28
May , 2017
Sunday

Convieţuiri

Musulmani în Europa

Reporter: editura April - 15 - 2015

În spatele violentelor acţiuni radicale islamiste care pun anatema pe musulmanii din Europa se află milioane de oameni şi comunităţi întregi care se străduiesc să se adapteze şi să se integreze într-o lume complet diferită.

Integrare într-o lume diferită

Integrare într-o lume diferită

Lumea europeană are în faţă o realitate: numărul musulmanilor în statele vestice este estimat la peste 40 de milioane de oameni. În Germania sunt 4-5 milioane, în Franţa 30% dintre tineri sunt musulmani (în sudul ţării deja există mai multe moschei decât biserici…), în Marea Britanie numărul musulmanilor a crescut de la 82.000 la 2,5 milioane în trei decenii (şi aici sunt peste 1.000 de moschei, multe „convertite” din foste biserici), în Belgia jumătate dintre noii născuţi sunt musulmani, la fel în Olanda, iar în Rusia aceştia reprezintă o cincime dintre locuitori. Ca efect, politicile statale trebuie să se plieze şi să creeze condiţii pentru musulmanii care intră în arena socială, politică, religioasă*.

Aceste valuri de oameni de altă credinţă şi tradiţie vin spre occident dintr-o lume complet diferită – studiile arată că 46 de ţări musulmane contribuie cu doar 1% la literatura ştiinţifică mondială sau că în aceste state există în medie numai nouă cercetători, ingineri sau tehnicieni la mia de locuitori, media mondială fiind de de 41. Sunt doar două dintre argumentele năzuinţelor spre occident care stau la baza acestui aflux. Pe de o parte, occidentul îi primeşte, în numele tradiţiei sale democratice. Pe de altă parte, musulmanii se coagulează în comunităţi, încercând în acelaşi timp să se acomodeze şi să se integreze prin toate mijloacele – de la a plăti taxe până la a accede în funcţii publice. Care sunt aceste mijloace şi cine sunt promotorii lor?

Pornind de la principiul că Islamismul poate fi definit ca întreaga serie de teorii, manifestări şi acţiuni care au drept scop stabilirea ordinii islamice, bazată pe Shari’ah (străveche lege musulmană care orânduieşte totul, de la politică la igienă personală şi alimentaţie), adepţii ei pot fi împărţiţi în jihadiştii care terorizează periodic societăţile în care activează, salafiştii (opozanţii non-violenţi ai tuturor sistemelor care nu se bazează pe legea islamică, oameni de regulă educaţi şi care atrag adepţi prin propovăduirea unei conduite superioare moral) şi participaţioniştii, masa mare a islamiştilor, cei care împrăştie doctrina „la firul ierbii”, prin participarea la viaţa publică a comunităţilor în care trăiesc. Aceştia din urmă cu precădere au luat decizia conştientă de a evita confruntările inutile, optând în schimb pentru strategii de infiltrare în instituţiile statelor. De pildă, în oraşul britanic Birmingham, autorităţile s-au văzut în faţa unui adevărat „complot” menit să islamizeze şcolile engleze. Mulţumită unui document „scăpat” în public, numit „Operaţiunea Calul Troian”, au fost devoalate metodele bazate pe o presiune constantă, prin care musulmanii trebuie să „preia controlul asupra tradiţiilor şi culturii” ţărilor în care trăiesc. Pe scurt, ideologul de frunte al organizaţiei „Frăţia Musulmană”, Yusuf al-Qaradawi, îi îndeamnă pe adepţi, în lucrarea „Priorities of the Islamic Movement in the Coming Phase”: „Construiţi-vă propria societate în interiorul societăţii mai largi”.

Violenţă şi victime colaterale

Manifestări împotriva fanaticilor islamişti, la Dresda

Manifestări împotriva fanaticilor islamişti, la Dresda

În Europa trăiesc între 2.500 şi 5.000 de musulmani radicalizaţi, arată „Europol”. Cum reuşesc aceştia să provoace atât de mult rău şi societăţilor europene şi comunităţilor de musulmani care încearcă să se integreze? Prin violenţă, ca şi prin racolări şi circuite financiare infracţionale cu cel mai înalt grad de risc. Tineri vest-europeni ajung să se înroleze în rândurile extremiştilor islamişti din Siria, apoi se întorc în ţările lor şi fac ce au învăţat, declarând deschis că nu se vor opri „până când steagul negru al islamului nu va flutura pe Buckingham Palace”, arată „BBC”. Statele balcanice fac şi ele parte din acest tablou. În ultimii ani, semnalele de alarmă s-au înteţit, după accelerarea acţiunilor grupărilor wahabite (susţinătoare ale menţinerii islamului în forma sa originară). Expansiunea se duce pe toate fronturile: fundamentaliştii finanţează construirea a zeci de moschei şi centre comunitare, unele dintre aceste lăcaşuri de cult fiind preluate de grupări radicale. Există, de asemeni, şi asociaţii „de caritate” islamice active care au fost acuzate că propovăduiesc extremismul, fiind implicate în operaţiuni de spălare de bani în favoarea organizaţiilor teroriste. Se estimează că, după anul 2000, numai în Macedonia au intrat sute de milioane de euro pentru infiltrarea Islamului radical în această parte a Europei. Şi despre radicalizarea fără precedent a comunităţii musulmane din Bosnia-Herţegovina se vorbeşte tot mai mult. Fundamentaliştii tind să se infiltreze tot mai profund în structurile religioase musulmane din această ţară, se arătă în raportul de activitate pentru 2008 al „Obavještajno Sigurnosna Agencija” („Agenţia pentru Informaţii şi Securitate”). Documentul, citat de mass-media, releva la momentul respectiv că mediile politice musulmane sunt infiltrate de activişti wahabiţi.

Grupările radicale jihadiste racolează tineri din toată Europa

Grupările radicale jihadiste racolează tineri din toată Europa

Nu este de mirare că europenii, care au oferit musulmanilor toate drepturile, de la amintita libertate de a-şi construi moschei până la aceea de a accede în funcţii publice, au răspuns de multe ori cu tensiuni, uitându-i pe milioanele de musulmani oneşti în faţa agresiunii brute a câtorva radicali. Germania a fost nu demult teatrul unor manifestaţii anti-Islam, ca şi Franţa, zguduită de atentatul de la Paris şi în care „există zone interzise unde extremiştii deţin efectiv controlul”, după cum arată Robert Spencer, director al organizaţiei „JihadWatch.org”. Urmarea? Potrivit unui sondaj comandat de ziarul „Le Monde” în 2014, 74% dintre cetăţenii francezi consideră Islamul „intolerant şi incompatibil cu valorile franceze”. Un alt episod dramatic s-a petrecut în SUA, în luna februarie a.c., când Craig Stephen Hicks, un american în vârstă de 46 de ani, a intrat în campusul universitar din North Carolina şi a împuşcat mortal trei studenţi musulmani pe care nici nu-i cunoştea, mărturisind anchetatorilor că „s-a simţit dator să comită aceste crime pentru a-i răzbuna pe ziariştii ucişi în Franţa”. Aşadar, „extremiştii fac, comunităţile paşnice de musulmani trag” ponoasele, alături de ceilalţi europeni. De aici până la discriminare şi marginalizare nu mai este decât un pas. Ca un avertisment asupra pericolului generalizării, Ibrahima Diaw, singurul jucător francez din handbalul românesc de religie musulmană arată că „acum, în Paris, toată lumea spune «eşti musulman, eşti extremist». Dar eu nu sunt extremist!”.

Această „etichetă” pe care radicalii o aruncă asupra întregii lumi musulmane este o veste proastă şi pentru Turcia, dând apă la moară celor care s-au împotrivit ani la rând intrării ţării în marea familie europeană din motive de Islamism pronunţat. „Modernitatea otomană nu dă semne că ar accepta spiritul european”, arată Bassam Tibi, specialist în relaţii internaţionale, în lucrarea Turkey’s Islamist Danger” („Pericolul Islamismului turc”). Este adevărat că unele dintre măsurile luate de autorităţile de la Ankara par să îndrepte ţara mai degrabă spre orient şi trecut: Guvernul şi-a anunţat intenţia de a construi câte o moschee în fiecare universitate de stat, „relansând procesul de islamizare cultivat de actualul regim”, notează „AFP”. Iar politica preşedintelui Recep Tayyip Erdogan include sporirea măsurilor ce restrâng consumul de tutun şi alcool, autorizarea portului vălului islamic de către funcţionare, studente şi liceene etc. Toate acestea în timp ce în exterior continuă negocierile de aderare a Turciei la UE (începute cu un deceniu în urmă!), dublate de un discurs „potrivit”: Aderarea Turciei la Uniunea Europeană şi reformele democratice sunt primele priorităţi ale mandatului meu”. Cât de departe este această declaraţie de realitatea implementată în interiorul societăţii turce am amintit mai sus…

Din datele prezentate reiese că a fi musulman în Europa de azi nu este o misiune uşoară. Din păcate, eforturile de integrare (uneori de generaţii întregi) ale majorităţii sunt minate de terorismul şi infiltrarea agresivă a radicalilor, care generează astfel efecte dramatice în lanţ.

Roxana Istudor

*Jorgen S. Nielsen, „Participarea politică a musulmanilor în Europa”

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult