23
October , 2017
Monday

Puncte de vedere

Destinul cărţii

Reporter: editura April - 15 - 2015

În acest moment al evoluţiei sistemului mondial, nimic nu mai aparţine unui stat, unui popor în totalitate, în afară de cultura proprie. Iar dintre formele de exprimare culturală, scrisul, cartea, ca purtător al limbii, este, prin definiţie, specific naţională. Altfel spus, este singura garanţie a identităţii unui popor. Nu cred că trebuie mai mult decât să amintim Poporul Cărţii, un popor supus unor teribile încercări de ştergere a identităţii, chiar a fiinţei sale, dar care s-a păstrat, care a supravieţuit şi a progresat datorită Cărţii.

carteEi bine, problema cărţii româneşti este pe cât de complicată, pe atât de importantă, mai importantă decât multe dintre subiectele legii Siguranţei Naţionale. Prezervarea identităţii noastre naţionale nu figurează în nici o strategie, pe nici o listă de ţinte ale programelor instituţiilor statului român destinate a fi păzitoarele viitorului şi integrităţii acestuia. Nici nu ar putea figura, deoarece acest lucru ar presupune acceptarea unor priorităţi care nu par a fi ca atare. Cartea românească şi cititorii săi reprezintă osatura identităţii şi unităţii naţionale a românilor, fapt pe care se construieşte statul român. Comerţul, industria, agricultura şi orice activitate de acest gen nu au identitate. Până şi învăţământul nu are identitate decât într-o foarte mică măsură, o măsură care devine minusculă odată cu retragerea din primul plan al istoriei şi limbii române ca obiecte de studiu. Sunt câteva fapte seci şi reci care ne spun că procentul de analfabeţi din România a atins 10%. Tot aşa, producţia de carte în limba română se găseşte sub cifra absolută, mă refer la titluri, a anului 1989. Despre tiraje nici nu merită să mai deschidem subiectul. Fenomenul localizării culturii scrise – este vorba despre necirculaţia cărţii pe întreg teritoriul naţional – duce la o firească necunoaştere a ansamblului, dar şi la ciudate autonomii culturale generate de un neajuns tehnico-comercial: lipsa unui sistem naţional de difuzare a cărţilor. Este ceva bizar, în cele din urmă, să refuzi să exploatezi o piaţă pe care o ai la dispoziţie, chiar dacă e vorba de carte! Astfel de autonomii culturale pot genera mari probleme în viitor, deoarece vor crea mentalităţi, comportamente, interese diferite, specifice arealului. Tendinţele centrifuge actuale ale diverselor grupuri de interese se bazează, au nevoie exact de aceste diferenţe create artificial, convenabile, întotdeauna, altor centre de putere decât cel românesc. Nu doresc să devin catastrofic, dar dacă analizăm cu atenţie cauzele sîngerosului conflict iugoslav din anii `90, vom descoperi, pe lângă ştiutele probleme economice şi de putere, faptul că imediat după moartea lui Tito a început un proces accelerat de cultivare a localismelor, a diferenţelor religioase, de distrugere a unui fapt incontestabil: identitatea limbii sârbe cu limba croată. Sunt foarte multe asemănări în ceea ce priveşte destinul istoric al teritoriilor sârbo-croate şi celor locuite de români, iar asta ne face să credem că nimic nu este imposibil, mai ales dacă s-a mai întâmplat şi altora. Dezastrul iugoslav a fost posibil din cauza diferenţierilor culturale, stimulate agresiv şi cultivate cu insistenţă, nu a celor etnice, etnicitatea fiind aceeaşi pentru cei trei actanţi ai războiului civil – Croaţia, Serbia şi Bosnia.

tiparireDesigur, în acest moment istoric, situaţia României e diferită, însă drumul care se întrevede pare să şteargă această diferenţă care ne protejează încă. Există vreo soluţie pentru a evita un astfel de fenomen, al autonomizării din motive strict economice ori sub presiunea unor puteri străine? Există, fără îndoială! E vorba de cultura naţională şi, înainte de toate, de cartea românească. A existat o binecuvântată contrabandă – contrabanda cu cărţi, Badea Cârţan fiind unul dintre celebrii făptuitori. Cărţile au menţinut vie unitatea de limbă, aspiraţia la unitatea naţională, au făcut posibilă România Mare. Astăzi nu se mai face contrabandă decât cu ţigări.

Referitor la Timbrul Cărţii, am o nedumerire – de ce nici un editor nu a găsit de cuviinţă să ceară introducerea timbrului real pe carte? Un timbru exact ca pe pachetele de ţigări, pentru că tot le-am pomenit, pentru a preîntâmpina tirajele pirat, pentru a se certifica existenţa unui contract de editare în regulă. Un oficiu al statului, ORDA, spre exemplu, ar gestina aceste timbre hologramă şi aşa s-ar asigura toate condiţiile pentru respectarea legii dreptului de autor. Cred că ar fi cel mai important lucru. A considera cartea un bun cultural, garantul principal al unităţii statului, nu este o exagerare. Problema este alta – numărul celor care citesc, în general, dar mai ales al celor care citesc cărţi, asemeni natalităţii, este în continuă scădere. Iar numărul analfabeţilor, ca şi cel al deceselor, este din ce în ce mai mare. Iată adevărata problemă a statului român. Cât priveşte numărul scriitorilor, să nu ne îngrijorăm, DNA ne asigură numărul necesar. Chiar un surplus. Ceea ce chiar este o problemă de siguranţă naţională. Sau nu?

Eugen Uricaru

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult