24
May , 2017
Wednesday

La început de martie 1990, la câteva zile după războiul civil purtat pe străzile Bucureştiului soseau din toată Europa trenuri întregi şi tiruri supraetajate cu daruri pentru populaţie. Odată cu donaţiile şi-au făcut apariţia şi cohorte de binevoitori, dintre care unora ţi se părea că li se rupe sufletul faţă de drama românească. Printre aceştia şi un os domnesc, Paul de Hohenzollern după cum s-a recomandat, descendent al Casei regale a României, pe care am avut onoarea de a-l cunoaşte în acele timpuri. Curios să aflu starea de spirit a unui om care declara că ar fi fost mânat de nostalgia meleagurilor înaintaşilor săi ne-am cufundat într-o lungă discuţie pe care am publicat-o sub forma unui interviu în ziarul „Tineretul liber”, pe care îl redau mai jos:

 

Cap ziar_800_265_800_265

Paul de Hohenzollern se confesează

De câteva zile se află în Bucureşti domnul Paul de Hohenzollern, nepot al regelui Carol al II-lea, care a abdicat în 1940, primul membru, al fostei familii regale ce păşeşte pe pămintul ţării. S-a născut la Paris în 1948, unde după o perioadă petrecută la Londra – trăieşte şi în prezent. Este colecţionar şi om de afaceri în domeniul operelor de artă. A publicat la Londra o biografie a regelui Carol al II-lea, care urmează să apară în limbile franceză şi română. Despre arborele său genealogic ne explică: în anul 1918 prinţul moştenitor Carol s-a căsătorit la Odesa cu Ioana (Zizi) Lambrino, împreună cu care a avut un băiat, Mircea Carol, care la rîndul său a avut 3 copii: Helene Henriette, Nagaritzine şi Paul. Din cea ce-a doua căsătorie a regelui Carol cu Elena a Greciei s-a născut fostul rege Mihai care la rîndul său are 2 copii. Cea de-a treia căsătorie a avut-o cu Elena Lupescu.

Anul 1990

Anul 1990

Deci sunteţi primul din familie în venele căruia curge sînge românesc.

Da, aşa este. Am venit în România din câteva considerente: să cunosc ţara străbunilor mei, să văd cum aş putea s-o ajut şi… puţină nostalgie după zilele alor mei, din trecut.

Ce relaţii aveţi cu fostul rege Mihai?

Sîntem rude de tată, doar atît. Nici nu ne cunoaştem. I-am trimis de cîteva ori saluturile mele…

Ce impresie v-au făcut evenimentele din România ?

Am resimţit un puternic sentiment de durere faţă de suferinţele pe care le-a îndurat, în final de regim despotic, poporul român. Tiranii şi partizanii fanatici ai lui Ceauşescu au fost abominabili. Este o mare victorie a tinerilor, a românilor căderea lui Ceauşescu, victoria libertăţii pe care au plătit-o cu atâta sînge şi suferinţe. Asistînd în aceste zile la eforturile de redresare mă simt obligat ca întors degrabă în Occident să desfăşor activitate pentru a se trimite în ţară alimente, asistenţă medicală şi ajutoare financiare.

IMG_0002_800_575_800_575

Anul 1990

Ce gîndiţi despre regimul viitor al ţării, se poate întrevede o monarhie parlamentară?.

Este prematur să mă pronunţ. Mii de români şi-au sacrificat vieţile şi alte mii au fost răniţi pe altarul libertăţii, în această situaţie problema nu este să ştim dacă românii doresc o democraţie parlamentară sau o monarhie parlamentară. Acest lucru se va vedea mai încolo. Principala dificultate cu care se confruntă ţara este aceea de a-şi afla unitatea, de a face să funcţioneze un guvern democratic şi care să poată satisface nevoile urgente ale populaţiei.

I-aţi cunoscut pe tineri?

Mai întîi, în ultimii 10 ani, la Paris, unde s-au aflat sute de exilaţi, în majoritate tineri, cu toţi opunîn-du-se hidosului regim de tristă amintire. Am şi participat la organizarea asociaţiei „Reînnoirea franco-română” doritoare de relaţii fireşti de tip european, cu ţara. În acest context vă amintesc pe Ileana Brătianu, fiica mică a lui Vintilâ Brătianu, decedat în închisoare.

La Bucureşti şi la Sinaia – am vizitat Peleşul! – am întîlnit tineri doritori de libertate şi democraţie. Sînt convins că vor reuşii să-şi construiască un regim democratic pe măsura aspiraţiilor lor.

(Carol Roman)

 

2_523_800_523_800

Anul 2014

Reîntâlnindu-l după câteva zile, mi-a mulţumit pentru rândurile mele; de atunci ne-am mai văzut de-a lungul anilor la diferite evenimente unde era tratat ca un veritabil „os domnesc” .

Numai că odată cu trecerea anilor, imaginea „romanticului” Paul a început să se schimbe: în întreaga presă se scrie despre poftele imense de avere ale prinţului- palate, case, moşii, terenuri agricole, etc, etc. Nici nu mi-aş fi putut închipui că poate va avea loc în decursul a două decenii şi jumătate o asemenea schimbare fundamentală de „viziune”: de la dorinţa de a trăi pe pământul drag al strămoşilor săi alături de poporul român pe care-l jelea atât de mult, până la o poftă de înavuţire peste orice măsură .

Presa din ultimii ani a consemnat lupta „nostalgicului” Paul Lambrino pentru dobândirea unei averi colosale- aproximativ o jumătate de miliard de euro, clădiri simbol ale României, cu o valoare istorică inestimabilă. „Lista cuprinde în jur de 50 de imobile, printre care regăsim Palatul Elisabeta, Biblioteca Centrală Universitară şi Sediul PDL din centrul Bucureştiului. În plus, mai vrea şi aproape 65 de mii de hectare de pământ…”

Documentele, contractele, notificările, sentinţele judecătoreşti şi procesele verbale aflate în posesia mass-media arată că Paul al României a acţionat mai întâi ca deţinător al contractului de moştenitor al Elenei Lupescu şi NU ca nepot al lui Carol al II-lea. De menţionat primul pas: a cumpărat drepturile succesorale ale Elenei Lupescu de la moştenitoarea sa, Monique Urdărianu. Tranzacţia a fost perfectată la Londra, în august 2001. Suma? 50.000 de dolari. Cu acest document, Paul Lambrino a depus notificări pentru cele aproape 50 de clădiri – castele şi clădiri istorice – simboluri ale României, printre care Palatul Elisabeta, sediul Bibliotecii Centrale Universitare, sediul PDL din Modrogan, sediul MAE, precum şi peste şase sute de kilometri pătraţi de pământ, printre care Domeniul Scoviştea, Ferma Snagov, podgoriile Cotnari, Murfatlar şi Tohani. Multe proprietăţi însă nici nu au făcut parte din proprietăţile private ale lui Carol al II-lea. Doar că, în toate notificările şi procesele lipseşte un document esenţial: un certificat de moştenitor al lui Carol al II-lea către Elena Lupescu. Actul juridic care face legătura directă între moştenirea fostului rege şi contractul semnat de Paul al României.

Când unele autorităţi şi judecătorii au sesizat lipsa acestuia, Paul Lambrino a invocat calitatea de nepot şi moştenitor direct. Iar pentru a dovedi acest lucru, a prezentat un act notarial prin care Carol Mircea Lambrino este declarat UNIC moştenitor. De parcă regele Mihai, fiul legitim, nu ar exista!

Notarul Carmen Marilena Popa, care a întocmit documentul cu pricina, a tras obloanele”. (Antena3 – 2014)

3_800_539_800_539

Alături de naşul copilului său

Multă vreme, tot războindu-se cu Justiţia ca să obţină recunoaşterea descendenţei sale regale, cel căruia îi place să se răsfeţe zicându-şi prinţul Paul se bătea cu pumnii în piept pe la toate televiziunile, susţinând că nu urmăreşte nimic altceva decât o confirmare legală a acestei descendenţe. În limbajul sau încurcat, prinţul explica telespectatorilor că nici prin gând nu-i trece vreo pretenţie patrimonială. Acum, însă, după ce mult râvnita descendenţă i-a fost confirmată de instanţă, prinţul şi-a dat brusc aramă pe faţă. Te sperii auzindu-i pretenţiile.”( ziare.com,2013)

La rândul său, ziarul „Curentul”, într-un articol semnat de Vasile Surcel, publica, în 2014: „O bună parte din acest patrimoniu imens a fost deja retrocedat Casei Regale. Iar dacă la acestea adăugăm și bunurile pe care le revendică, acum, Prințul Paul, ajungem la o concluzie de-a dreptul jenantă: coborâți direct din cărțile de istorie, purtătorii noștri de „sânge albastru” s-au preschimbat în niște „geambaşi” ahtiați după averi la care altfel nu ar fi putut nici măcar să viseze”

N.R. Pentru a înţelege sensurile acestui articol, dorim să menţionăm că nu punem la îndoială existenţa unor averi dobândite şi aflate cândva în proprietatea Casei Regale, naţionalizate ilegitim de regimul comunist şi care în mare măsură s-au întors, pe drept, Casei Regale. Ceea ce intrigă este modul cameleonic al comportamentului domnului Paul de România, care se reîntoarce în ţară în anul 1990, mistuit de… dorul gliei înaintaşilor săi, de care îl leagă istoria şi amintiri familiale. Ca un laitmotiv revin, însă, cuvintele sale rostite după ce a pus piciorul pe pământul făgăduinţei: „Am venit în România din câteva considerente: să cunosc ţara străbunilor mei, să văd cum aş putea s-o ajut şi… puţină nostalgie după zilele alor mei, din trecut”.

Orice comentariu suplimentar ar fi fără rost…

 

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult