de Consilier al primului ministru pe problema integrării romilor, am căutat soluţii concrete pentru probleme dintre cele mai diverse şi mai acute care privesc diferite categorii sociale defavorizate. Am întreprins peste 300 de vizite în ţară, în comunităţi rurale şi urbane, familiarizându-mă cu priorităţile unor oameni care au nevoie de sprijinul autorităţilor nu doar punctual şi pe moment, ci şi de politici eficiente pe termen mediu şi lung. Şi pot să menţionez în dreptul rezultatelor un proiect major, intitulat „Fundaţia Proiect Ferentari”, direcţionat către comunităţile de romi, menit să-i transforme pe aceştia în cetăţeni activi şi care porneşte de la piloni fundamentali ca şcoala, sănătatea, locurile de muncă.

1– Care consideraţi că sunt mijloacele care pot determina integrarea acestora cu succes?

– Este vorba în primul rând despre conştientizarea realităţii că problema romilor este una a întregii Europe. Încercările unor ţări de a pasa responsabilitatea acestei problematici exclusiv în sarcina statelor de origine s-a dovedit o strategie superficială şi ineficientă – dificultăţile nu se rezolvă prin expulzări în masă, stimulente financiare sau închiderea graniţelor. Vorbim despre o sumă de comunităţi din multe state, de un cumul de specificităţi, de eforturile acestei etnii de a-şi defini şi promova identitatea, atât cea culturală, cât şi cea etnică, în multe zone ale Europei. Toate acestea în condiţii de discriminare, lipsă a educaţiei, izolare, excluziune. La nivel intern, mijloacele de integrare rezultă limpede: acces la şcolarizare, drepturi egale, participare la viaţa comunităţilor, cu punct de plecare eradicarea sărăciei. În plan extern, la nivelul statelor occidentale, există un element care rămâne îngrijorător şi care trebuie combătut: romii sunt folosiţi în continuare ca pretext pentru escaladarea discursului xenofob şi eurosceptic, pentru încercările de a limita libertatea de circulaţie pentru toţi migranţii şi astfel, prin efectele produse, clişeele vehiculate la adresa etnicilor romi periclitează asigurarea unora dintre cele mai importante drepturi ale cetăţenilor români şi în acelaşi timp europeni. Pe acest palier, mijloacele de integrare ţin de conştientizarea faptului că problema romilor, aşa cum am arătat, este una pan-europeană, deci necesită o gestionare cu mijloace şi instrumente europene adecvate. Avem politici, avem fonduri europene care se adresează comunităţii rome din toată Europa şi care pot contribui la o integrare eficientă. Aşa cum sintetiza comisarul european pentru Justiţie Viviane Reding, progrese există în toate ţările, iar România este „parte a soluţiei, nu a problemei”.

– Care au fost motivele care v-au determinat să candidaţi pentru un loc în Parlamentul European, ceea ce aţi reuşit pe deplin? Vă felicităm!

-În acest context îmi permit să adresez mulţumirile mele domnului vicepremier Gabriel Oprea, preşedinte al Uniunii Naţionale pentru Progresul României pentru încrederea pe care mi-a acordat-o în vederea apărării interesului naţional în structurile Uniunii Europene.

După o perioadă de eforturi interne, am considerat că intrarea în Parlamentul European era pasul firesc următor pe linia demersurilor pe care le-am amintit. Nu întâmplător, întreaga activitate internă pe care am depus-o a fost dublată de numeroase acţiuni externe. Am avut o prezenţă activă pe lângă organismele internaţionale – Comisia Europeană, Consiliul Europei, guvernele statelor membre UE şi nu numai – în numele celor aflaţi în situaţii de marginalizare socială şi care trebuie sprijiniţi. Şi nu este vorba doar despre categoriile sărace, ci de tot ceea ce înseamnă, în percepţia Uniunii Europene, incluziune: protecţie socială, pentru diferite categorii sociale defavorizate, programe sustenabile pentru tineri, strategiile pentru garantarea pensiilor etc. Toate acestea fiind în acord cu năzuinţele mele sociale dintotdeauna, am decis să candidez luând în considerare capacitatea membrilor Parlamentului European de a genera deciziile fundamentale. Această postură îmi dă posibilitatea să contribui direct la o colaborare strânsă între autorităţile europene şi cele naţionale sau locale, pentru găsirea acelor soluţii cu adevărat eficiente la problemele în care mi-am propus să mă implic. Mai cu seamă în condiţiile în care într-un număr destul de mare de ţări occidentale a pătruns flagelul extremismului de dreapta, nedrept şi la urma urmei, antiuman.

– Cum vedeţi rolul de membru al parlamentului European?

– Ca pe o mare provocare, o mare responsabilitate şi o mare şansă. Îmi doresc – şi ştiu că o pot face – să promovez şi să susţin interesele cetăţenilor români şi ale României şi să contribui la dezvoltarea Uniunii Europene, convins fiind că această dezvoltare corespunde în cel mai înalt grad interesului naţional. În opinia mea, cel mai important rol al unui europarlamentar este acela de ambasador al cetăţenilor care i-au acordat votul, în cazul meu de a fi o voce a românilor în Parlamentul European. Fiecare român trebuie să poată beneficia de pe urma oportunităţilor oferite de apartenenţa noastră la Uniunea Europeană, să se bucure de calitatea de cetăţean european cu drepturi depline. Aşadar, pot spune că văd postura de membru al Parlamentului European ca fiind cea de „slujbaş” în folosul oamenilor care au nevoie cel mai mult de sprijin din partea structurilor europene.

2– Date fiind aceste coordonate şi deziderate, ce prevede programul pe care vi-l propuneţi, în noua calitate de europarlamentar?

– Proiectul şi ţelul meu politic major la Bruxelles va fi, în anii următori, promovarea politicilor de incluziune socială pentru sprijinirea oricărei comunităţi afectate un regim de inegalitate, de sărăcie şi lipsită de şanse. Mai exact, conform convingerilor mele, să-i ajut pe cei defavorizaţi, să contribui la reducerea decalajelor de dezvoltare, să combat mai consistent sărăcia, abandonul şcolar lipsa accesului la serviciile de sănătate, de încurajarea tineretului. De altfel, mesajul meu este unul comun cu cel al stângii europene, axat pe probleme sociale şi deschis aprofundării integrării, cu menţiunea că am în vedere în principal problemele specifice României.

– Credeţi că ne-am hazarda dacă v-am întreba: consideraţi că aţi putea contribui la îmbunătăţirea incluziunii sociale din postura de comisar european?

– Eu cred că nu. Chiar mi-aş dori. Pot spune că sunt familiarizat cu problematica incluziunii. Este un areal complex, în care există încă, la acest început de mileniu trei şi în condiţii economice grele, multe dificultăţi. Încă sunt probleme la capitole esenţiale pentru bunăstarea şi siguranţa tuturor cetăţenilor europeni, cum ar fi protecţia socială, la care accesul este tot mai dificil pentru tot mai mulţi europeni, ocuparea forţei de muncă – după cum ştim, Europa îşi pune problema pierderii unei întregi generaţii din cauza şomajului masiv în rândul tinerilor, de pildă – în domeniul locuirii, educaţiei, sănătăţii, informării, mobilităţii, securităţii, justiţiei. Dacă mi s-ar încredinţa o înaltă responsabilitate, cum este cea de Comisar european îmi propun să sprijin şi pe mai departe toate măsurile şi acţiunile desfăşurate cu scopul de a asigura participarea egală în societate a tuturor cetăţenilor, în deplinul respect al identităţii lor, indiferent de origine sau de caracteristici specifice. Mi-aş concentra eforturile şi în vederea anihilării otravei răspândite de extremiştii de dreapta în rândurile cărora activează, din păcate, numeroşi rasişti.


Născut în Bucureşti, în 1970, într-o familie de romi, Damian Drăghici este europarlamentar, după ce a fost senator UNPR şi Consilier al premierului pe problema integrării romilor.

Damian Drăghici a avut o carieră muzicală internaţională unanim recunoscută, fiind unul dintre cei mai de succes artişti ai României cunoscut peste hotare.

Damian Drăghici a devenit primul român care a absolvit Berklee College of Music din Boston, SUA, după numai un an, Magna Cum Laude.

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult