20
October , 2017
Friday

Panoramă internațională

Instituţia „Prima Doamnă”

Reporter: editura June - 17 - 2015

Considerate deseori ca făcând parte dintr-o elită specială, soţiile foştilor şi actualilor conducători de state oferă un tablou divers din perspectiva rolului lor în societate. De la influentele Prime Doamne din SUA la discretele soţii ale preşedinţilor europeni, toate reprezintă cultura şi mândria naţională a ţărilor lor în lume.

Bill şi Hillary Clinton, la Casa Albă

Bill şi Hillary Clinton, la Casa Albă

Se poate vorbi despre o adevărată instituţie „Prima Doamnă” dacă privim spre influenţa socială, statura morală şi modelele intelectuale prin care s-au impus soţiile preşedinţilor SUA. Rolul lor nu este definit constituţional, dar multe dintre Primele Doamne de peste ocean au lăsat o amprentă istorică indiscutabilă, întrucât evoluţia cuplurilor prezidenţiale are un impact puternic asupra evoluţiei Preşedinţiilor.* Un exemplu este Eleanor Roosevelt, care şi-a ajutat soţul, preşedintele Franklin Roosevelt, să conducă ţara cu bine prin două etape dramatice: Marea Recesiune şi al doilea război mondial. Susţinătoare a cauzei clasei mijlocii, Prima Doamnă a contribuit la elaborarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. Interesant de menţionat este faptul că Eleanor Roosevelt a purtat toată viaţa o corespondenţă călduroasă cu o altă Primă Doamnă care şi-a pus amprenta asupra ţării sale: Jacqueline Kennedy. Deşi a folosit mijloace diferite, cum ar fi carisma personală, cea alintată de o ţară întreagă „Jackie” s-a dovedit a fi o prezenţă-cheie pentru împrospătarea politicii externe americane (a fost prima soţie de preşedinte primită în audienţă de Papă). Iar soţia lui Gerald Ford, Betty, a ieşit în evidenţă prin precedentul creat ca Primă Doamnă activă politic: a susţinut puternic Amendamentul pentru Egalitate în Drepturi, mişcarea feministă, controlul armelor de foc, combaterea discriminării. Era atât de populară, încât alegătorii purtau pancarde cu „Votaţi-l pe soţul lui Betty!”. În anul 1993 preşedintele Bill Clinton o numea pe soţia sa, Hillary, în fruntea programului de reformă în sănătate. Mai mult, este binecunoscut faptul că Hillary Clinton a continuat să fie foarte activă politic şi după încheierea mandatelor de preşedinte ale soţului ei. A reuşit să „răstoarne” situaţia juridică a conceptului de Primă Doamnă, care în prezent este recunoscută ca „un echivalent funcţional al asistentului preşedintelui”, iar în prezent are ambiţia de a deveni preşedinte al SUA. Cât despre Michelle Obama, soţia preşedintelui Barack Obama, actual primă Doamnă a Statelor Unite a demisionat în 2009 din funcţia sa de vicepreşedinte pentru relaţii externe şi comunitare al unui spital din Chicago, „pentru a se consacra în totalitate noului său rol”. Se poate spune că l-a îndeplinit cu brio, dat fiind faptul că este desemnată periodic ca fiind una dintre cele mai influente femei ale lumii.

Carla Bruni-Sarkozy, Ambasador al luptei contra HIV

Carla Bruni-Sarkozy, Ambasador al luptei contra HIV

Trecând în Europa, tabloul este semnificativ diferit şi implică mai multă discreţie. Excepţia notabilă este Franţa, ţară în care Prima Doamnă are un rol asemănător cu cel prezentat în cazul SUA şi un statut bine definit. Soţia preşedintelui are propriul cabinet de lucru, se implică în viaţa socială, conduce proiecte de interes public. Aceste aspecte au fost ilustrate de activitatea soţiei lui Jacques Chirac, Bernadette, care i-a stat alături 48 de ani şi chiar a intrat în politică, fiind consilier municipal al oraşului Sarran. La rândul ei, soţia preşedintelui Nicolas Sarkozy, Carla Bruni-Sarkozy, este implicată de mulţi ani în acţiuni umanitare internaţionale, devenind Ambasador pentru protecţia Mamelor şi Copiilor împotriva HIV şi înfiinţând o fundaţie care îi poartă numele şi care promovează accesul universal la educaţie şi cultură.

În ce priveşte celelalte state europene, Primele Doamne sunt mai retrase din prim-planul vieţii publice. Primul exemplu ar fi chiar cel al soţiei preşedintelui Consiliului European, Malgorzata Tusk, prezenţă fermecătoare, dar preponderent ceremonială. Ceva mai activă s-a dovedit Jolanta Kwasniewska, fostă Primă Doamnă a Poloniei, care s-a implicat civic şi în acţiuni de caritate. Acestea i-au adus o imensă popularitate (până acolo încât mulţi polonezi o vedeau candidată la alegerile prezidenţiale!).

Mehriban Aliyeva (Azerbaidjan) se implica in proiecte sociale şi caritabile

Mehriban Aliyeva (Azerbaidjan) se implica in proiecte sociale şi caritabile

Cât priveşte România, ideea Instituţiei Prima Doamnă s-a lovit mereu – cel puţin până în prezent – de trista amintire a intervenţiilor şi influenţei nefaste ale Elenei Ceauşescu în toate treburile ţării. În ultimii ani, însă, s-a putut observa că încet, încet, mentalitatea se schimbă. De exemplu, chiar discretă şi în general limitată la cerinţele protocolului, prezenţa Mariei Băsescu, soţia fostului preşedinte Traian Băsescu, a fost nelipsită de la toate „bătăliile” electorale purtate de soţul ei. Lucrurile se pot schimba şi mai mult odată cu instalarea în fotoliul prezidenţial a lui Klaus Iohannis, a cărui soţie, Carmen, este cu mult mai vizibilă în spaţiul public. Dacă va deveni şi mai activă, doar timpul va decide. Momentan, există declaraţii de intenţie care sugerează din partea Primei Doamne Carmen Iohannis o viitoare implicare „în educaţia şi susţinerea tinerelor talente”. Este un început care i-a determinat pe mai mulţi specialişti români să se pronunţe pentru adoptarea la noi în ţară a modelului american sau a celui francez.

Trecând în zona eurasiatică, se relevă aceleaşi coordonate de discreţie când vine vorba despre Primele Doamne. Actualul preşedinte al Rusiei, Vladimir Putin, a divorţat de soţia sa, Liudmila, ale cărei apariţii publice deveniseră oricum tot mai rare. Iar o privire în trecut arată că doar Raisa Gorbaciova, soţia preşedintelui Mihail Gorbaciov, a „spart” întrucâtva tiparele, dar mai mult din perspectiva stabilirii unui model estetic al felului în care ar trebui să fie o Primă Doamnă a Rusiei. Încercările ei de a organiza strângeri de fonduri pentru copiii bolnavi, de mică anvergură, totuși merituoase. Iar Naina Elţîna, soţia preşedintelui Boris Elţîn, s-a reîntors la „modelul discret” rezumându-se să-şi însoţească soţul în câteva vizite oficiale în străinătate.

Jolanta Kwasniewska (dreapta), preşedinte al Fundaţiei Comunicaţii fără Frontiere

Jolanta Kwasniewska (dreapta), preşedinte al Fundaţiei Comunicaţii fără Frontiere

Acelaşi lucru se poate spune despre foste sau actuale prime doamne din ţările spaţiului ex-sovietic: Tatiana Karimova, soţia preşedintelui Uzbekistanului, doar îşi însoţeşte soţul în vizite oficiale şi întreprinde mici opere de caritate. Cât priveşte soţia preşedintelui din Belarus, Alexander Lukaşenko, aceasta practic nu exista, fiind înlocuită în cadrul oficial de fiul cel mai mic al preşedintelui, Nikolai, care apare la tot felul de ceremonii oficiale. Există totuşi şi printre aceste state o excepţie: soţia preşedintelui Azerbaidjanului, Mehriban Aliyeva, medic de profesie, care are o imagine internaţională bine conturată, este implicată în acţiuni caritabile de amploare, fiind în acelaşi timp activă în planul politic al ţării sale.

Aşadar, Instituţia Primei Doamne prezintă la nivel mondial nenumărate faţete. Modelele occidentale au demonstrat că implicarea de la acest nivel în proiecte sociale care să vizeze domenii sensibile ca educaţia sau sănătatea pot avea atât un impact pozitiv, cât şi o mare acceptabilitate din partea societăţii.

 

Kati Marton – Hidden Power: Presidential Marriages That Shaped Our Recent History ”

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult