22
October , 2017
Sunday

Numeroşi ani, în paginile revistei noastre am publicat în mai multe numere magistrala lucrare a prof. univ. dr. Gheorghe Zbuchea, intitulată „Comunităţi româneşti în lume” (publicată cu ani în urmă)

Sunt prezentate dovezi excepţionale despre români care au dus în colţuri îndepărtate ale Terrei harul unui popor din mijlocul căruia s-au ivit minţi inteligente, titrate, pline de har şi înţelepciune.

Dată fiind actualitatea celor prezentate în cadrul rubricii noastre mai sus amintite, aflaţi într-o epocă în care globalizarea îşi face simţită prezenţa, prin reluarea acestui studiu reconfirmăm potenţialul valoric românesc răspândit în lume încă din urmă cu mulţi ani.

Ne propunem să reluăm în paginile revistei anului 2015 acea rubrică susţinută, care în urmă cu ani era urmărită şi deosebit de apreciată de cititorii publicaţiei noastre.


Ion Ghica

Ion Ghica

Dincolo de Canalul Mânecii, în nordul Europei, din Irlanda şi Marea Britanie şi până în locurile exotice de peste Cercul Polar ale Scandinaviei s-au stabilit, puţini în vremuri mai vechi, din ce în ce mai mulţi în vremurile noastre, români sau originari din România, ce au alcătuit astfel comunităţi cu o prezenţă din ce în ce mai marcantă în diversele ţări din zonă (Finlanda, Suedia, Norvegia, Danemarca, Olanda, în afară de cele două ţări anglo-saxone pomenite mai înainte).

Incontestabil că prezenţa cea mai numeroasă actuală a românilor în perimetrul nordic este cea din spaţiul anglo-saxon şi în primul rând din Marea Britanie (nu există date statistice, însă se consideră că acolo s-au stabilit cel puţin 25.000 de persoane originare din România, după unele surse chiar un număr dublu de conaţionali, dintre care destui au o situaţie legală, în regulă şi bine definită).

Relaţiile românilor cu lumea engleză au o vechime multiseculară, respectiv cele mai vechi ştiri sigure sunt din anul 1527. Mai multe secole s-au aflat frecvent în spaţiul românesc călători englezi de tot felul, înfiinţându-se chiar un Consulat englez la Bucureşti în anul 1802, în timp ce o legaţie românească în capitala britanică de pe Tamisa a apărut abia după 1878. Vremelnic, în spaţiul britanic, în cursul secolului al XIX-lea au trăit o serie de români. Astfel, în deceniile III şi IV s-au aflat, între alţii, acolo profesorul şi învăţatul Petrache Poenaru sau boierul revoluţionar Ion Câmpineanu, despre care ştim că a străbătut spaţiul european după 1839 cu un paşaport englez. Oază a liberalismului, Anglia a constituit un adăpost şi un loc de acţiune pentru o serie de reprezentanţi ai generaţiei paşoptiste precum Al. G. Golescu, N. Bălcescu, V. Alecsandri şi mai cu seamă Dimitrie Brătianu, care, în reprize succesive, s-a aflat mulţi ani pe teritoriul britanic. Ceva mai târziu, timp de un deceniu, îl vom găsi la Londra, în calitate de ministru al statului român, pe Ion Ghica, vizitat adeseori acolo şi de bunul său prieten Vasile Alecsandri, ce era reprezentantul diplomatic al ţării la Paris. La începutul secolului XX, în instituţiile celebre de învăţământ superior din spaţiul englez au învăţat o serie de tineri români, dintre care mulţi au continuat să trăiască acolo decenii în şir, remarcându-se în mod deosebit, ca, de exemplu, savantul H. Coandă. Tot atunci a început să fie o prezenţă obişnuită la Londra unul dintre remarcabilii politicieni români din urmă cu un secol – Take Ionescu, căsătorit, de altfel, cu o englezoaică.

Dumitru C. Bratianu

Dumitru C. Bratianu

Desăvârşirea unităţii naţionale a prilejuit alte prezenţe româneşti. După ce mulţi elevi piloţi au fost instruiţi în Anglia în cursul anului 1917, în 1918 s-a format „Asociaţia anglo-română”, ce a militat pentru cauza naţională românească. Ardeleanul G. Moroianu a fost o vreme unul dintre funcţionarii apreciaţi de la Foreign Office. Între cele două războaie mondiale au stat în capitala britanică Alexandru Vaida Voevod, fost şi premier al României, N. Titulescu, ambasador între anii 1921-1928, colonelul I. Antonescu, ataşat militar peste trei ani etc. Li s-au adăugat, spre sfârşitul perioadei, M. Beza, V. V. Tilea, I. Raţiu, o vreme ca ataşat de presă, Mircea Eliade etc.

Odată cu instaurarea succesivă a unor regimuri totalitare în România, respectiv cel al lui Carol al II-lea, I. Antonescu şi apoi cel comunist, dincolo de Canalul Mânecii s-a constituit, în diverse forme, o acţiune de rezistenţă a românilor stabiliţi acolo. Astfel, de exemplu, în noiembrie 1940 s-a înfiinţat Comitetul Naţional Român „Free Romania”, ce a încercat, fără succes, să obţină recunoaşterea sa de guvern provizoriu în exil şi să unifice diferitele grupări ale emigraţiei. După ultima conflagraţie mondială, istoria comunităţii româneşti din spaţiul britanic a fost complexă. În deceniul VI, Ion Raţiu şi Horia Georgescu au constituit „Acarda” (Asociaţia Culturală a Românilor din Anglia). Tot acolo, începând din 1984, şi-a avut sediul principal Uniunea Mondială a Românilor Liberi, prezidată multă vreme de Ion Raţiu şi având filiale în nu mai puţin de 24 de state.

În 1964, pe baza unui acord special dintre Patriarhia Română şi Biserica Anglicană, a început să funcţioneze Biserica Ortodoxă Română din Londra, unde serviciul divin era – şi este – în limba română. În anul 1979 s-a înfiinţat „Fundaţia Raţiu”, propunându-şi să sprijine atât pregătirea educaţională, cât şi cercetări în ceea ce priveşte cultura şi istoria României şi a poporului român. În anul 1994, un grup de români stabiliţi la Londra a înfiinţat Centrul Cultural Român, organizaţie culturală nepolitică, neguvernamentală a românilor şi anglo-românilor din Marea Britanie. Câţiva ani mai târziu, în 1998, s-a înfiinţat Fundaţia anglo-română „Dacia”, interesată mai cu seamă de proiecte în planul artistic şi muzical. În ianuarie 2002 s-a creat asociaţia „Românul britanic”, ce şi-a propus, între altele, promovarea limbii române, a istoriei şi civilizaţiei româneşti în Marea Britanie, păstrarea identităţii lingvistice, culturale şi spirituale a românilor din acest spaţiu, propagarea unei corecte imagini a românităţii etc.

Mircea Eliade

Mircea Eliade

De-a lungul secolelor, o serie de oameni de ştiinţă şi cultură ce au trăit în spaţiul englez s-au implicat direct în problemele naţionale, precum Constantin Silvestri, Grigore Nandriş, Vlad Georgescu, I. Raţiu, Barbu Călinescu, Şerban Cantacuzino etc. Între multele şi variatele publicaţii editate acolo menţionăm „Adam” (apare încă din 1939), „Orizonturi româneşti”, „Convergenţe româneşti”, „Imagini româneşti” etc.

Oarecum la concurenţă cu cei din spaţiul anglo-saxon se află românii stabiliţi în Suedia, al căror număr (ce nu poate fi stabilit cu precizie) se apropie de cel din Marea Britanie şi Irlanda. Primul român celebru ce a petrecut o vreme în capitala Suediei, spre jumatatea secolului al XVII-lea, a fost Nicolae Milescu, care a şi alcătuit acolo primul opuscul original românesc de filosofie. Câteva decenii mai târziu, unul dintre cei mai cunoscuţi monarhi suedezi, regele Carol al XII-lea, a petrecut mai mulţi ani în spaţiul frumoasei Moldove. După 1880 s-au înfiinţat oficii diplomatice româneşti la Stockholm şi la Cristiania (ce şi-a schimbat denumirea în Oslo, după ce, în anul 1905, Norvegia s-a separat paşnic de Suedia). Relaţii diplomatice normale au fost stabilite în anii 1916 şi 1917, iar în 1918, în Suedia şi-au găsit refugiu şi siguranţă o serie de români fugiţi din Rusia bolşevică, inclusiv membrii Misiunii diplomatice româneşti conduse de ministrul Constantin Diamandi.

În perioada interbelică, prezenţe româneşti în spaţiul suedez au fost sporadice. Astfel, de exemplu, s-a aflat acolo, în mai multe rânduri, pentru cercetări sau participări la reuniuni internaţionale marele istoric Nicolae Iorga. Odată cu instalarea în ţară a regimului comunist, numărul românilor ce au ajuns şi s-au stabilit în Suedia a crescut continuu, fenomen ce s-a amplificat sensibil după 1990. Numărul relativ important al românilor din Suedia a făcut ca în 1974, în timpul unei vizite acolo a Patriarhului Iustinian, însoţit de fostul Patriarh Teoctist, să se creeze o organizare specială în plan bisericesc pentru români, care există până astăzi şi la începuturile căreia un rol important l-a avut profesorul preot Al. Ciurea. Astfel, există trei centre principale ale ortodoxiei româneşti, respectiv la Stockholm, cu filiale în Suedia şi Finlanda, la Göteborg, cu filiale în Suedia şi Norvegia (Oslo) şi la Balmo, cu filiale în Suedia şi Danemarca, toate însumând circa 40 de parohii, care se îngrijesc şi de editarea mai multor publicaţii ortodoxe, precum „Candela” sau „Credinţa şi viaţa”.

Ion Ratiu

Ion Ratiu

Centrele ortodoxe menţionate mai înainte sunt, de altfel, şi cele în care locuiesc cei mai mulţi dintre românii ce şi-au început o nouă viaţă în această ţară din nord. Ca şi în alte părţi peste hotare, în rândurile românilor este o lipsă de coeziune, determinată nu o dată de ambiţii de tot felul, dar şi de divergenţe politice, astfel că acolo fiinţează mai multe organizaţii, precum: „Asociaţia culturală a românilor din Stockholm”, „Românii pentru democraţie”, „Prietenii României”, „Clubul românesc din Balmo”, Asociaţia „Fraţia”, „Asociaţia de prietenie România-Suedia”, Asociaţia românilor „Carpaţi” etc. Începând din 1980, apare revista „Curierul românesc”, careia i s-au adaugat şi altele, ca de pildă „Arhipelag”. Local, se transmit pe unde radio şi emisiuni în limba română. Între oamenii de ştiinţă şi cultură din spaţiul suedez menţionăm pe istoricul Sava I. Gârleanu, poetul Ion Miloş, pictoriţa E. Podoleanu, scriitoarea Gabriela Melinescu etc.

În strânsă legatură cu cei din Suedia sunt vecinii lor din Finlanda, cel puţin o mie de români stabiliţi în ultima vreme, mai ales în oraşele Helsinki, Turku, Tampere. Mulţi dintre ei s-au remarcat în mod deosebit în domeniul electronicii (la celebrul concern Nokia), dar şi în învăţământ, sport, artă etc. Şi ei îşi au propria organizare culturală şi religioasă, precum şi o serie de publicaţii proprii.

Constantin Silvestri

Constantin Silvestri

Legăturile românilor cu spaţiul Danemarcei au şi ele o veche tradiţie. Pe acolo a trecut, de exemplu, în secolul al XVI-lea, Despot Vodă, viitor domn al Moldovei. În jurul anului 1900 au studiat sau au făcut cercetări unii români, precum Nicolae Iorga. Legături mai strânse debutează după stabilirea reală a relaţiilor diplomatice, începând cu 1934, şi mai cu seamă în condiţiile de după al doilea război mondial, când emigraţia românească, în continuă creştere, nu a ocolit Copenhaga şi alte spaţii daneze. La fel ca şi în Norvegia vecină, în Danemarca locuiesc peste 2.000 de români ce au, între altele, propriile lor organizaţii, precum şi o parohie subordonată Patriarhiei Române, respectiv Mitropolia pentru Europa Centrală şi Nordică.

La Aalborg apare publicaţia „Dorul” (director editor Dan Romaşcanu), unde, de-a lungul timpului, au fost publicate diverse contribuţii ale oamenilor de cultură români de pretutindeni. Există şi o casă editorială cu acelaşi nume, în care au fost publicate peste 30 de titluri ale unor autori de acasă şi din diaspora, precum L. Blaga, E. Lozovan, B. Muntean, P. Chihaia etc. Între românii stabiliţi acolo menţionăm pe istoricul şi lingvistul Eugen Lozovan, timp de 40 de ani profesor şi şef de catedră la Universitatea din Copenhaga, ziaristul, scriitorul şi editorul Victor Frunză, regizorul Lucian Giurchescu etc.

Henri Coanda

Henri Coanda

De asemeni, sunt prezente publicaţii speciale, precum revista „Roemenie Bulletin” sau „Românii în lume”. Profesorul Sorin Alexandrescu, titular la Universitatea din Amsterdam încă din anul 1969, editează, de aproape trei decenii, „International Journal of Romanian Studies”, fiind totodata întemeietor al „Asociaţiei internaţionale de studii privind România”, ce a organizat de-a lungul timpului la Amsterdam mai multe congrese în care s-au implicat şi alţi numeroşi universitari de origine română ce trăiesc în ţara lalelelor.

Zecile şi zecile de mii de români împrăştiaţi în părţile septentrionale ale continentului, păstrându-şi limba, identitatea, dar în acelaşi timp făcând eforturi meritorii şi încununate cel mai adesea de succes de a se integra deplin în noile locuri în care i-a dus viaţa sunt, neîndoielnic, o parte a românităţii cu destin european.

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult