16
December , 2017
Saturday

În vremuri grele, naţionalismul radical şi reprezentanţii săi prosperă”: de la dreapta antiimigraţie până la stânga antiliberalism, naţionaliştii extremişti îşi elimină liniile de demarcaţie ideologică”, încearcă să-şi strângă rândurile şi devin tot mai periculoşi pentru stabilitatea şi democraţia din ţările în care activează.

Monument dedicat amiralului fascist ungar Horthy (Budapesta)

Monument dedicat amiralului fascist ungar Horthy (Budapesta)

Chiar dacă pare paradoxal, naţionalismul, reinterpretat şi deturnat de la reperele sale valorice, este invocat deopotrivă de extrema dreaptă şi de stânga radicală în multe locuri din lume. Fragmentaţi până nu demult şi blocaţi în fixaţii ca rasismul, pe de o parte, sau antiglobalizarea, pe de altă parte, naţionaliştii radicali de ambele facturi şi-au dat seama că pot începe să-şi unească forţele. Declinul economic mondial le-a furnizat „muniţia”, iar rezultatul este tot mai evident şi mai alarmant.

Unul dintre momentele care au relevat recrudescenţa mişcărilor naţionaliste cu grad de risc a fost conferinţa de la Tokyo, din 2010, intitulată „Viitorul mişcărilor naţionaliste”, unde s-au stabilit ţinte clare, pe care în anii următori aceste formaţiuni le-au şi atins, în măsură mai mare sau mai mică. Progresele nu au întârziat. Încurajate de evoluţii electorale interne dătătoare de speranţe aceste formaţiuni au ajuns în postura de a face mişcări menite să destabilizeze legislativul de la Bruxelles, de pildă. Iar scorurile obţinute în alegerile europarlamentare din luna mai le oferă şi ocazia – negocierile pentru desemnarea viitoarelor nume de la conducerea UE sunt mult îngreunate de reprezentanţii şi interesele acestor formaţiuni (de exemplu, premierul britanic nu acceptă un promotor al federalismului european în fruntea Comisiei Europene din cauza presiunilor naţionaliştilor de la UKIP). De altfel, colaborarea este extinsă şi pe alte planuri – partidele de acest tip se susţin reciproc la demonstraţii, se reunesc în congrese şi conferinţe, ţin o strânsă legătură în spaţiul virtual. O observaţie se poate desprinde în sprijinul ideii că naţionaliştii şi-au depăşit „divergenţele” şi se coagulează periculos: nu au nici un scrupul în a predica una şi a face alta, mai precis se folosesc de toate facilităţile şi libertăţile globalizării în timp ce declamă lupta cu „internaţionalismul”. Un exemplu: „An de an, Jobbik îşi extinde activităţile internaţionale”, spune Márton Gyöngyösi, reprezentant al unei formaţiuni care combate Europa unită… pe banii Uniunii Europene. Formaţiunile care invocă naţionalismul ca scuză pentru îngrădirea libertăţii de circulaţie sau extinderea economiei de piaţă se folosesc de tot ce societatea contemporană le pune la dispoziţie pentru a-şi răspândi mesajul – se alătură unor cauze interne ca asistenţa medicală sau combaterea şomajului ori sprijină puterea. Şi cu folos, întrucât de multe ori cei de la guvernare le fac jocul. Punctăm aici felul în care conservatorii britanici au căzut în capcana unui discurs radical cu mesaje ca „Plecaţi acasă sau veţi fi arestaţi!”, adresate imigranţilor, sau cum fostul preşedinte francez Nicolas Sarkozy instituia expulzarea romilor ca să atragă voturi de la extrema dreaptă. Naţionaliştii radicali nu pierd ocaziile de a face şi politică externă – de pildă, Nick Griffin, lider al Partidului Naţional Britanic, membru al Parlamentului European, a lăudat Hezbollah pentru sprijunul acordat preşedintelui sirian Bashar al-Assad, în timp ce criza siriană era una dintre cele mai acute şi mai explozive teme ale agendei internaţionale.

Neo-naziştii pe stadioane

Neo-naziştii pe stadioane

Tabloul evoluţiei extremiştilor de toate „doctrinele” include, din păcate, şi episoade violente generate de activităţile acestora. Astfel, neo-naziştii nu au fost departe de manifestările agresive, rasiste, din timpul Campionatului European de fotbal din Polonia şi Ucraina, din 2012, cele mai influente partide naţionaliste sârbe au marcat cu manifestaţii violente conferinţa NATO de la Belgrad, din 2011, iar cel dintâi demnitar italian de culoare, Cécile Kyenge, a primit ameninţări cu moartea înainte de a vizita o regiune în care Liga Nordului este foarte activă.

Spectrul accederii la guvernare

Intimidarea imigranţilor: „Ieşiţi afară din Marea Britanie sau veţi fi arestaţi”!

Intimidarea imigranţilor: „Ieşiţi afară din Marea Britanie sau veţi fi arestaţi”!

Trecând în revistă seria de înfăţişări sub care naţionalismul creşte şi se răspândeşte, nu putem să nu menţionăm că acesta nu este un „monopol” al formaţiunilor radicale, fie ele de stânga sau de dreapta. În unele state, guvernele însele adoptă politici naţionaliste. Prezentăm câteva exemple grăitoare. Noua Constituţie a Ungariei, elaborată de puterea de la Budapesta, a fost considerată la vârful Uniunii Europene ca fiind „un atac la adresa democraţiei”. În Rusia, la începutul acestui an, preşedintele Vladimir Putin a prezidat o şedinţă menită să producă un nou manual de istorie standardizat pentru a fi utilizat în şcoli, considerând că multe dintre manualele actuale sunt „gunoaie ideologice”. În Japonia, premierul Shinzo Abe a sugerat că unele manuale şcolare au o viziune în defavoarea poporului japonez (a folosit termenul „masochistă) şi cere un plus de ton patriotic în manualele şcolare, iar pe de altă parte o susţinere de către profesori a poziţiei Japoniei în problema disputelor teritoriale ale ţării. Această direcţie cu certe riscuri externe a stârnit imediat proteste ale Chinei şi Coreii de Sud, ambele state fiind nemulţumite de faptul că manualele japoneze nu prezintă la adevărata amploare unele evenimente grave provocate de armata japoneză în secolul trecut. La rândul ei, însă, China promovează practici similare – Muzeul Naţional de Istorie dedică mii de metri pătraţi invaziei japoneze din anii ’30, dar şi faptelor grave comise de britanici, francezi şi de alţi „imperialişti străini. Chiar şi Australia anunţă o revizuire a curriculei şcolare în sensul evidenţierii unor izbânzi militare, după cum a anunţat ministrul Educaţiei, Christopher Pyne.

Marş al naţionaliştilor ruşi împotriva imigranţilor musulmani

Marş al naţionaliştilor ruşi împotriva imigranţilor musulmani

Aşadar, naţionalismul „belicos”, deviat de radicali în interesul discursului propriu, se întoarce tot mai organizat şi mai virulent. Iar efectele nu mai pot fi ignorate. Ele sunt interne, în toate planurile, dar pot căpăta şi anvergură internaţională. Ilustrative sunt cazurile evenimentelor din Ucraina vecină (discursul naţionalist al Moscovei a catalogat constant noul guvern de la Kiev drept „fascist”), cel al Ungariei, unde începe să devină un fapt cotidian reabilitarea lui Miklos Horthy, liderul care propovăduia „Ungaria Mare” prin recuperarea teritoriilor pierdute după primul război mondial sau potenţialele efecte ale recentului scrutin legislativ din Belgia, care i-a desemnat câştigători detaşaţi pe naţionaliştii flamanzi (urmarea ar putea fi, prin separarea Flandrei de Valonia, dispariţia statului Belgia de pe harta lumii!).

Istoria ne arată că naţionalismul era, în secolul al XIX-lea, un factor de progres şi evoluţie – ţări ca Germania, Italia sau România îşi datorează existenţa unirii sub imperiul „identităţii naţionale”. Cum a ajuns un factor de risc? Unii arată cu degetul spre globalizare, alţii spre hotarele trasate după cel de-al doilea război mondial, alţii spre criza economică, alţii…

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult