23
July , 2017
Sunday

Puncte de vedere

Relaţiile româno-ruse şi agitaţia zilei

Reporter: editura February - 6 - 2016

Starea lumii este acum una de agitaţie, nelinişte şi tensiune. Un climat aparent deloc propice coexistentei, înţelegerii şi conlucrării marilor şi micilor state. Cum să speri astăzi la dialog, la armonizarea poziţiilor, la compromisuri rezonabile şi afaceri reciproc avantajoase când încordarea şi încrâncenarea, ponegrirea şi înfierarea, boicotul şi sancţiunile au intrat în banalul cotidian (chiar dacă Statele Unite au operat două deschideri temerare, în relaţiile cu Iranul şi Cuba)? Un climat tensionat, având ca vârfuri de sarcină anexarea Crimeei de către Rusia, acţiunile secesioniste din sud-estul Ucrainei, criza dramatică din Orientul Mijlociu, toate evoluţii ostile dialogului. Şi totuşi, iată că, pe un asemenea fundal intens nefavorabil şi evident neproductiv, la Bucureşti a avut loc nu demult o reuniune a societăţii civile pe tema complexă şi incitantă a relaţiilor româno-ruse. Iniţiativa, temerară, aparţine Centrului Rus pentru Ştiinţă şi Cultură, directorului Centrului, doamna Natalia Mujennikova, care au realizat, prin masa rotundă pe tema „Rolul diplomaţiei publice în întărirea relaţiilor de prietenie şi colaborare dintre Rusia şi România”, o performanţă de invidiat şi de către oamenii politici şi diplomaţi, şi de alţi reprezentanţi ai societăţii civile: un dialog româno-rus sincer şi bine intenţionat, într-un moment european şi internaţional încărcat şi tensionat, dar marcat şi de o isterie panicardă publică şi mediatică, cu impact nefericit şi asupra climatului relaţiilor noastre bilaterale. Dar în această incintă s-a purtat un dialog agreabil, însufleţit, folositor şi chiar cordial. Dezbaterea a fost prefaţată de ambasadorul Federaţiei Ruse la Bucureşti, E.S. Oleg Malghinov şi cosmonautul român Dumitru Prunariu, iar apoi susţinută de oameni de cultură şi reprezentanţi ai societăţii civile, precum universitarii Radu Ştefan Vergatti şi Izolda Varsta, parlamentarul Miron Ignat, politologii Vasile Buga şi Ştefan Popescu, scriitorii şi gazetarii Viaceslav Samoşkin şi Corneliu Vlad, dar şi de cercetători şi reprezentanţi de ONG din generaţiile mai tinere. Amintiri, nostalgii, planuri şi speranţe în activităţi comune, dar toate cu gândul la relansarea legăturilor îndelungate şi tradiţionale dintre popoarele noastre. Tema reuniunii – diplomaţia publică – s-a dovedit a fi un generos stimulent pentru viitoare comunicări şi dezbateri cu o tematică diversă şi de real interes.

Dialogul româno-rus abordat cu sinceritate este, totuşi, parazitat de un deficit de înţelegere şi comunicare, marcat în mod evident de înrăutăţirea atmosferei internaţionale şi de vicierea relaţiilor dintre Federaţia Rusă şi Occident.

1Veteranul absolut al kremlinologilor, căci are acum 96 de ani, americanul Walter Laqueur, a scris în urmă cu câteva săptămâni un articol despre „Cum ar trebui să trateze Vestul cu Rusia?”. Şi el începe cu o constatare simplă: „Rusia a fost o mare putere până în 1989, iar Vladimir Putin doreşte să o facă din nou mare putere”. După care se întreabă: „Ar trebui America să o ajute?”. Şi răspunde mai întâi prin opinia altui comentator-senior american, Leslie Gelb, care susţine că „este total nerealist să credem că Vestul poate ajunge să gestioneze relaţiile şi să colaboreze cu Rusia dacă nu tratează cu Moscova ca mare putere care are interesele sale reale, îndeosebi în zonele de frontieră”. Iată şi poziţia de principiu manifestată în multe ocazii de competenţi analişti din politica americană, definită tot de Laqueur: „Rusia ar trebui onorată şi respectată aşa cum e, în special ca mare putere, şi nu aşa cum unii occidentali şi-ar dori să fie. Cu alte cuvinte, o anumită autocenzură este necesară pentru a crea climatul favorabil pentru îmbunătăţirea relaţiilor”.

Au toate acestea legătură cu relaţiile româno-ruse? Da, începând chiar cu faptul că, în dialogul lor, şi Bucureştiul şi Moscova, la nivel oficial sau civic, poate că ar trebui să practice o necesară autocenzură în rostire a unor declaraţii excesive. Poate că ar mai fi nevoie în acest dialog şi de empatie, de bunăvoinţă, de efort pentru înţelegere reciprocă. Desigur că ar fi necesar să se elimine şi imensul steril de prejudecăţi şi stereotipuri, adesea neîntemeiate, care s-au acumulat, de câteva decenii, în spaţiul relaţiilor româno-ruse.

Pentru a aduce relaţiile bilaterale la o stare de normalitate, trebuie depăşit stadiul cel puţin al prelevării marii politici globale de clişee de tipul Rusia-Occident, Rusia-NATO etc., şi a aborda copleşitoarea moştenire istorică din relaţiile bilaterale, cu problemele ei nerezolvate. La Bucureşti se tot invocă pragmatismul când este vorba de aceste relaţii, dar nu este urmat de un simţ practic şi de inventivitate. Aliaţii şi partenerii României, începând cu America şi Germania, în mod continuu, performează prin inventivitatea dovedită în colaborarea cu Rusia, survolând cu graţie propriile rigori şi sancţiuni autoimpuse în relaţiile cu Moscova. O politică realistă a României faţă de Rusia trebuie să fie şi ea creativă. Acolo unde este posibil, în mod raţional Moscova ar trebui co-interesată în cooperare şi conlucrare, în demersuri şi proiecte comune cu Bucureştiul şi este în interesul României să pună în mişcare o asemenea sinergie în relaţiile româno-ruse. Evident că sunt necesare demersuri de ambele părţi pentru a se debloca această situaţie păguboasă care se cronicizează în raporturile bilaterale. Multe sunt de făcut: reactivarea diverselor conexiuni astăzi în stare latentă, restabilirea încrederii reciproce, armonizarea unor interese, contacte, consultări, cooperare pe teme punctuale etc., etc. Toate acestea, bineînţeles, prin respectarea angajamentelor europene şi euro-atlantice ale României, dar în primul rând ţinându-se seama şi de interesele naţionale ale ţării, aşa cum o fac alţii.

Ce semnale pentru relaţiile româno-ruse putem capta de la Moscova? Nu prea multe, deşi unele ar putea fi semnificative. În mass-media îşi fac loc dezinformări şi diversiuni din diverse surse, ce ar trebui denunţate, de tipul celor ce „oferă” României fie părţi din Ucraina, fie R. Moldova fără Transnistria sau pretinse declaraţii „indiscrete” ale unor înalţi demnitari ruşi. După cum la fel de necesară este dezamorsarea, de către presă, a zvonurilor alarmiste, amendarea declaraţiilor şi comentariilor belicoase, ca şi a retoricii ipocriziei.

Impedimentul cel mai acut, mai presant în relaţiile bilaterale este scutul antirachetă american de la Deveselu. Dar tot de la Moscova, lideri de prim rang, începând cu preşedintele Putin, afirmă că în privinţa apărării antirachetă, punct prioritar pe agenda planetară ruso-americană, Moscova tratează direct cu Washingtonul, nu cu România. Lumea la Bucureşti s-a simţit ofensată de o asemenea abordare: adică cum, Moscova nu ne băga în seamă? Mesajul este, însă, poate, altul: România nu poate fi parte la discuţii pentru că nu este decât ţară ce găzduieşte scutul, nu are putere de decizie strategică. În acest context, suntem liberi să demarăm dialogul concret cu Moscova pe problemele relaţiilor bilaterale în domeniile economic, ştiinţific, cultural etc.

Un stereotip cu o tradiţie de neinvidiat este cel care înscrie relaţiile dintre popoarele noastre numai într-o „cronologie neagră” de la un capăt la altul. Dar istorici clasici români releva faptul că primele noastre contacte au fost dictate tocmai de contracararea unor ameninţări comune – cea polono-lituaniană în nord şi cea turco-tătară în sud. Iar peste timp, astăzi, încă un fapt emblematic: printre românii cei mai vestiţi în prezent în lume sunt doi compatrioţi care ilustrează prin performanţa lor mondială virtuţile conlucrării româno-ruse: cosmonautul Dumitru Prunariu, declarat Erou şi la Moscova, şi la Bucureşti, şi compozitorul Eugen Doga, Artist al Poporului, care de asemeni a primit aceste înalte titluri în ambele capitale. Iar dacă numărăm şi vedem cât de puţin apar numele acestor două personalităţi în mass-media din ţările noastre, înţelegem cât de mult este de făcut.

Corneliu Vlad

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult