20
October , 2017
Friday

Retorica naţionalistă şi euroscepticismul, datorate în bună măsură accentelor actuale ale discursului populist, sunt percepute în mod diferit de ţările europene în urma măsurilor de coeziune trasate de la nivelul central al UE, în această perioadă în care Europa se vede zguduită de criza refugiaţilor.

Protest anti-refugiaţi în Germania

Protest anti-refugiaţi în Germania

Naţionaliştii din toată Europa sunt extrem de vocali de când măsurile în faţa valului de refugiaţi (unele de forţă, ca închiderea graniţelor sau ameninţările cu arestarea) transformă tot mai mult continentul într-o fortăreaţă. La rândul lor, euroscepticii fac front comun cu această tendinţă, în acest fel opinia publică europeană vădindu-se tot mai dvizată şi mai departe de idealul de unitate pe care îl promovau iniţiatorii proiectului comunitar. Din Suedia în Spania, retorica pro-închidere a statelor generează manifestări grave, cu consecinţe ce s-ar putea prelungi pe termen lung. „Sentimentele împotriva refugiaţilor sunt în strânsă legătură cu cele antiimigraţie. Străinii sunt văzuţi ca oameni care tulbură starea de lucruri, care aduc religii şi tradiţii diferite, care afectează bunăstarea economică, întrucât li se asigură adăpost, îngrijire medicală, alimente, educaţie etc”, arată „Humanitarian Response”, organism al ONU. Iată şi câteva date: Franţa alocă 12.000 de dolari anual pentru fiecare refugiat, Germania 9.125, iar Danemarca însemnata sumă de 31.325 de dolari, potrivit unor statistici din 2010. În paralel, însă, măsurile antiimigraţie se văd chiar la nivelul unor guverne. Este suficient să amintim expulzările romilor din aceeaşi Franţa, care au făcut înconjurul lumii şi care încălcau libera circulaţie stipulată în tratatele europene, iar pentru musulmanii din Hexagon s-a mers până la interzicerea prin lege a purtării burkha. Chiar Nicolas Sarkozy, fostul preşedinte al Franţei, consideră că „imigraţia a complicat lucrurile. Tensiunile din inima societăţii franceze sunt atât de mari, încât suntem toţi pe muchie de cuţit”. Aşadar, actuala retorică şi exacerbarea euroscepticismului erau previzibile în occidentul care de nenumărate ori i-a respins, discriminat, chiar expulzat pe lucrătorii români sau bulgari, de pildă, cetăţeni europeni cu acte în regulă. Cu acest istoric, reacţia în faţa valului de imigranţi de pe alt continent nu este de mirare. Şi, ca întotdeauna, este exploatată de radicali, care, însoţiţi de corul unor mari părţi din mass-media, asmut cetăţenii împotriva străinilor.

Incendieri ale maşinilor imigranţilor (Suedia)

Incendieri ale maşinilor imigranţilor (Suedia)

În Germania, care iniţial a surprins pe toată lumea prin deschiderea în faţa valului de refugiaţi, au avut loc confruntări între poliţişti şi militanţi de extremă dreapta care protestau faţă de inaugurarea unui centru pentru refugiaţi la Heidenau. Până la urmă centrul s-a deschis, dar autorităţile germane s-au confruntat săptămâni la rând cu o creştere a violenţelor împotriva acestor centre pentru imigranţi. Şi în bastionul european al toleranţei, Suedia, o serie de atacuri comise contra cerşetorilor, în special romi din Bulgaria, Ungaria şi România, a evidenţiat partea întunecată a unei ţări în care extrema-dreaptă câştigă teren, susţinând că societatea este ameninţată de imigranţi. „Ei sunt liberi să circule în Suedia în calitate de cetăţeni ai Uniunii Europene, dar prezenţa lor a alimentat declaraţiile Democraţilor Suedezi (extrema-dreaptă)”, notează „Reuters”. Manifestările au fost extrem de dure, atacatorii aruncând acid pe migranţi şi incendiindu-le corturile. În 2014, în Suedia au fost raportate circa 300 de atacuri, în creştere cu 23% faţă de anul precedent, arată datele Consiliului Naţional Suedez pentru Prevenirea Criminalităţii. Elveţia este un al caz surprinzător, în care încă din 2014 au fost restabilite cote de imigraţie, în pofida faptului că iniţiativa adoptată a provocat un scandal în UE, deoarece majoritatea străinilor care se instalează în această ţară sunt europeni şi aceasta se face pe baza acordurilor de liberă circulaţie semnate între UE şi Elveţia. „În Olanda şi Austria, succesul electoral al extremei dreapta a readus la ordinea zilei naţionalismul şi sentimentele antiimigraţie, ceea ce le-ar putea determina pe formaţiunile aflate la guvernare să iniţieze politici restrictive referitoare la imigraţie, integrare şi azil”, arată „The Wall Street Journal”. Nici în Italia nu sunt semnale că lucrurile ar sta mult diferit. După ani în care a expulzat romi prin decizii de la vârful statului, cele mai recente sondaje arată că o treime dintre italieni ar vota pentru Liga Nordului, formaţiune cunoscută pentru viziunea împotriva Uniunii Europene şi pentru antiimigraţia declarată, care militează pentru ieşirea ţării din eurozonă. În codiţiile actualului val de refugiaţi, liderii săi afirmă că „Islamul vrea să ocupe vestul”. Iar din Olanda vine mesajul abrupt, care incită chiar la violenţă, al lui Geert Wilders, politicianul care insultă de mulţi ani imigranţii ce ajung în ţara sa şi care consideră că „Europa este în război. Trebuie să de-islamizăm societăţile europene, să închidem graniţele, să renunţăm la corectitudinea politică şi să introducem arestările administrative”.

Manifestaţie antiimigraţie şi anti UE în Milano, Italia

Manifestaţie antiimigraţie şi anti UE în Milano, Italia

Antiimigraţia s-a dovedit „contagioasă” şi în sudul şi estul Europei. State care nu s-au confruntat cu asemenea atitudini şi de la care optica de închidere este neaşteptată dovedesc că euroscepticismul şi discursul naţionalist nu aşteptau decât o scânteie pentru a se aprinde. În Bulgaria, liderii Ataka, formaţiune de extremă dreapta care clamează că „Bulgaria este a bulgarilor”, afirmă că „refugiaţii trebuie expulzaţi”, nota încă de anul trecut „The New York Times”. În Slovacia, la doar o zi după Ziua Mondială a Refugiaţilor, 20 iunie, 5.000 de naţionalişti şi neo-nazişti au mărşăluit prin capitala Bratislava cerând stoparea „Islamizării Europei” şi scandând „Pentru o Europă a europenilor!”. Aşadar, nu a fost vorba doar despre o respingere a refugiaţilor, ci şi a UE, a NATO, a deciziilor de la Bruxelles. Din nou, ca şi în Germania, poliţia a fost nevoită să intervină. Din păcate, şi la nivelul Guvernului există multe sentimente antiimigraţie. Este relevantă, în context, atitudinea premierului Robert Fico, care a lăsat să se înţeleagă că nu agreează intrarea „străinilor nepoftiţi” în ţara sa. Toate acestea demonstrează că intrarea ţării în Uniunea Europeană, într-o „lume liberă, într-un sistem pluralist şi într-o comunitate multiculturală care i-au adus ţării cea mai mare prosperitate din istorie”, după cum arată „The Green Political Foundation”, nu au schimbat şi un anume tip de mentalitate.

Şi preşedintele Cehiei, Milos Zeman, a transmis tocmai din China, unde se afla într-o vizită, că susţine „o petiţie anti-imigraţie a predecesorului său eurosceptic Vaclav Klaus”, care a cerut public guvernului „să garanteze intangibilitatea frontierei”. Atitudinea prezidenţială nu a surprins. În luna august 2015, el i-a criticat pe imigranţii care s-au revoltat într-o tabără pentru refugiaţi din Cehia, somându-i „să respecte regulile ţării”.

Demonstraţie în Bratislava: „Slovacia nu e Africa!”

Demonstraţie în Bratislava: „Slovacia nu e Africa!”

În ce o priveşte, Ungaria are o lungă tradiţie a discursului naţionalist, uneori extrem dacă ne referim la propunerea formaţiunii de extremă dreapta Jobbik (aflată în coaliţia de guvernare şi care a câştigat un număr impresionant de voturi la ultimele alegeri), care dorea la un moment dat înfiinţarea de „lagăre pentru ţigani”, propriii concetăţeni. Nu este de mirare, în aceste condiţii, că atitudinea în faţa migranţilor este una rigidă, de respingere. Însuşi premierul Orban a îndemnat refugiaţii „să se întoarcă de unde au venit”. Cu această atitudine venind din fruntea statului, nu doar cu vorbe, ci şi cu ridicarea unui zid la graniţa cu Serbia, cine i-a mai oprit pe naţionalişti? Iar termenii în care se exprimă sunt aceştia: „Dacă Guvernul ungar nu întoarce din drum hoardele africane, o vom face noi”.

Din păcate, după cum se constată în ultima perioadă, nu doar populiştii închid uşile în faţa valurilor de migranţi, ci şi guvernele însele. Stat după stat îşi „securizează” frontierele, îndeplinind parcă cererile de izolare venite din partea naţionaliştilor şi dinamitând coeziunea europeană, pe care o contestă euroscepticii. Mai mult, interesant de remarcat este faptul că autorităţile din state diferite colaborează cu multă promptitudine când se consideră „asaltate”. De pildă, Franţa şi Marea Britanie, cu toate diferenţele de optică şi de politică la nivelul blocului comunitar, cooperează strâns una cu cealaltă, în cadrul unui acord, pentru a „se închide” în faţa imigranţilor, cu poliţişti britanici desfăşuraţi la Calais pentru a lupta alături de autorităţile franceze contra bandelor de călăuze sau cu finanţare britanică a barierelor de securitate, camerelor de supraveghere şi personalului suplimentar.

Câteva dintre consecinţele acestor manifestări sunt deja vizibile: divizare politică la nivelul statelor membre, reintroducerea controalelor la graniţe, apariţia rasismului în societăţi europene renumite pentru toleranţa lor, starea de confuzie indusă cetăţenilor cărora li se spune zilnic că imigranţii le iau slujbele şi că nu vor putea fi integraţi niciodată. Cât despre urmările pe termen lung, acestea nu pot fi estimate, întrucât situaţia volatilă pare departe de a se stabiliza.

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult