20
October , 2017
Friday

Momente memorabile

2014. Aniversări, atestări, evocări

Reporter: editura November - 2 - 2014

Anul acesta a fost extrem de bogat în momente memoriale, o retrospectivă a comemorărilor şi aniversărilor atestând această afirmaţie. Mă voi referi în primul rând la aniversarea a 555 de ani de atestare documentară a oraşului Bucureşti, incontestabil cel mai mare şi mai important, oraşul care se înscrie în rândul marilor metropole europene, cu bune şi cu rele. Sărbătorile organizate de Primăria Generală, condusă de dr. Sorin Oprescu, de Consiliul său General, au fost impresionante şi, lucru extrem de rar în ziua de azi, de bun gust. Bucureştiul, devenit Capitală prin voinţa unei puteri străine, mă refer la Imperiul Otoman, s-a transformat cu vremea într-o adevărată Capitală prin opera unor edili luminaţi, între ei Pache Protopopescu merită să fie pomenit cu prisosinţă, dar mai cu seamă datorită operelor unor arhitecţi înzestraţi cu fantezie şi viziune, de la Petre Antonescu ori Ioan Mincu la Horia Creangă, artişti care au creat un oraş modern, eclectic, elegant, cu un spirit inconfundabil. Partea cea bună a realizărilor actualei Primării are toate şansele să intre în istorie dacă va şti să refuze pe mai departe ofertele unor afacerişti vânzători de fire de iarbă, borduri sau gropi în asfalt fără număr şi fără de moarte.

1Comemorarea a 300 de ani de la sfârşitul tragic al Principelui Constantin Brâncoveanu şi al fiilor săi, martiri ai identităţii româneşti exprimată prin credinţă, limbă, idealuri, a fost un moment emoţionant pentru întreaga naţiune. Actualele tendinţe globalizante nu privesc doar economia sau comunicarea, ci se apropie ameninţător de ceea ce constituie formidabila bogăţie a umanităţii – diversitatea culturală, multitudinea individualităţilor etnice şi lingvistice, armonia coexistenţei acestora. Ameninţările sunt multiple şi uneori perfide, iar cea mai perfidă dintre toate este ameninţarea la adresa coeziunii şi stabilităţii statelor care se definesc drept expresia valorilor şi specificului naţional pentru a înlocui aceste valori cu altele, non-identitare şi de aceea favorabile dezvoltării unor naţionalisme revanşarde şi de aceea pernicioase. Comemorarea martiriului Brâncovenilor ne spune că apartenenţa la o identitate nu este o chestiune de principiu, de cuvinte, ci una de viaţă şi uneori de moarte.

Se împlinesc în anul 2014 230 de ani de la izbucnirea Răscoalei moţilor condusă de Horea, Cloşca şi Crişan, un eveniment istoric deosebit de complex, care nu a fost doar o simplă manifestare violentă a unei populaţii nedreptăţite, ci un adevărat război ţărănesc, cu obiective sociale, economice, politice şi religioase. A fost, în fapt, o zguduire istorică a unui sistem care se afla la capătul existenţei sale, premergătoare Revoluţiei Franceze, cu obiective sociale şi identitare foarte clare. Pierderea identităţii religioase şi naţionale a fost o primejdie mai mare decât starea de iobăgie sau lipsa de drepturi politice, aşa se explică faptele ce altfel par neînţelese ale izbucnirii conflictului. Ţinta primă a răsculaţilor au fost românii care şi-au schimbat religia şi au renunţat la identitatea naţională în schimbul unor slujbe în administraţia măruntă, economică sau nu. Altfel nu se poate înţelege de ce ocuparea militară, prin luptă, a Crisciorului, prima localitate asediată de răsculaţi, a fost urmată de rebotezarea în ritul ortodox a femeilor şi fetelor din familiile slujbaşilor, bărbaţii fiind executaţi după o sumară judecată. Este o parte importantă a grilei prin care poate fi înţeleasă Răscoala.

Aniversarea a 150 de ani de la fondarea Universităţii Bucureşti ne aduce aminte că identitatea are nevoie de instituţii, de oameni de cultură, de profesori şi cercetători, de bani şi de studenţi. Universitatea din Bucureşti s-a afirmat repede în spaţiul balcanic şi chiar european, arzând etapele în afirmarea bunului său nume. Ar trebui amintit faptul că în vremea ocupaţiei Bucureştilor de către Puterile Centrale, în primul război mondial, Universitatea din Bucureşti a căzut victimă unui fel aparte de invidie. Mulţi studenţi străini, mai ales din Balcani, studiaseră la Universitatea din Bucureşti, aceasta asigurând un înalt nivel de pregătire academică şi practică, iar asta se datora profesorilor săi şi laboratoarelor excelent dotate, la parametrii progresului ştiinţific din acel moment. Drept urmare, trupele de ocupaţie nu au sechestrat doar faimosul restaurant Capşa, celebru în toată Europa, nu au luat doar tunurile de lângă statuia lui Mihai Viteazul, nu au furat doar moaştele Sfântului Dumitru Basarabov, ocrotitorul Bucureştilor, ci au confiscat şi Laboaratoarele Universităţii, acolo unde învăţau cu folos nu doar studenţii României, ci şi studenţii din multe state ale Balcanilor şi Europei.

2014 a adus şi în România comemorarea începerii primului război mondial, trecând un secol de la bubuitul tunurilor din august 1914, precedate de focurile de pistol îndreptate de Gavrilo Prinkip către Arhiducele Franz Ferdinand de Habsburg. Este amintirea unei Conflagraţii care a schimbat definitiv lumea, care a schimbat – mai bine zis a împlinit – destinul României. Schimbarea aceasta s-a plătit cu o jertfă imensă: peste 800.000 de români căzuţi pe fronturi şi în spatele acestora. Împlinirea idealului naţional s-a făcut cu sacrificii imense, cu un efort unic în istoria noastră, cu o solidaritate uimitoare şi cu un devotament faţă de cauza Unirii românilor fără precedent şi fără ezitare.

Mai amintim împlinirea a 70 de ani de la trecerea României în tabăra Aliaţilor, un act politic şi militar de importanţă capitală pentru existenţa României ca stat. România a intrat în luptă împotriva Germaniei hitleriste şi a aliaţilor săi, devenind a 4-a putere militară combatantă în Coaliţia antihitleristă. Istoricii apreciază că efortul de război românesc a scurtat conflictul cu şase luni, ferind omenirea de consecinţele unui conflict prelungit, în care cursa înarmării nucleare era destul de strânsă.

Sunt doar câteva aniversări şi comemorări cele pe care le-am amintit, dar toate au un semn comun – sunt fapte, evenimente care demonstrează o continuitate de voinţă şi ideal. Este un fapt specific pentru toate naţiunile, dar aceste aniversări şi comemorări sunt ale noastre, româneşti

Eugen Uricaru

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult