28
June , 2017
Wednesday

Mapamond

Teritorii veşnic disputate

Reporter: editura July - 19 - 2014

Latente sau acute, abordate cu forţa sau cu negocierea, revendicările teritoriale între state din toată lumea sunt urmarea frământărilor istoriei, reverberate până în contemporaneitate. Şi, în multe cazuri, „tranşate” în funcţie de contextul internaţional.

Neînţelegeri britanico-argentiniene pentru Insulele Falkland

Neînţelegeri britanico-argentiniene pentru Insulele Falkland

De când există împărţirea lumii cu ajutorul frontierelor, “contrele” dintre ţări nu au încetat. Graniţele au fost în continuă schimbare şi etern subiect de revendicări teritoriale. În timp, unele au sfârşit prin înţelegeri, altele continuă şi azi. În Europa,unul dintre cele mai elocventeexemple de dispută asupra unui teritoriu este Gibraltarul.Controlul militar al strâmtorii e deţinut de Marea Britanie şi Maroc, dar Spania emite şi ea pretenţii asupra acestui spaţiu cu poziţionare strategică. De asemeni, amintim cazul Ciprului – aici, controversele teritoriale complexe dintre Grecia şi Turcia au divizat insula în două zone autonome de facto, separate de o zonă ONU. Spre nordul continentului, Estonia revendică un teritoriu de peste 2.000 km pătraţi în regiunile Narva şi Pechory, din Rusia, în baza graniţelor stabilite prin Tratatul de Pace de la Tartu, din 1920. Şi Letonia a emis pretenţii asupra fâşiei Abrene/Pytalovo, de graniţă, cedată Rusiei de fosta R.S.S. Letonă, în 1944. În plus, mai au loc şi discuţii interminabile asupra unor dispute de hotar cu Lituania. Nu putem să nu ilustrăm volatilitatea unor graniţe fără „aventura” apartenenţei Crimeii: iniţial la Imperiul Otoman, apoi la Rusia, ulterior la Ucraina şi, în cele din urmă, din nou la Rusia. Toate acestea în doar două secole şi câteva generaţii.

Gibraltarul, „punct de foc”

Gibraltarul, „punct de foc”

Înaintând spre Asia, există numeroase dosare de revendicări teritoriale. Poate cea mai aprigă astfel de dispută este cea consemnată în Orientul Mijlociu dintre israelieni şi palestinieni. Alte exemple din Orient: Bahrein şi Qatar au o dispută asupra Insulelor Hawar şi graniţei maritime dintre ele, proprietatea Kuweit-ului asupra insulelor Qaruh şi Umm al Maradim este contestată de Arabia Saudită, Iranul ocupă două insule în Golful Persic revendicate de Emiratele Arabe Unite (Micul Tunb şi Marele Tunb). Tot Iranul are de rezolvat cu Irakul controverse cu privire la demarcarea graniţelor, liberalizarea navigaţiei şi suveranitatea asupra căii maritime Shatt al Arab. Acest din urmă stat are şi el nemulţumiri faţă de planurile Turciei de dezvoltare a râurilor Tigru şi Eufrat. Alte zone de revendicări sunt Indonezia, care cere suveranitatea asupra Timorulului de est, aflându-se în dispută cu… Portugalia! Pe lângă asta, mai solicită două insule pe care le doreşte şi Malaezia, care, la rândul ei, este în conflict cu Singapore asupra altor două insule. China are şi ea o lista de pretenţii teritoriale: două secţiuni de graniţă cu Rusia, o fâşie de 33 km de hotar cu Coreea de Nord, insulele Senkaku (administrate de japonezi), precum şi o graniţă maritimă cu Vietnamul, în Golful Tonkin. La rândul său, Vietnamul revendică insulele Paracel, ocupate de China. Şi Japonia susţine că i se cuvin teritorii – insulele Etorofu, Kunashiri, Shikotan şi grupul Habomai, ocupate de sovietici în 1945 şi administrate acum de Rusia. Kashmirul este obiect de ceartă între India şi Pakistan, care mai au şi probleme de împărţire a apelor cu privire la râul Indus, iar Vietnamul este în dispută cu Cambogia asupra insulelor din larg şi a unor porţiuni de graniţă.

Brazilia şi Uruguay „luptă” pentru o zonă insulară

Brazilia şi Uruguay „luptă” pentru o zonă insulară

În America latină, avem exemplul insulelor Falkland, subiect al unor conflicte între Marea Britanie şi Argentina încă din secolul al XVIII-lea. În 1985, acestea au devenit teritoriu britanic, dar Argentina (faţă de care teritoriul se află la doar 500 km) nu a renunţat nici până astăzi să ceară suveranitatea asupra lor. La rândul lor, Nicaragua şi Columbia îşi dispută Arhipelagul San Andres y Providencia şi Quita Sueno Bank. Şi Venezuela contestă graniţa maritimă cu Columbia în Golful Venezuela, revendicând toată Guyana la vest de râul Essequibo. Şi Bolivia şi-a dorit un coridor suveran spre Oceanul Pacific de Sud încă de când zona Atacama a fost pierdută în favoarea statului Chile, în 1884. Acesta din urmă are revendicări în Antarctica, acestea suprapunându-se cu revendicările britanice şi argentiniene. Şi două părţi din graniţa Braziliei cu Uruguay sunt în dispută – zona Arroio Invernada şi insulele de la confluenţa râurilor Quarai şi Uruguay. Nu în ultimul rând, Ecuador şi Peru au „contre” diplomatice (degenerate, la un moment dat, în coflict militar) pentru trei fâşii de graniţă.

Insule din Golful Persic disputate de Iran şi Arabia Saudită

Insule din Golful Persic disputate de Iran şi Arabia Saudită

Africa, la rândul ei, este un spaţiu al eternelor conflicte teritoriale. Amintim câteva. Teritoriul Saharei Occidentale are graniţă cu Maroc, Algeria şi Mauritania. Astăzi, acesta este subiectul pretenţiilor Marocului şi Republicii Democrate Arabe Sahrawi, iar rezultatul este că Sahrawi controlează 25% din teritoriu, iar Marocul restul. Libia revendică şi ea aproape 20.000 km pătraţi în nordul Nigeriei şi parte din sud-estul Algeriei, având în dispută şi o graniţă maritimă cu Tunisia. Gabon şi Guinea Ecuatorială au un conflict tot pe tema unei graniţe maritime, precum şi a suveranităţii asupra insulelor din Golful Corisco.

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult