25
June , 2017
Sunday

Evaluări

Virtuţile modelului scandinav

Reporter: editura July - 19 - 2014

Ţările din nordul Europei au pus în practică cu succes un sistem bazat pe coeziunea socială, centrarea pe familie şi cea mai performantă educaţie la nivel mondial. Agreat sau uneori contestat, modelul nordic este, fără îndoială, unic.

Finlanda, în topul mondial al investiţiei în cercetare

Finlanda, în topul mondial al investiţiei în cercetare

Statul după model nordic este caracterizat de creştere economică stabilă, social-democraţie puternică, o mişcare sindicală solidă, un nivel scăzut al corupţiei şi universalitatea sistemului care ajută societatea să depăşească momentele dificile, explică specialiştii. Aceste repere majore, care se regăsesc în toate ţările din această parte a continentului, sunt suficiente pentru ca întreaga lume să definească sistemul ca „modelul nordic”.

O privire îndeaproape asupra felului în care funcţionează aceste state relevă mai multe componente principale. În primul rând, este vorba despre abordarea socială. Binecunoscutul nivel mare de taxare (progresivă, care poate depăşi 50% în cazul celor cu venituri mari) susţine întreaga societate, după principiul „un val înalt îi ridică pe toţi”. Aşadar, un raţionament cât se poate de simplu: mai mulţi angajaţi, sume mai mari din taxe. Ca urmare, protecţia socială din Danemarca, Finlanda, Norvegia, Suedia şi Olanda se concentrează pe reintegrarea rapidă pe piaţa muncii a celor care îşi pierd slujbele. Iar banii din taxe se întorc la cetăţeni. Sindicatele puternice din nord au un important cuvânt de spus în redistribuirea echitabilă a câştigurilor pentru susţinerea educaţiei, sănătăţii şi a programelor sociale de cea mai bună calitate. Astfel, statul susţine sănătatea la standarde înalte, plăteşte ajutoare pentru chirie, utilităţi, mâncare şi alte nevoi pentru familiile aflate în dificultate. Toate aceste avantaje nu înseamnă că oamenii devin „asistaţi de profesie” – programele de asistenţă sunt astfel concepute încât să ofere ajutor pe perioade scurte, stimulând individul să-şi recâştige independenţa financiară. Ca urmare, nivelul şomajului în statele nordice este mic (3% în Norvegia, faţă de 7% în Marea Britanie, de pildă). Un element important în această ecuaţie este dimensiunea sectorului public, semnificativ mai mare decât în restul Europei, ceea ce permite ca mult mai mulţi cetăţeni să aibă venituri bune şi sigure. „În timp ce în Marea Britanie unul din cinci lucrători este bugetar, în Norvegia proporţia este de unul din trei. În 2008 li s-a acordat o mărire apreciabilă, deci toţi aceşti oameni au avut mereu bani în buzunar”, arată profesorul Espen R. Moen, de la „Norwegian School of Management”.

Copiii suedezi beneficiază de cea mai bună educaţie, asigurată de stat

Copiii suedezi beneficiază de cea mai bună educaţie, asigurată de stat

Aşadar, cetăţeanul care munceşte şi plăteşte taxe este conştient că nu are de ce să-şi facă griji nici pentru prezent, nici pentru viitor. Dacă are copii, sistemul îl sprijină masiv, în aşa fel încât să poată lucra în continuare (statul suedez permite părinţilor să îşi trimită copiii la şcoli private pe bani publici). Dacă rămâne fără loc de muncă, este ajutat o vreme şi reintegrat rapid. Două exemple: în Suedia, cel care îşi pierde jobul primeşte 80% din venituri în primele 200 de zile de inactivitate şi 70% în următoarele 100 de zile, iar în Norvegia 62% timp de doi ani. Cât despre Danemarca, deşi Codul muncii permite companiilor să concedieze cu uşurinţă angajaţii, ei sunt preluaţi imediat de organizaţii care oferă suport şi pregătire pentru reintegrare. Nordicul care se îmbolnăveşte primeşte cele mai bune îngrijiri, iar dacă îmbătrâneşte, nu este nici uitat, nici neglijat, nici silit să muncească până în ultima zi a vieţii. Nu este de mirare, în aceste condiţii, că cetăţenii acestor ţări nu doar acceptă acest sistem „taxare mare – bunăstare mare” (în defavoarea opusului, practicat în mare parte din Europa), dar se şi mândresc cu el. „Azi, vedem că un stat puternic al bunăstării, împreună cu accesul liber la educaţie şi sănătate, a acţionat ca un stabilizator”, arată Kristin Halvorsen, fost ministru de Finanţe al Norvegiei.

Exploatările norvegiene asigură bugetul viitorului

Exploatările norvegiene asigură bugetul viitorului

Una dintre cele mai recente intenţii care reflectă limpede preocuparea continuă pentru bunăstarea celor care lucrează este instituirea, în Suedia, a unui nou model de activitate profesională, în care programul de lucru va fi redus de la opt la şase ore, fără reduceri de salariu. Aflat deja în faza de experiment, proiectul se bazează pe forţa de muncă productivă şi bine calificată, capabilă să se adapteze rapid noilor tehnologii. „Oamenii au cariere profesionale tot mai îndelungate şi trebuie să reflectăm la modul în care putem crea un mediu mai bun la locul de muncă”, este de părere un consilier municipal al oraşului Goteborg. Şi nu doar statul se implică în bunăstarea generală, ci şi sectorul privat. Astfel, „sistemul de asigurări sociale are un surplus, în timp ce în UE nu se mai înregistrează creştere economică din cauza asigurărilor”, explică profesorul universitar dr. Silviu Miloiu, de la Universitatea de Stat „Valahia”, din Târgovişte.

Această politică „totul pentru oameni” a vădit efecte benefice de necontestat. Mai mulţi angajaţi taxaţi au adus sume consistente la buget şi au generat „rezistenţa” acestor state în faţa furtunilor economice internaţionale. „Perspectiva acestor ţări este bună. Vor reveni la normal mai repede şi în formă mai bună decât altele din criza economică”, arată Christian Ketels, economist la „Stockholm School of Economics”.

Stabilitate şi coeziune

Lucrătorii islandezi, protejaţi şi sprijiniţi

Lucrătorii islandezi, protejaţi şi sprijiniţi

O urmare directă a politicilor sociale amintite este stabilitatea economică. Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda şi Islanda rămân prospere, axate pe coeziune şi cvasi lipsite de corupţie sau mişcări contestatare. Fiind conştienţi că banii din taxe se întorc la ei, nordicii nu sunt văzuţi protestând ca britanicii („Joburi englezeşti pentru englezi”) sau sechestrându-şi patronii de teama zilei de mâine, ca francezii. Într-un cuvânt, societatea rămâne stabilă, dedicată propriei bunăstări. În aceste condiţii, statele din nordul continentului au reuşit să atragă investiţii în valoare de aproximativ 288 de miliarde de dolari de la începutul crizei financiare, cu mult peste state precum Spania sau Italia, cu o populaţie mult mai mare. Care este „secretul”? Modelul economic porneşte, ca şi cel social, tot de la individ (nu de la stat!), promovând responsabilitatea fiscală, libertatea de alegere şi competiţia, nu îndatorarea. În acest fel, toate aceste state beneficiază de ratinguri de ţară maxime, datoriile publice situându-se sub media zonei euro (în Suedia, deficitul bugetar a ajuns la 0,3% din PIB, iar nivelul taxelor pentru companii este de 22%, cu mult sub nivelul din SUA). De altfel, aceste coordonate au făcut ca, în plină criză, în 2009, Danemarca şi Suedia să se claseze pe locurile trei şi patru mondial în raportul Forumului Mondial al Competitivităţii Economice, pentru ca un an mai târziu, aceeaşi Suedia să se claseze pe locul al doilea în lume.

Cu această „apărare” s-au prezentat statele nordice în faţa crizei economice mondiale. Când valurile recesiunii au început să doboare economiile din mare parte a continentului european, Danemarca, Suedia şi Norvegia aveau un sector sănătos al finanţelor publice, chiar cu surplusuri la buget. Nu prin metode miraculoase, ci prin aceeaşi coordonată socială majoră: interesul general şi naţional mai presus de orice. Un exemplu: Norvegia adună dividendele din exploatarea petrolului şi gazelor în ceea ce a devenit cel mai mare fond suveran din lume, evaluat la 760 miliade de dolari (taxele şi redevenţele încasate de stat din această industrie pun la dispoziţia fondului lichidităţi de aproximativ un miliard de dolari pe săptămână!). Urmarea? „Avem posibilitatea ca în vremuri tulburi să aşteptăm cu răbdare ieşirea din turbulenţe”, explică şeful acestui fond, Yngve Slyngstad. Ajungem astfel la o altă componentă majoră a modelului nordic: coeziunea politică. În cazul concret al fondului la care ne-am referit, se impune observaţia că toate forţele care s-au succedat la guvernare, indiferent de orientarea politică, au respectat regula ca profiturile obţinute de stat din hidrocarburi să fie investite în fond. Pe scurt, politicul nu „s-a jucat” cu viitorul economic şi avuţia naţională. De altfel, în linii generale, palierul politic din statele nordice este conştient că performanţele guvernului şi ale instituţiilor publice sunt urmărite cu atenţie de cetăţeni (Suedia oferă chiar acces liber la documentele oficiale). Transparenţa face aproape inexistentă corupţia, iar cuvântul de ordine este interesul cetăţeanului, pentru care lucrează statul, şi nu invers.

Amintitul principiu al coeziunii este aplicat nu doar în interiorul acestor ţări, ci şi în planul politicii externe. Scandinavii împrumută ideile bune unii de la alţii, înfiinţând chiar un Consiliu al Miniştrilor Nordici, din care fac parte Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia, Groenlanda şi Insulele Faroe şi care îşi propune „cooperarea interguvernamentală în beneficiul cetăţenilor statelor componente”. Departe de fricţiunile care mai afectează şi azi părţi ale continentului (vezi Serbia-Kosovo, România-Ungaria, Grecia-Macedonia, Rusia-Ucraina), ţările nordice au lăsat în urmă diferendele istorice (de pildă, graniţa dintre Suedia şi Norvegia a fost retrasată de multe ori de-a lungul timpului) şi fac front comun atunci când evoluţiile externe o impun. Acest lucru a fost evident în actuala criză din Ucraina, când suedezii şi lituanienii au conlucrat şi au fost fost foarte activi în încercarea de a preveni o escaladare militară. Un exemplu este şi politica suedeză de asistenţă pentru R. Moldova, care ţinteşte exact sprijinul necesar în procesul de integrare europeană şi care include o asistenţă financiară consistentă. „Există o strategie pentru R. Moldova, elaborată şi aprobată de Guvernul suedez”, arată Emil Druc, ambasador al R. Moldova în Suedia, Finlanda şi Norvegia.

Aceasta este, în linii mari, „radiografia” unui tipar de societate care porneşte de la principiul oportunităţilor egale, solidarităţii, echităţii sociale şi securităţii pentru toţi. Fireşte, nu este un sistem fără defecte. Cheltuielile publice sunt încă ridicate, iar nivelul taxelor încă determină unele companii să îşi mute afacerile peste graniţe. Dar lecţia care trebuie învăţată ţine de aspectele practice, pentru că dovada există: mecanismele pieţei se pot integra în sistemul social pentru a creşte performanţa şi bunăstarea tuturor, sintetizează „The Economist”.

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult