23
October , 2017
Monday

a însemnat înfometarea cu bună ştiinţă a unor întregi populaţii, execuţii sumare şi întemniţarea în condiţii îngrozitoare, cel mai adesea până la moarte, a milioane de oameni, în lagăre şi colonii de muncă.

Români basarabeni în Gulagul din Siberia

Români basarabeni în Gulagul din Siberia

Istoria dramatică a ceea ce este cunoscut sub denumirea generică de „Gulag” începe cu ceea ce decretase Lenin după Revoluţia bolşevică: orice „inamic de clasă”, chiar în absenţa oricărei dovezi a vreunei crime împotriva statului, nu trebuie tratat mai bine decât un criminal. S-a trecut şi la fapte: începând cu 1918 şi până târziu în anii 60 ai secolului trecut, au apărut locuri de detenţie de tipul lagărelor de concentrare, în care „duşmanii de clasă”, naţionalităţile „periculoase” din fostul colos sovietic precum şi contestatarii regimului erau „reeducaţi prin muncă” până la epuizare, chiar moarte. Orice opoziţie, orice plan utopic de infrastructură sau orice act considerat „sabotaj” la adresa sistemului însemnau automat trecerea prin Gulag.

Fenomenul a avut mai multe componente definitorii, aşa cum le-au relevat cercetările istorice care arată că dictatura lui Stalin a ridicat la rang de politică de stat ororile Gulagului. Astfel, a existat episodul foametei din timpul colectivizării forţate, din 1930-1933. „Este stabilit, dincolo de orice îndoială, că Stalin i-a înfometat până la moarte pe ucrainenii sovietici în iarna 1932-1933. Până la urmă, au murit mai mult de trei milioane de locuitori ai Ucrainei Sovietice”, arată Timothy Snyder, profesor de istorie la Universitatea Yale. Au urmat cele circa 700.000 de execuţii din timpul crimelor politice din 1937 şi 1938 şi „Marea Teroare”, îndreptată împotriva minorităţilor naţionale. În cadrul acestui val uriaş de persecuţii se remarcă victimele din rândul grupului culacilor şi al polonezilor, dar şi alte naţionalităţi oprimate de pe teritoriul ţării – letoni, finlandezi sau estoni. Mulţi dintre aceşti oameni au fost împuşcaţi în secret, aruncaţi în gropi comune, uitaţi… Alte momente crâncene ale crimelor staliniste împotriva propriilor cetăţeni sunt cele din 1943-1946 şi 1948-1949, în care erau ţintite tot naţionalităţi minoritare din fosta URSS (ceceni, tătari din Crimeea, karaceai, balkari şi calmuci, urmaţi, după război, de germani, baltici, ucraineni sau moldoveni). Acestora li se adaugă reprezentanţi ai burgheziei, membri de partid epuraţi, „sabotori” din agricultură şi industrie şi, nu în ultimul rând, zecile de mii de oameni care au ajuns în Gulag condamnaţi în baza acuzaţiei de „propagandă antisovietică”.

Prizonieri la mina de aur din Kolyma

Prizonieri la mina de aur din Kolyma

Ce se întâmpla, de fapt, în aceste lagăre? Condamnaţii amintiţi erau trimişi în puşcării speciale, unde prestau muncă forţată de toate felurile – de la desţelenirea unor teritorii pustii cu climă extremă până la extracţia de minereuri sau construcţia de şosele şi poduri. Aceşti oameni erau folosiţi de asemeni pe post de cobai pentru diverse teste (inclusiv nucleare) sau pentru decontaminări radioactive. În aceleaşi condiţii îngrozitoare au funcţionat, pe lângă lagărele de muncă, altele: „şaraşka” (laboratoare secrete de cercetare, unde oameni de ştiinţă întemniţaţi dezvoltau în secret noi tehnologii), „psihuşka”  (închisori  pentru izolarea și ruinarea psihică a prizonierilor politici), lagărele speciale pentru copii, pentru invalizi și pentru mame cu minori. Acestea din urmă erau percepute ca neaducătoare de foloase, devenind implicit deseori ţinta altor abuzuri. Nu în ultimul rând, existau lagăre speciale până şi pentru „soţiile trădătorilor patriei”.

Construcţia „Drumului oaselor”, Magadan – Yakutsk

Construcţia „Drumului oaselor”, Magadan – Yakutsk

Gulag-ul s-a dezvoltat rapid, cu unele salturi: între anii 1931– 1932, erau aproximativ 200.000 de prizonieri în lagăre, pentru ca, în 1935, numărul acestora să ajungă la circa un milion. După 1937, aproape două milioane de oameni se aflau în aceste spaţii de pedeapsă. Pe durata celui de-al doilea război mondial, sute de mii de prizonieri din lagăre au fost înrolaţi şi trimişi direct pe linia frontului, pentru ca, după 1945, numărul de întemniţaţi să crească din nou semnificativ, ajungând la un total de aproximativ 2,5 milioane de oameni la începutul deceniului şase. Odiosul mecanism de oprimare ajunsese, în anul morţii dictatorului I.V.Stalin (1953), la o reţea a muncii forţate şi „reeducării” de 500 de colonii de muncă şi 60 de complexe penitenciare cu lagăre de toate felurile. Estimări dramatice arată că Gulagul, în toată cuprinderea sa, a întemniţat aproape 30 de milioane de oameni şi a curmat circa trei milioane de vieţi.

Efectele războiului – pierderea Basarabiei şi Bucovinei de Nord – au însemnat şi pentru poporul român fenomenul deportării în Gulagul sovietic. Din nenumărate trenuri trimise spre Siberia, mii de basarabeni, bucovineni şi ostaşi ai Armatei Regale Române au fost abandonaţi în locuri aproape pustii. De pildă, în cadrul „marii deportări” din 1949, 13.000 de familii au fost trimise sub pază înarmată în Siberia, Kazahstan şi alte regiuni îndepărtate. Se cunoaşte că regimul sovietic a organizat, între 1944 şi 1950, deportarea şi trimiterea în lagăre a peste 250.000 de români, pentru ca în următorul deceniu să fie strămutaţi alţi 300.000. Din cei trimişi spre spre Siberia, doar jumătate ajungeau la destinaţie. Şi mai puţini au supravieţuit…

La Muzeul de Istorie din Moscova

La Muzeul de Istorie din Moscova

● Termenul de „Gulag” reprezintă acronimul de la „Glavnoe Upravlenie Ispravitelno-trudovîh Lagerei” (Direcţia Generală a Lagărelor şi Coloniilor de Reeducare prin Muncă), instituţie care a administrat, începând cu 1930, toate lagărele şi coloniile de muncă din fosta Uniune Sovietică. Astăzi, semnificaţia termenului depăşeşte această latură. Scriitorul Alexandr Soljeniţîn, în celebra carte „Arhipeleagul Gulag” introducând termenul în limbajul comun şi dându-i un sens mai larg, pentru a reprezenta întregul sistem de muncă forţată. „Oricine putea fi «terorist», «sabotor», «duşman al poporului». Am simţit că această poveste a milioanelor de prizonieri ruşi mă ţintuieşte pentru totdeauna”, scria autorul.

●„În Siberia, Kazahstan, Urali, Donbas, Karaganda au fost trimişi peste două milioane de cetăţeni sovietici fugiţi în Occident şi daţi pe tavă lui Stalin, precum şi peste un milion de civili germani, francezi, spanioli, polonezi, iugoslavi… (Willy Fautre, Guido De Latte – „Prizonierii noştri din Gulag”)

● În anii ’40 ai secolului trecut, munca forţată asigura 46.5% din producţia de nichel a URSS, 76% din cea de cositor, 40% din cobalt, 60% din aur.

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult