NUMARUL
193-194
În mod cert, odată cu câștigarea alegerilor de către președintele Donald Trump, lumea a fost ...
Austria și Ungaria sunt state vecine, membre ale Uniunii Europene, au o lungă istorie comună, ...
Nostalgia față de valori ale trecutului, pe fundalul creșterii naționalismului în toată Europa, este nu ...
Cu doar câteva săptămâni înainte de alegerile europarlamentare, partidele liberale ale Europei manifestă tendința de ...
În decursul procesului istoric prin care se definește raportul dintre individ și stat au fost ...
Întâmplări petrecute în ultimul secol ne arată că în politică aproape nimic nou nu este ...
Conducătorul Bisericii Ortodoxe Române stă în fruntea celei mai mari comunități de creștini ortodocși din ...
Barometrele internaționale indică anumite elemente îngrijorătoare legate de gradul de încredere a populației globului în ...
O lume multipolară, dar cu două vârfuri, Statele Unite și China, pare să fie formula ...
Abdicarea în favoarea unor parteneri neagreați de familiile lor continuă și astăzi printre membrii monarhiilor ...
Mai zilele trecute i-am auzit pe doi bărbați chipeși de vârstă peste mijlocie, în timp ...
NIRO Investment Group a început lucrările de construcție pentru cel mai înalt hotel din România, ...
Niro Investment Group” – 20 de ani de implicare activă în societatea românească
Supliment Românii din jurul României

BULGARIA

Reporter: editura October - 9 - 2014

Fără certificare minoritară

Cu un secol în urmă, în 1914, în Bulgaria, în zona Vidin, erau 90.000 de români. În 1936, numărul lor ,,scăzuse” la 16.000 şi, o vreme, rostirea în public a limbii române a fost pedepsită de poliţia locală cu amendă. În 1926, erau în Plevna 14.400 români, iar în 1934 doar 23. În Vratna erau, în 1926, 11.628 de români, iar în 1934 doar 39. ,,Majoritatea satelor dintre Vidin şi Lom sunt curat româneşti, iar bulgarii şi turcii de aici vorbesc şi ei româneşte”, arată un document de la 1864. Reiese limpede că la recensământul din 1934, autorităţile bulgăre au dorit să demonstreze că nu mai sunt români în Bulgaria. Iar pentru a se ajunge la acest rezultat, agenţii care au acţionat în regiunile cu populaţie preponderent română au completat fişele de evidenţă cu numele bulgarizate ale locuitorilor. Procesul a continuat. În Anuarul statistic apărut la Sofia în 1938, în tabelul populaţiei cu repartiţia pe limba maternă, elementul român a dispărut complet.

La sud de Dunăre se menţin tradiţiile strămoşeşti

La sud de Dunăre se menţin tradiţiile strămoşeşti

Pas cu pas, s-a ajuns ca azi, când Bulgaria este stat membru al Uniunii Europene, cei peste 160.000 de români din Bulgaria (după unii istorici) să nu fie recunoscuţi ca minoritate naţională. Iar una dintre ,,uneltele” de lucru ale autorităţilor a fost divizarea românilor în diferite subramuri, sub diferite nume, care desemnează de fapt una şi aceeaşi etnie, guvernările bulgare încercând astfel să dilueze elementul româno-vlah din această ţară. Pe lângă demersurile politice, există şi lipsa de sprijin din partea Sofiei, care ,,profită” de faptul că Legea fundamentală a Bulgariei nu recunoaşte termenul de ,,minorităţi naţionale”, ci pe cel de ,,comunităţi entice”. Dacă i-ar recunoaşte pe români ca minoritate etnică, Sofia ar fi nevoită să finanţeze şi să deschidă şcoli şi licee în limba română, biserici, edituri, ziare, posturi de radio şi tv etc, aşa cum a făcut statul român pentru comunităţile bulgare de pe teritoriul său. Nerecunoscând minorităţile, autorităţile bulgare sunt libere să… promită, fără să fie nevoite să şi realizeze ce promit. Astfel, în regiunea Vidin, de pildă, în care trăiesc câteva mii de români, nu există drepturi pentru aceştia. Autorităţile bulgare spun mereu că vor acorda sprijin comunităţii româneşti pentru înfiinţarea de şcoli şi dezvoltarea mass-media, dar nici una dintre aceste promisiuni nu s-a concretizat până astăzi. Un efect este acela că, din cauza lipsei învăţământului în limba maternă, tot mai mulţi copii nu mai vorbesc româneşte.

Faptul că intervenţiile statului român pentru recunoaşterea românilor ca minoritate naţională se dovedesc fără ecou a determinat minoritatea de naţionalitate română, considerată a doua ca importanţă şi număr după cea turcă, să se organizeze prin crearea la Vidin a ,,Asociaţiei Vlahilor din Bulgaria”. Iar apariţia, tot la Vidin, a ziarului ,,Timpul”, tipărit în limbile română şi bulgară, dădea speranţe pentru dezvoltarea spiritului românesc şi realizarea altor obiective, cum ar fi învăţământul în limba maternă, slujbele religioase în limba română etc. Un alt reper al eforturilor societăţii civile pentru recunoaşterea drepturilor românior din Bulgaria este Asociaţia denumită ,,Comunitatea românilor din Bulgaria”.

Cât priveşte sprijinul din partea statului român, acesta se lasă încă aşteptat. În fond, câteva cursuri răzleţe de limba română, câteva ziare sau existenţa unei singure biserici româneşti din Bulgaria care ţine de Patriarhia Romană sau a unei singure instituţii de învăţământ cu predare in limba română într-o zonă în care prezenţa etnicilor români este minimă sunt departe de a fi un fundament solid pentru viitorul comunităţii românilor de la sud de Dunăre.


Statul român a oferit, în 2010, circa 600.000 de euro comunităţii bulgare din România, dar românii de la sud de Dunare au primit sub 10.000 de euro din partea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, iar statul bulgar nu participă deloc la susţinerea asociaţiilor româneşti.