23
July , 2017
Sunday

Un personaj contestat

Pe cine reprezintă László Tőkés…

Reporter: editura October - 26 - 2015

În urma numeroaselor mesaje primite la redacţie din partea unor cititori ai revistei noastre, prezentăm un articol relevant despre traseul uneia dintre cele mai controversate figuri publice post-decembriste: pastorul László Tőkés, considerat de unii o figură marcantă a Revoluţiei din 1989, iar de alţii un iredentist ambiţios, care a servit întotdeauna interese străine României natale.

La Bruxelles, europarlamentarul român afişa o tematică maghiară

La Bruxelles, europarlamentarul român afişa o tematică maghiară

Despre trecutul pastorului László Tőkés ca figură publică înainte de 1989 nu se ştiu multe lucruri, cu excepţia celor câtorva tulburări „locale”, legate mai cu seamă de colaborarea clandestină cu ziarul de limbă maghiară „Ellenpontok” sau rebeliunea în faţa încercărilor autorităţilor de a-l muta din parohie. Aşadar, momentul Decembrie 1989 îl găsea pe pastorul român servind aparent Biserica Reformată. Dar cel puţin două mărturii arată cu ce se ocupa în realitate László Tőkés. Prima este a lui Iulian Vlad, care era, în 1989, şef al Departamentului Securităţii Statului şi care a afirmat în faţa Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” că „acest cetăţean român nu acţiona în interesul României, ci în interesul unei puteri străine. Culegea informaţii pe care le transmitea în afară. Au fost dovezi, un dosar întreg”. A doua îi aparţine colonelului (r) doctor Gheorghe Raţiu, care a fost, până în februarie 1990, şef al Direcţiei de Informaţii Interne din Departamentul Securităţii Statului: „Tőkés László este unul din clericii maghiari cu o activitate extremist naţionalistă intensă”.

Ce a urmat, se cunoaşte episodul evacuării sale a ajuns să fie considerat elementul declanşator al unei Revoluţii. Mai mult chiar, prin construirea cu abilitate a unei imagini externe convenabile, percepţia despre Tőkés în Occident (în special peste ocean) întrece pe alocuri orice măsură. Iată un exemplu: „Pastorul protestant László Tőkés i s-a împotrivit, în Decembrie 1989, despotului comunist Nicolae Ceauşescu şi a declanşat o revoltă populară care a eliberat România de o tiranie echivalentă cu a dictatorului sovietic Stalin”, notează istoricul american Lee Edwards pentru „The Daily Signal”. Adevăratul curs al evenimentelor petrecute la Timişoara în ziua de 15 decembrie 1989 contrazice flagrant această „poză” eroică: László Tőkés nu numai că nu a îndemnat oamenii la revoluţie, ci chiar i-a rugat să plece acasă, căci „totul este în ordine”, lucru confirmat de martori în cadrul unei emisiuni difuzate în 2003 la TVR Timişoara…

Arborarea steagului aşa-numitului „ţinut secuiesc” în Oradea

Arborarea steagului aşa-numitului „ţinut secuiesc” în Oradea

După instaurarea democraţiei în România, László Tőkés a continuat cu tenacitate să-şi construiască o imagine de efigie a Revoluţiei şi a luat calea politicii, aparent pentru a servi valorile libertăţii în ţara natală. La început s-a arătat a fi adept al toleranţei şi al bunei înţelegeri dintre români şi maghiari, părând că reprezintă cele mai frumoase idealuri ale convieţuirii paşnice a minoritarilor cu majoritarii în Transilvania. Stă mărturie un interviu din 1991, publicat de ziarul „România liberă”, în care Tőkés se arăta deranjat de acuzaţiile de secesionism care-i erau aduse. Mai mult, susţinea că i se părea ca­ra­ghios că se vehicula ideea conform căreia Ungaria ar fi dorit încorpora­rea Transilvaniei: „Pentru ce ar avea ne­voie Ungaria de şase milioane de ro­mâni? Ar deveni din nou un stat în care populaţia ma­ghia­ră ar reprezenta doar jumătate din populaţie, aşa cum s-a întâmplat înainte de primul război mondial”. Mai exact, Tőkés recunoştea explicit că locul Transilvaniei este în graniţele româneşti fireşti. Dar vremea în care, cel puţin la nivel declarativ, pastorul servea interesele României şi cauza bunei înţelegeri nu a durat. Etapă cu etapă, discurs după discurs, Tőkés şi-a radicalizat poziţia, devenind tot mai acid pe măsură ce România se apropia de integrarea europeană. Şi a venit momentul electoral 2007, când pastorul a ajuns europarlamentar român la capătul unor alegeri care au uluit pe toată lumea, întrucât a obţinut mii de voturi în regiuni care nu au populaţii minoritare de etnie maghiară (Iaşi, Vaslui). De aici a început oficial, zgomotos, campania unui om care reprezenta România la Bruxelles împotriva… României. Ca şi cum maghiarii din Transilvania nu ar fi fost consideraţi a fi cetăţeni români, europarlamentarul László Tőkés se alătura, în 2010, potrivit „napocanews”, unui demers cel puţin ciudat: raportul intitulat „Discriminarea maghiarilor din România”, care a fost trimis la ONU şi în care statul român era acuzat că încalcă drepturile maghiarilor „pe toate nivelurile”, drept care se propunea ca unică soluţie autonomia teritorială. Se poate observa schimbarea radicală de optică faţă de ceea ce spunea în 1991, iar câteva extrase din document sunt relevante pentru interesele pe care le servea László Tőkés doar câţiva ani mai târziu: „astăzi, în conformitate cu legislaţia europeană, ar fi din nou posibilă acordarea unui statut special legal Ţinutului Secuiesc; cel mai important obiectiv pentru anii următori va fi recunoaşterea legală a drepturilor colective şi implementarea lor; cei 1,5 milioane de maghiari din România nu vor să renunţe nici la pământul lor natal, nici la identitatea lor; maghiarii sunt trataţi ca cetăţeni de mâna a doua în România; maghiarilor din România li se refuză drepturile de care se bucură aproape toate minorităţile naţionale din Europa; rezervele strategice ale Ţinutului Secuiesc – sare şi ape minerale – sunt controlate de autorităţile centrale; soluţia legală pentru aceste probleme: acordarea autonomiei teritoriale; Ţinutul Secuiesc să devină o entitate administrativă regională unică, unitară; regiunea ar trebui să aibă propriile organisme legiuitoare şi executive; acordarea statutului de limbă regională oficială pentru limba maghiară; folosirea liberă a simbolurilor naţionale ungare şi a emblemelor secuieşti”. Pe scurt, „stat în stat”, în dispreţul Constituţiei României. Aşa cum era de aşteptat, aceste „jalbe” nu au fost luate în considerare de organismele internaţionale care chiar apreciau România pentru felul în care îşi tratează minorităţile. Ironia politicii a făcut ca acest cel mai vocal europarlamentar împotriva ţării pe care o reprezenta să ajungă vicepreşedinte al Parlamentului European. În aceste condiţii, discursul despre autonomia teritorială a crescut exponenţial, Tőkés ajungând chiar să traseze graniţe în interiorul României: „Avem de gând să introducem autonomia teritorială şi în alte regiuni în afară secuimii, în ţinuturile aşa-numite Partium, adică Bihor şi Satu Mare, unde suntem în relativă majoritate într-o oarecare regiune”.

O distincţie urmată de polemici şi contestaţii

O distincţie urmată de polemici şi contestaţii

Din ce în ce mai vizibilă cu ochiul liber, turnura devoţiunii lui Tőkés spre Ungaria a înregistrat noi şi noi episoade. În anul 2013, de pildă, fostul pastor i-a cerut premierului Ungariei, Viktor Orban, la lucrările Universităţii de Vară „Balvanyos”, ca, împreună cu Guvernul pe care îl conduce (aşadar oficial, ca politică a statului ungar!), să construiască „un sistem de cooperare naţională”, astfel încât să ofere „protectorat” Transilvaniei. Ca răsplată pentru merite deosebite (în urmărirea intereselor ţării vecine din calitate de cetăţean român?), un an mai târziu, premierul Orban a nominalizat candidaţi din afara Ungariei (inclusiv pe Tőkés) pe lista FIDESZ pentru Parlamentul European. Fericit, nominalizatul declara: „Este îmbucurător faptul că, acordând prioritate intereselor noastre naţionale, coaliţia Fidesz–KDNP a ridicat la nivel de regiune carpatică uniunea maghiară”. Cu aceleaşi „interese naţionale” ale Ungariei în inimă, la Universitatea de Vară de la Tuşnad, din vara aceluiaşi an, a vorbit din nou despre autonomia aşa-numitului „ţinut secuiesc”: „Acum trebuie să acţionăm, nu mai putem amâna, acum este timpul pentru autonomie. Avem un Consiliu al Autonomiei care face eforturi să elaboreze documente, să formuleze revendicări şi, mulţumită acestor persoane, autonomia Ţinutului Secuiesc a urcat pe lista priorităţilor în Europa”. În paranteză fie spus, acestea s-au dovedit din nou elucubraţii.

La Universitatea de Vară „Tusványos”, de la Băile Tuşnad din vara acestui an, europarlamentarul Ungariei, László Tőkés se plângea că reprezentanţii maghiarilor din România în Parlament nu sunt suficient de agresivi cu revendicările lor, în aşa fel încât să obţină mai mult. Li s-a adresat astfel: „Prin politica paşilor mici şi a compromisului, UDMR vinde ieftin găina”. Se poate observa cu limpezime, din toate aceste date, ce şi pe cine a reprezentat mereu cetăţeanul, preotul şi politicianul László Tőkés, care a afirmat că, în ce-l priveşte, „Ziua Naţională a României este o zi de doliu”

( Din revista „Balcanii şi Europa”, Nr. 159 / 2015)

 

 

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult