28
May , 2017
Sunday

Mari citadele europene

Londra, metropola cu o mie de feţe

Reporter: editura April - 15 - 2015

Capitală de facto a Angliei, ca şi a Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, Londra în nici un act oficial nu a desemnat vreodată explicit oraşul drept capitală, situaţie care continuă încă din epoca romană, când Londinium, târgul de la vărsarea fluviului Tamisa, a luat locul, în sec. II d.H. coloniei întemeiate de împăratul Claudius, Camulodunum (Colchester), prima capitală a provinciei cucerite în 43 d.H. Vestigii ale construcţiilor romane pot fi văzute şi azi în câteva puncte ale oraşului.

Londra bombardată

Londra bombardată

Turnul Londrei este cea mai veche construcţie încă funcţională a Londrei, pe malul nordic al Tamisei, şi ilustrează şi el, în felul lui, continuitatea la care mă refeream. Construcţia fortăreţei a început în vremea lui Wilhelm Cuceritorul, în 1078, puţin timp după victoria de la Hastings, din 1066, unde îl biruise pe Harold, urmaşul lui Eduard Confesorul. Folosit ca reşedinţă regală, Turnul primeşte în timp o mulţime de alte întrebuinţări, de la refugiu la închisoare, de la trezorerie şi monetărie la menajerie de animale exotice.

Poate cea mai vizibilă formă de continuitate, care e şi izvorul a nesfârşite complicaţii, se regăseşte în structura administrativă a oraşului şi în însuşi faptul că numele lui, „Londra”, are mai multe sensuri. Unul, cel mai uzual, desemnează marea conurbaţie la care ne gândim cu toţii când e vorba de această mare metropolă. Oficial însă, aceasta a devenit o realitate abia din 1889: înainte de această dată, numele de London desemna exclusiv centrul urban tradiţional, The City of London, mai cunoscut şi cu numele abreviat de City. De la sfărşitul sec. XIX, realitatea expansiunii spaţiului urban londonez este recunoscută oficial cu numele de Greater London, „Mai marea Londră”, care cuprinde 32 de burguri, boroughs – cândva mici orăşele autonome – plus City of London, cetatea sau oraşul Londra, adică centrul istoric din chiar centrul actualului spaţiu urban.

Locuitorii din City au dreptul de a-şi desemna primarul, the Lord Mayor, din 1189 cu acordul regelui şi din 1215 prin alegeri. De atunci şi până azi, ei îl aleg anual. Lordul Primar este şeful executiv al Consiliului Curţii Comunelor, un organism colectiv singular, fiindcă nu este ales cu reprezentarea partidelor şi e desemnat prin vot odată la patru ani dintre candidaţii – cetăţeni britanici sau europeni, locuitori liberi, freemen – ai Cetăţii, fie proprietari în spaţiul acesteia, fie măcar locuitori ai ei de cel puţin 12 luni consecutive anterioare alegerilor. Deoarece City este mai cu seamă un cartier de afaceri, numărul locuitorilor săi e cu mult mai mic decât jumătatea de milion care lucrează peste zi acolo în cele 529 companii multinaţionale, cărora li se adaugă societăţi de asigurare cu un capital de 330 miliarde de dolari (în 2013), sau fondurile de investiţii reprezentând 85% din fondurile europene. Surprinzător – şi elocvent pentru ce înseamnă cu adevărat Londra – rămâne faptul că, în statisticile oficiale ale administraţiei locale din City se semnalează faptul că, din cele 251 de bănci din City, nu mai puţin de 22 oferă „servicii financiare islamice”, iar cinci sunt fully Sharia compliant – „integral conforme cu legea islamică sharia” (TheCityUK, iulie 2014).

Turnul Londrei

Turnul Londrei

Greater London a încorporat, pe lângă valea Tamisei, arii extinse din comitatele istorice Middlesex, Kent, Surrey, Essex şi Hertfordshire, astfel că se întinde pe 1.583 kilometri pătraţi, cu o populaţie de aproape opt milioane de locuitori şi o densitate de locuire de peste 4.500 de locuitori pe km2. Tot Londra este însă şi Regiunea Metropolitană Londra sau Aglomeraţia metropolitană, cu o arie de 8.382 km2 şi o populaţie de 13.709 milioane de locuitori. Acest spaţiu urban cu o populaţie cât un stat nu foarte mic, reprezentând 12.5% din populaţia Regatului Unit, a fost cel mai mare oraş al lumii până prin 1925 şi este şi azi cel mai mare municipiu al Uniunii Europene, al doilea oraş al UE ca număr de populaţie, după Paris, (cu peste 9,7 milioane de locuitori) şi al treilea oraş al continentului european, după Moscova şi Istanbul. În acest spaţiu se vorbesc nu mai puţin de 300 de limbi diferite, la care ar trebui de fapt să adăugăm marea varietate de graiuri ale englezei insulare, de la Queen’s English şi Received Pronunciation – engleza literară specifică elitelor – la popularele graiuri cockney şi Estuar English, plus diferitele forme de engleză pidgin, pe care le vorbesc locuitori veniţi din cele mai diferite colţuri ale Commonwealthului.

Tower Bridge

Tower Bridge

Axa principală a tuturor acestor extinderi concentrice rămâne însă Tamisa, fluviul navigabil care a legat de-a lungul istoriei Londra cu toate continentele lumii. Înainte de sec. XIX, când cursul fluviului este îndiguit cu mari lespezi de piatră, apele puteau creşte şi de cinci ori, astfel că Londra risca mereu să fie inundată. Faptul că nucleul urban cel mai vechi nu conservă decât puţine vestigii se datorează calamităţii numite Marele Incendiu, the Great Fire, care a devastat Londra de duminică 2 până miercuri 5 Septembrie 1666, September 1666. Pornit de la cuptorul unei brutării, acesta a distrus practic întregul oraş din interiorul fortificaţiilor romane. Metropola se mândreşte în schimb cu fastuoasa operă a marelui arhitect Sir Christopher Wren, a cărui clasicizantă Catedrală Saint Paul domină cerul Londrei împreună cu Turnul Reginei Elisabeta, celebrul Big Ben.

Dar cea mai mare catastrofă urbană rămâne până azi cea a bombardamentelor germane din timpul celui de-al doilea război mondial, care au dat şi măsura excepţionalei discipline civice a londonezilor. Mai aproape de noi, aşa cum New Yorkul are ca zi de doliu 11/9, Londra a suferit o profundă traumă comemorată ca 7/7: atentatele sinucigaşe teroriste din 7 iulie 2005. Atunci, patru islamişti fanatici au detonat tot atâtea bombe în metroul londonez – cel mai vechi din lume – provocând moartea a 52 de civili, rănirea a peste 700 de persoane în primul atac sinucigaş din istoria metropolei. De atunci, mai multe încercări au fost dejucate de forţele de poliţie britanice.

Parlamentul si „ Big Ben”

Parlamentul si „ Big Ben”

Nenumărate alte înfăţişări ale marii metropole nu mai încap în limitele modeste ale acestui articol. S-au scris cărţi întregi doar despre teatrele londoneze, înainte, în timpul şi în posteritatea marelui Shakespeare şi a contemporanilor săi din epoca elisabetană; s-au scris monografii şi studii despre Londra lui Dickens, cu mahalalele şi nefericiţii lor locuitori. Umbra lui Sherlock Holmes se întâlneşte cu fantoma Annei Boleyn, nepoţii nevârstnici ai lui Richard al III-lea – pe care, documentele ne asigură, nu acesta i-a ucis – hălăduie în Turnul Londrei alături de descăpăţânatul Carol Stuart.

Londra conţine patru situri înscrise în patrimoniul universal – Turnul Londrei, Grădinile Kew, complexul format din Palatul Westminster, Abaţia Westminster şi biserica închinată Sf. Margareta. Se adaugă Observatorul Regal de la Greenwich, Palatul Buckingham, London Eye – marea roată care oferă o unică panoramă a oraşului, rotonda Piccadilly Circus, Catedrala Sf. Paul, Trafalgar Square, ca şi Castravetele şi Ciobul, pe care le-am amintit. Dar are şi cartiere mărginaşe destul de mizere şi de aglomerate, comerţ cu droguri şi infracţiuni de tot felul, care par să fie un veşnic blestem al marilor oraşe. Londra mai are şi peste 240 de muzee pe care le vizitează anual peste 42 de milioane de persoane: aproape dublul populaţiei României. O particularitate a muzeelor publice britanice este aceea că, aproape fără excepţie, ele sunt gratuite, ceea ce desigur contribuie pentru a le face încă şi mai atractive, dar vizitatorii sunt atraşi şi de colecţii fără egal în lume, cum sunt cele ale Muzeului Britanic – British MuseumNational Gallery, Tate Modern; are biblioteci celebre, cum e British Library, are în West End nu mai puţin de 40 de teatre, unde joacă actori de mare clasă, mulţi dintre ei cunoscuţi din filmele şi serialele americane, dar a căror vocaţie majoră rămâne teatrul clasic şi modern. Nu este timp aici nici măcar să le pomenim pe toate, cu atât mai puţin să le facem să trăiască sub privirea cititorului. Singura soluţie reală este o lungă, foarte lungă călătorie.

Prof. Dr. Zoe Petre

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult