19
October , 2017
Thursday

Serialul nostru

În „El Dorado” latino-american

Reporter: editura September - 11 - 2015

Numeroşi ani, în paginile revistei noastre am publicat în mai multe numere magistrala lucrare a prof. univ. dr. Gheorghe Zbuchea, intitulată „Comunităţi româneşti în lume” (publicată cu ani în urmă)

Sunt prezentate dovezi excepţionale despre români care au dus în colţuri îndepărtate ale Terrei harul unui popor din mijlocul căruia s-au ivit minţi inteligente, titrate, pline de har şi înţelepciune.

Dată fiind actualitatea celor prezentate în cadrul rubricii noastre mai sus amintite, aflaţi într-o epocă în care globalizarea îşi face simţită prezenţa, prin reluarea acestui studiu reconfirmăm potenţialul valoric românesc răspândit în lume încă din urmă cu mulţi ani.

Iuliu Popper

Iuliu Popper

După unele aprecieri, numărul celor proveniţi din România sau a descendenţilor lor care de-a lungul anilor s-au stabilit în spaţiul de la sud de Rio Grande până în Ţara de Foc ar fi astăzi circa un sfert de milion, fiind răspândiţi mai cu seamă în Brazilia, Venezuela, Argentina, Mexic, Columbia, Peru, Chile etc.

Până la primul război mondial, din Europa, inclusiv din spaţiul românesc, emigranţii s-au îndreptat în principal spre SUA şi Canada şi mai puţin în părţile sudice ale continentului american. Situaţia avea să se schimbe în mod substanţial după primul război mondial, atunci când în nordul Americii au apărut o serie de restricţii pentru imigranţii provenind din Europa, inclusiv din România.

În spaţiul latino-american, primii români s-au stabilit încă în secolul al XIX-lea. Astfel, de exemplu, inginerul Ioan Ţeţu, originar din zona Făgăraşului şi participant la Revoluţia de la 1848, s-a stabilit în 1860 în Argentina, unde a şi murit (1904), după ce se remarcase ca inginer cartograf, director al reţelei de căi ferate şi publicist. Contemporan cu el, un alt ardelean, originar din zona Sibiului, doctorul Ilarie Mitrea, a trăit o vreme în Mexic. Inginerul român Iuliu Popper a trăit mai mulţi ani în Argentina, cartografiind, între altele, sudul ţării, inclusiv Ţara de Foc, unde a dat numeroase denumiri geografice ce evocă locuri şi personalităţti din ţara de origine. Prin Argentina a trecut, de asemenea, şi savantul Emil Racoviţă, viitor preşedinte al Academiei Române.

Din cauza unor crize specifice de ordin socio-economic, dar mai cu seamă naţional, o serie de români ardeleni s-au îndreptat spre Argentina, fiind atraşi şi de propaganda făcută în acest sens de unele publicaţii din Ardeal. Până în anul 1914, în această ţară s-au stabilit cca 2.100 de imigranţi români. După al doilea război mondial, numărul acestora a crescut. În perioada anilor 1925-1939 au plecat în Argentina aproape 10.000 de emigranţi din spaţiul românesc. Este de semnalat faptul că în perioada interbelică, majoritatea covârşitoare a celor plecaţi din România Mare dincolo de Atlantic o alcătuiau diverşii alogeni (peste 2.200 de germani, cam tot atâţia evrei, circa 1.100 de maghiari etc.).

Gheorghe Marinescu

Gheorghe Marinescu

În anii primului război mondial, în Argentina au apărut şi primele societăţi româneşti din America de Sud, precum „Ajutorul”, în 1916, cercul „Unirea Română”, în 1918, societatea „Uniunea română”, care a publicat şi un periodic cu acelaşi nume, în limbile română şi spaniolă. Au mai apărut acolo şi alte publicaţii şi societăţi. În 1930 s-a creat, după model nord-american, „Alianţa română”, organizaţie natională unică a foştilor emigranţi români din Argentina. Românii de acolo au contribuit la susţinerea unor publicaţii proprii, precum „Românul”, „Tribuna Română”, „Vocea românilor” etc., ce au avut un rol important şi în stabilirea relaţiilor diplomatice între Bucureşti şi Buenos Aires. Au publicat numeroase materiale despre spaţiul românesc şi au organizat diverse manifestări politico-culturale cu ocazia zilelor semnificative legate de istoria românilor.

La sfârşitul secolului al XIX-lea s-au înregistrat şi primele prezenţe româneşti în spaţiul brazilian. Astfel, în toamna anului 1880 a apărut în capitala braziliană o misiune românească, condusă de colonelul Sergiu Voinescu. Acesta a fost primit într-o audienţă specială de împaratul Pedro al II-lea, căruia i-a înmânat şi un mesaj personal din partea domnitorului Carol I. Această misiune se constitue şi ca un punct de plecare în evoluţia pozitivă a relaţiilor dintre cele două ţări. După primul război mondial, relaţiile româno-braziliene au cunoscut un avânt continuu şi datorită plecării peste ocean a unor originari din România.

În perioada interbelică au apărut şi în Brazilia imigranţi provenind din spaţiul românesc. Numai între anii 1923-1926 au plecat în Brazilia 40.142 de emigranţi din România. În anul 1926, către Brazilia au plecat 12.680 de persoane din Basarabia, aparţinând mai cu seamă diverselor minorităţi naţionale. Majoritatea au plecat din raţiuni economice. Câteva mii au revenit în anii următori în ţară, alţii creându-şi acolo o viaţă nouă.

Începând din 1921 s-au înfiinţat în spaţiul brazilian o serie de consulate ale României, în paralel cu apariţia unor oficii similare ale brazilienilor în România. În 1921, în capitala Braziliei a fost vernisată prima expoziţie de produse româneşti în America de Sud, în care expuneau, alături de românii din ţară, şi alţii ce se stabiliseră în Brazilia.

Din iniţiativa ministrului de Externe Nicolae Titulescu, şi pentru a veni în sprijinul conaţionalilor stabiliţi în America Latină, în 1928 s-a înfiinţat în capitala braziliană prima Reprezentanţă diplomatică a României pe continentul sud-american. În anii 1928 şi 1930, la invitaţia forurilor de specialitate din Argentina şi Brazilia, a avut loc o călătorie a marelui savant neurolog român Gheorghe Marinescu. Mesagerul ştiinţei medicale româneşti a ţinut o serie de conferinţe şi a avut întâlniri cu comunităţi ale originarilor din România, atât în spaţiul brazilian cât şi în cel argentinian, informând ulterior în ţară şi despre românii plecaţi la mii de kilometri de locurile lor de origine.

Dumitru Gazdaru

Dumitru Gazdaru

Înca din anul 1931, în Argentina s-a constituit prima organizaţie a românilor recunoscută de autorităţile statale şi având în frunte pe dr. Ungureanu, un renumit profesionist în ţara sa adoptivă.

În timpul celui de-al doilea război mondial, ca o consecinţă a persecuţiilor naziste, în statele latino-americane s-au stabilit numeroşi europeni, între care şi unii proveniţi din România. Odată cu instaurarea regimurilor comuniste, numărul celor ce au trecut oceanul a crescut continuu. Evenimentele de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, respectiv instaurarea regimului comunist, au determinat un exod din ce în ce mai pronunţat şi prelungit al românilor şi în spaţiul latino-american. Astfel, unui val mai vechi de emigranţi sosiţi acolo mai ales din motive economice i s-a alăturat altul, mai nou, justificat în primul rând de raţiuni politice. Astfel, în spaţiul latino-american şi-au găsit adăpost o serie de militanţi ai mişcării legionare, dar şi politicieni proveniti din diverse partide, intelectuali, diplomaţi etc. De exemplu, în Argentina se aflau în deceniile postbelice mai multe mii de cetăţeni provenind din România. Între aceştia pot fi pomeniţi Dimitrie Găzdaru (1897 – 1991) sau Vintilă Horia (1915 – 1992). Primul, lingvist şi istoric literar, după o carieră universitară la Iaşi şi la Roma, s-a stabilit în 1949 în Argentina, la Buenos Aires, unde a trăit până la sfârşitul vieţii sale. S-a implicat în întreaga activitate a exilului românesc, fiind o vreme şi membru în Biroul central executiv al Consiliului Naţional Român. În spaţiul argentinian a contribuit activ la editarea a două interesante reviste româneşti, respectiv „Cuget românesc” şi „Pământul strămoşesc”. Alături de el a trăit o vreme în acelaşi spaţiu poetul, prozatorul şi eseistul Vintilă Horia, autor, între altele, al celebrului roman „Dumnezeu s-a născut în exil”. Li s-a adăugat prelatul papal, profesorul universitar monseniorul Ioan Dan, fost multă vreme şeful Misiunii catolice române din Argentina. Lui i se datorează, între altele, o importantă contribuţie ştiinţifică: „O teorie fabricată şi o pseudoproblemă din istoria Transilvaniei”, consacrată originilor şi continuităţii neamului românesc.

În Argentina trăiesc astăzi mai multe zeci de mii de persoane de origine sau de provenienţă din România. Cei mai mulţi sunt concentraţi în Buenos Aires, iar alţii locuiesc, în grupuri mai mici, în La Plata, Cordoba, Mendoza etc. Nu puţini dintre ei ocupă poziţii semnificative în viaţa economică, politică şi intelectuală din Argentina, în calitate de ingineri, comercianţi, profesori, istorici etc. Multă vreme, activitatea comunităţii româneşti de acolo s-a desfăşurat în cadrul Asociaţiei „Mihai Eminescu”, care edita şi revista cu acelaşi titlu. După 1990 s-a constituit Comunitatea românilor din Argentina.

Alături de cei din Argentina se află originarii din România stabiliţi în Brazilia. Se consideră că doar în principalul centru industrial al acestei ţări, Sao Paolo, trăiesc cel puţin 30.000 de originari din spaţiul carpato-danubian. De-a lungul timpurilor, în spaţiul brazilian s-au ilustrat mai mulţi români, precum soprana Florica Cristoforeanu sau inginerul Teodor Oniga, fost profesor universitar, dar şi om politic, diplomat.

Câteva zeci de mii de români s-au stabilit şi în Venezuela. O vreme, de exemplu, s-a aflat acolo cunoscutul sociolog şi analist politic Vladimir Tismăneanu. S-a remarcat în mod deosebit parohul bisericii ortodoxe române „Sfinţii Constantin şi Elena”, din Caracas, părintele Costică Popa. Prin eforturile acestuia, cu sprijinul societăţii române, a fost ridicată prima biserică ortodoxă, în stil arhitectonic maramureşan, care a devenit apoi şi un obiectiv turistic. Sfinţirea acestei biserici, în noiembrie 1999, a fost făcută de către Preafericitul părinte patriarh al României, cu care ocazie şi-a început activitatea şi „Casa Română” din Caracas.

În Mexic îşi desfăşoară activitatea Asociaţia Enciclopedică Română şi se editează revista „Drum”. Multă vreme s-a ilustrat prin activitatea sa în Peru filosoful Radu Enescu.

Emigranţii din România stabiliţi în lumea multiculturală latino-americană s-au integrat/se integrează în societăţile noilor patrii în care s-au stabilit, pe de o parte, iar pe de altă parte îşi păstrează tradiţiile, limba, obiceiurile şi legăturile cu ţara de origine. Românii au acolo ziare şi ore de emisie la posturile de radio şi televiziune, asociaţii de tot felul, inclusiv echipe sportive. Sunt oameni antrenaţi în activităţi din cele mai diverse, precum proprietari de firme, profesori universitari, liberi profesionişti, oameni de afaceri etc. O parte a diasporei româneşti, nu foarte numeroasă, dar deosebit de activă şi în continuă creştere.

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult