22
September , 2017
Friday

În actualitate

Înarmări

Reporter: editura July - 19 - 2014

Costul securităţii

Lumea cheltuieşte în prezent aproape trei procente din Produsul Brut la nivel mondial pentru înarmare; mai exact, peste 1,8 trilioane de dolari. Dacă luăm în calcul faptul că agricultura planetei contribuie cu doar 20 la sută la acelaşi Produs, avem o imagine clară şi alarmantă a ponderii cheltuielilor cu armele – deci, cu distrugerea – în tabloul general al contemporenaităţii.

O privire de ansamblu…

SUA îşi „adjudecă“ circa jumătate din cheltuielile mondiale pentru înarmare

SUA îşi „adjudecă“ circa jumătate din cheltuielile mondiale pentru înarmare

Neatinsă de vreo criză, gigantică prin sumele alocate de guverne (unele dintre ele luând pur şi simplu de la gura populaţiei pentru tancuri şi puşti), înarmarea continuă nestingherită, în toată lumea. Este „justificată” de guverne prin argumente de ordin geopolitic: se invocă apărarea în faţa potenţialilor inamici, protejarea intereselor comune din interiorul blocurilor militare, se vorbeşte despre susţinerea intereselor naţionale sau promovarea (dacă nu de-a dreptul implementarea prin acţiuni militare) a unui anumit tip de orânduire. De regulă, în spatele tuturor acestor declaraţii se află eterna competiţie pentru resurse şi poziţie dominantă în ierarhia mondială, la care se adaugă calculele schimbării polilor de putere. Pe de altă parte, aceste mişcări – concretizate sau nu în agresiuni – antrenează „răspunsul” din partea statelor care se consideră ameninţate şi care nu găsesc altă soluţie decât de a acorda prioritate cheltuielilor pentru înarmare. Istoria lumii este plină de efectele acestei „curse a morţii”, pentru continuarea căreia s-au găsit mai mereu cuvintele potrivite. Pot fi date ca exemplu tensiunile militare dintre Rusia şi Ucraina– după anexarea Crimeii şi prelungirea a ceea ce mulţi văd ca fiind un război civil în Ucraina, urmate de cerinţa expresă a NATO ca ţările din Organizaţie (în primul rând cele europene) să-şi majoreze cheltuielile în domeniul militar. „NATO trebuie să deţină capacităţi reale pentru asigurarea puterii de apărare. Securitatea este fundamentul bunăstării noastre”, arată secretarul general Anders Fogh Rasmussen. În acelaşi context, prezent în Europa la începutul lunii iunie, preşedintele american Barack Obama a propus, pe drept, alocarea unei sume de până la un miliard de dolari pentru desfăşurarea de noi forţe americane – terestre, navale şi aeriene – în Europa de Est. Din aceeaşi necesitate: securitatea.

China şi-a sporit alocările militare cu 170% într-un deceniu

China şi-a sporit alocările militare cu 170% într-un deceniu

Indiferent că vorbim despre ameninţare, agresiune directă sau reacţie (de prevenţie sau de ripostă), înarmarea braţului unui stat angrenează majoritatea palierelor unei societăţi. Înarmarea reuneşte interese politice, economice şi comerciale majore, aduce profituri imense, înglobează resurse semnificative şi unele dintre cele mai strălucite minţi în domeniile cercetării avansate. Ca urmare, înarmarea este „răsfăţata” alocărilor bugetare în mare parte a lumii. Astfel, în timp ce bugetele sunt reduse mai peste tot, iar austeritatea a devenit mod de viaţă şi politică şi economică, în mare parte din lume, cheltuielile militare rămân „remarcabil de constante”, după cum apreciază „The Guardian”: cu 23 de ani în urmă, ţările lumii alocau 1.500 de miliarde de dolari acestui sector, pentru ca în 2012 să se cheltuie peste 1.800 miliarde de dolari pentru înarmare, arată „Institutul Internaţional de Cercetare pentru Pace din Stockholm” (SIPRI). Giganţii mondiali se întrec în a aloca sume consistente armatei şi armamentului – bugetul SUA pentru forţele sale armate a fost de 682 miliarde de dolari în 2012, China a cheltuit circa 166 miliarde de dolari (creştere cu peste 170% din anul 2002), Rusia a alocat peste 90 miliarde de dolari (spor mai mare de 100% în ultimul deceniu), Marea Britanie (şi-a sporit alocările cu aproape o treime în ultimii ani) şi Franţa câte aproximativ 60 miliarde de dolari, la fel ca Japonia. Germania figurează şi ea în acest top, cu peste 45 miliarde de dolari. Exemplul „celor mari” nu rămâne fără ecou: pe locuri fruntaşe la alocările pentru armament figurează şi Kuwait, Oman sau Arabia Saudită, cu sume impresionante, de miliarde de dolari, între 11 şi 15 procente din PIB destinate apărării (de notat că investiţiile militare ale Asiei le-au depăşit pe cele ale Europei încă din 2012!). Până şi Eritreea, ţară africană în care sărăcia este la ordinea zilei, iar venitul pe cap de locuitor este sub cel al zonei sub-sahariene, a direcţionat nu mai puţin de 22,6% din PIB către înarmare, fiind pe primul loc într-un trist clasament în domeniu al perioadei 1988-2011 .

Forţele armate indiene primesc zeci de miliarde de dolari de la buget

Forţele armate indiene primesc zeci de miliarde de dolari de la buget

Cât priveşte Europa de Est, spre securizarea căreia se îndreaptă ochii întregii lumi odată cu conflictul ruso-ucrainean, este adevărat că unele dintre state au răspuns crizei economice prin reducerea bugetelor militare, dar asta nu înseamnă că înarmarea a ieşit din prim-planul alocărilor bugetare – ambiţii pentru înarmare există şi aici. Astfel, Polonia a anunţat, prin vocea ministrului de Externe, Radoslaw Sikorski, că va cheltui suma 3,6 miliarde de euro în următorii ani pentru modernizarea armatei: „Este prioritatea noastră pentru deceniul viitor. Ne vom procura rachete, elicoptere, vehicule blindate, submarine şi drone”. La rândul ei, Croaţia a direcţionat către înarmare 4,6% din PIB, Cipru tot în jur de patru procente, Turcia peste 18 miliarde de dolari, Grecia sau Serbia figurând şi ele cu sume importante. În cazul României, bugetul apărării, de 2,164 miliarde de dolari în 2012, a reprezentat 1,3% din PIB-ul ţării. Acestea sunt cele mai mici alocări din ultimele decenii – educaţia, de pildă, a primit în ultimii ani peste dublul acestei cifre. Recentul apel al NATO de sporire a cheltuielilor militare determină şi România să crească aceste alocări (până la 2% din PIB). La coada clasamentului acestei părţi a Europei se află R. Moldova, ale cărei cheltuieli militare se situează în jurul sumei de 20 milioane de dolari. Dar în condiţiile în care această ţară este în imediata apropiere a focarului Rusia-Ucraina, având şi probleme cu separatismul transnistrean este nevoită să facă din înarmare o prioritate.

Deşeurile radioactive, pericol major pentru mediu

Deşeurile radioactive, pericol major pentru mediu

Nu este doar cazul Europei. Arsenalul militar rămâne un criteriu de „selecţie” în ierarhia mondială a puterii, astfel încât înarmarea a devenit „contagioasă”. De exemplu, avansul Chinei în domeniu a generat reacţiile Indiei şi Vietnamului, care au început şi ele să aloce zeci de miliarde de dolari pentru arme şi armatele proprii – cea dintâi pentru că se doreşte o mare putere, cea de-a doua invocând vecinătatea potenţial ameninţătoare a unor asemenea giganţi…

Ce dimensiuni are, în aceste condiţii, inechitatea de alocări dintre înarmare şi dezvoltare? Din nou, cifrele vorbesc de la sine. Datele SIPRI arată că Uniunea Europeană a alocat înarmării în 2012 puţin peste 274 miliarde de dolari. Pentru comparaţie, menţionăm că, de pildă, fondurile comunitare de dezvoltare alocate tuturor membrilor UE în şapte ani reprezintă echivalentul a circa 470 miliarde de dolari. Aşa cum arătam, odată cu turbulenţele create între Rusia şi Ucraina, Europa se va vedea nevoită să aloce înarmării încă şi mai mulţi bani, chiar dacă creşterea sa economică suferă. Discrepanţele apar în toată dimensiunea lor şi din exemplul Canadei, care a direcţionat către apărare, în 2012, peste 22 miliarde de dolari, fiind între primele 15 state ale lumii din această perspectivă, dar culturii din această ţară i-au fost alocaţi, în 2010, doar 4.16 miliarde de dolari…

O ultimă generaţie de tancuri ruseşti

O ultimă generaţie de tancuri ruseşti

Cifrele pe care le-am citat se dovedesc enorme şi dacă le raportăm la ce alocă marile puteri pentru efortul mondial dedicat eradicării foametei sau ajutorului umanitar, deci unor cauze ale întregii umanităţi. În condiţiile în care marile puteri dislocă procente bune din PIB pentru înarmare, ajutorului pentru dezvoltarea lumii i s-au promis abia 0,7% din partea fiecărui gigant economic (în patru decenii, bogaţii lumii nu au atins aproape niciodată această ţintă). Dacă ne referim şi la eradicarea mondială a foametei, ONU estima, în cadrul unui summit din 2009, că ar fi suficienţi 30-40 miliarde de dolari pe an pentru a şterge de pe faţa planetei această ruşine. Dar suma s-a dovedit peste puterile unei lumi care cheltuieşte aproape două trilioane de dolari pentru înarmare, astfel încât un miliard de semeni ai noştri continuă să sufere de foame.

Statele nu se mai pot imagina fără arsenalele lor militare. Şi toate acestea în pofida nenumăratelor urmări nefaste ale cursei nesfârşite a înarmării mondiale: marea risipă de resurse naturale, umane şi financiare, deturnarea unei părţi importante din potenţialul tehnico-ştiinţific de la folosirea lui pentru progres, poluarea mediului înconjurător, frânarea creşterii economice, sacrificarea unor enorme posibilităţi de soluţionare a problemelor sociale, puternice presiuni inflaţioniste, obstacole în calea cooperării internaţionale.

Nu putem încheia această trecere în revistă fără să punctăm efectul cel mai dramatic al înarmărilor: pierderile umane. Pe termen scurt, vorbim despre moarte, traume, răniţi, deportări, malnutriţie, epidemii. Pe termen lung, despre faptul că deturnarea unor sume colosale către arme şi armate privează statele de dezvoltare şi, în acest fel, îi privează pe cetăţenii lor de viitor.

Roxana Istudor

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult