23
July , 2017
Sunday

Descifrări

Jocul lui Voronin 

Reporter: editura March - 12 - 2015

Evoluţiile din Republica Moldova par să cunoască în ultimul timp o întorsătură neaşteptată. Într-o primă etapă s-a înregistrat eşecul negocierilor dintre partidele declarate proeuropene (Partidul Liberal Democrat – PLDM, Partidul Democrat – PDM şi Partidul Liberal – PL), care însumau împreună, după alegerile de la finele anului trecut, 55 de mandate din 101 de deputaţi, câţi numără Parlamentul de la Chişinău. A urmat formarea de către PLDM şi PDM a unei Alianţe Politice pentru o Moldovă Europeană, fără participarea liberalilor, apoi anunţarea sprijinului parlamentar al Partidului Comuniştilor (PCRM), conduşi de veteranul Vladimir Voronin, pentru noua alianţă, fapte ce au bulversat din temelii scena politică moldovenească. O serie de analişti şi diverse publicaţii de la Chişinău, dar şi din România, s-au grăbit să catalogheze situaţia creată drept sfârşitul sau chiar încetarea ritmului parcursului european al Republicii Moldova, sau chiar o victorie a Rusiei, prin negocieri postelectorale. Cât adevăr şi câte ficţiuni se ascund în spatele unor asemenea provocări grave?

1._800_406_800_406

Vladimir Voronin, liderul Partidul Comuniştilor

Pentru a stabili cât mai exact rolul ce revine PCRM în actuala ecuaţie de putere de la Chişinău ar trebui mai întâi găsite răspunsuri la câteva întrebări: ce reprezintă astăzi Partidul Comuniştilor în Republica Moldova, care sunt mesajele-cheie adresate de această formaţiune societăţii moldoveneşti, ce pretenţii are Voronin pentru a susţine Alianţa PLDM-PDM şi, în consecinţă, care poate fi preţul unei asemenea colaborări pentru perspectivele europene ale Republicii Moldova?

De la început este necesar de precizat că PCRM a suferit ajustări, cum ar fi o anumită curăţire a rândurilor sale de unele personaje implicate în afaceri dubioase şi, poate mai important, iniţierea unui proces de întinerire a cadrelor, fapt ce i-a atenuat din imaginea de partid exclusiv al pensionarilor şi vârstnicilor nostalgici după vechi privilegii din perioada fostei URSS. În ce priveşte poziţia faţă de Moscova, este de menţionat că, deşi se pronunţă pentru o „relaţie de încredere şi prietenie cu Rusia”, PCRM nu se mai află de mult în graţiile Kremlinului, iar Vladimir Putin nu uită afrontul adus de Voronin în 2003, când i-a anulat vizita la Chişinău şi a refuzat să semneze aşa-numitul „Memorandum Kozak” privind federalizarea Republicii Moldova. Tocmai de aceea, Moscova a încurajat desprinderea unei aripi din PCRM şi formarea unui alt partid, denumit Socialist, sub conducerea unui lider tânăr, Igor Dodon, virulent antieuropean şi cu loialitate totală faţă de Federaţia Rusă, clasat pe primul loc la scrutinul din 30 noiembrie 2014. Spre deosebire de socialişti, Partidul Comunist (reformat) al lui Voronin nu s-a declarat oficial un opozant al orientării Republicii Moldova spre Uniunea Europeană. Dimpotrivă, după cum ne-au confirmat mai mulţi oficiali şi surse jurnalistice de la Chişinău, în consultările avute atât înainte de alegeri, cât şi după aceea cu reprezentanţii UE, Voronin a dat asigurări că partidul său va susţine vectorul european şi modernizarea Republicii Moldova pe baza politicii europene de bună vecinătate, indiferent dacă va accede la guvernare sau va rămâne în opoziţie. Pe fondul divizării accentuate a societăţii moldoveneşti pe tema orientării generale a Republicii (spre Est sau spre Vest), poziţia pe care s-a plasat Voronin a fost un motiv în plus, potrivit aceloraşi surse, ca PCRM să fie considerat atât de PLDM şi PDM, cât şi de reprezentanţi occidentali, drept un factor de care trebuie „să se ţină seama”. Pentru mulţi politicieni de la Chişinău, intrarea celor două partide democratice în negocieri cu PCRM nu a reprezentat o surpriză şi nici neapărat rezultatul unor manevre ruseşti, ci mai degrabă răspunsul la o serie de provocări interne şi externe care se resimt cu acuitate în climatul politic şi social din Republica Moldova.

2_800_500_800_500

Banerele electorale ale comuniştilor

Pe de altă parte, este limpede că, pentru susţinerea parlamentară faţă de Alianţa Politică pentru o Moldovă Europeană, comuniştii şi-au impus o serie de condiţii, care se răsfrâng deja aupra unora din opţiunile externe până de acum ale Chişinăului. Înainte de toate, PCRM consideră că prevederile Acordului de Asociere cu UE, semnat în 2014, conţine clauze inacceptabile, întrucât ar consacra un veritabil dictat din exterior asupra evoluţiilor din Republica Moldova. Ideea lansată de Partidul Liberal, condus de ex-preşedintele interimar al Republicii, Mihai Ghimpu, privind nominalizarea pentru funcţia de procuror a unei personalităţi din UE, eventual chiar din România, a fost apreciată ca nefericită de majoritatea clasei politice şi de opinia publică din Republica Moldova, refractară la orice tendinţă de amestec din afară ce aminteşte de vechile ingerinţe ale comisarilor sovietici în organizarea societăţii moldoveneşti. Tot nepotrivite stării de spirit predominante în rândul populaţiei moldoveneşti au fost considerate propunerile aceleiaşi formaţiuni liberale privind renunţarea la statutul de neutralitate al Republicii şi aderarea imediată la NATO, alternativă radicală, care nu se bucură în prezent de susţinerea populară necesară. Chiar şi afirmaţiile prounioniste cu România ale liberalilor nu întrunesc astăzi o susţinere consistentă, nici din partea unei bune părţi a populaţiei moldoveneşti, dar nici din partea SUA ori a principalelor state vest-europene, în primul rând Germania, care încă din 1991 se pronunţă necontenit pentru o dezvoltare separată a Republicii Moldova, ca stat independent desprins din fosta URSS.

Primul efect al înţelegerilor cu PCRM l-a reprezentat pasul înapoi făcut de liderii PLDM şi PDM, care au anunţat că adresarea în acest an a cererii de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană nu mai este de actualitate, fiind prematură. Al doilea efect l-a constituit respingerea primei formule guvernamentale propuse, în frunte cu Iurie Leancă, un proeuropean convins, neagreat însă de comunişti.

moldova_565_800_565_800Liderii celor două partide democrate par să încline mai degrabă spre acceptarea tezelor PCRM care vizează „un dialog eficient atât cu Vestul, cât şi cu Estul”. Dincolo de ambiguităţile pe care le implică asemenea declaraţii, riscuri mari pot fi identificate în alte mesaje-cheie ale lui Voronin, statuate de altfel în programul electoral al comuniştilor. Elementul ideologic de căpătâi al PCRM îl constituie autodefinirea sa ca „partid al statalităţii Republicii Moldova”, care, în fapt, semnifică resuscitarea vechii teorii a moldovenismului, de sorginte sovietică, ce consfinţeşte existenţa unei limbi moldoveneşti şi a unui popor moldovenesc diferite de limba română şi de poporul român. În pofida diverselor reajustări pragmatice, de fond sau de formă, PCRM a rămas cantonat în vechea mitologie sovietică, cu aceleaşi simboluri şi teze ale ideologiei leniniste, în care bornele evoluţiei Republicii Moldova sunt marcate definitiv de Marea Revoluţie din Octombrie 1917 şi de relaţiile multiseculare de prietenie cu poporul rus eliberator. Sub deviza „Doar PCRM! Doar Voronin!”, comuniştii moldoveni se consideră singurii apărători ai dezvoltării independente a Republicii Moldova. Ei nu au ezitat să înscrie în programul care i-a propulsat pe locul al treilea la ultimul scrutin electoral teza conform căreia „poporului moldovenesc i se impune împotriva voinţei sale identitatea românească”. Pentru a fi restabilită „identitatea lingvistică şi naţională moldovenească”, susţin comuniştii, în şcoli trebuie studiată „Istoria Moldovei” şi nu „Istoria Românilor”, iar limba rusă trebuie considerată „limbă de comunicare interetnică pe teritoriul Republicii Moldova”.

În multe privinţe, Vladimir Voronin a fost şi rămâne un politician abil şi imprevizibil. Deocamdată, apelul la sprijinul parlamentar al PCRM pare să răspundă unei nevoi de stabilitate şi echilibru în Republica Moldova. Dacă PCRM va insista însă pentru a impune tezele sale de sorginte sovietică noului executiv minoritar de la Chişinău, stabilitatea pe care o invocă autorii noilor alianţe şi înţelegeri va rămâne doar o ficţiune. Ceea ce nu ar justifica, desigur, aşa cum s-au grăbit să recomande unii analişti excesivi din România, suspendarea de către guvernanţii de la Bucureşti a oricăror contacte şi colaborări cu Chişinăul cât timp comuniştii lui Voronin ar asigura susţinerea parlamentară a Alianţei Politice pentru o Moldovă europeană. O asemenea abordare ar face, de fapt, jocul celor care doresc într-adevăr un nou blocaj în relaţiile moldo-române. Dimpotrivă, considerăm că România trebuie să rămână, aşa cum s-a declarat, de altfel, în mai multe rânduri, un promotor şi susţinător necondiţionat al parcursului spre Europa al Republicii Moldova, neafectat de evoluţii conjuncturale.

Dr. Ioan C. Popa

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult