24
May , 2017
Wednesday

Valurile de migranţi care bat neîncetat la porţile Europei şi care au înfierbântat spiritele în opinia publică mai ales din din Germania, dar nu numai, dau la iveală două viziuni total opuse de rezolvare a problemei, din partea Uniunii Europene şi statelor africane.

Summitul UE-Africa (Valetta, Malta, 2015)

Summitul UE-Africa (Valetta, Malta, 2015)

După o primă reacţie de panică şi o serie de măsuri pripite, Uniunea Europeană a decis să abordeze cu totul diferit problema refugiaţilor africani care se îndreaptă încontinuu spre „bătrânul continent”: pe de o parte, să-i trimită înapoi dacă nu sunt victime ale unor conflicte care le pun viaţa în pericol, iar pe de alta să „descurajeze” din start venirea lor. Pentru cea de-a doua opţiune, liderii de la Bruxelles au în vedere alocarea de sume suplimentare de bani pentru dezvoltarea statelor africane de origine. În acest context, promisiunile de la Bruxelles curg. Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a anunţat lansarea Fondul fiduciar de urgenţă al UE în vederea combaterii cauzelor profunde ale migraţiei ilegale din Africa. Fondul este constituit din 1,8 miliarde de euro, sumă provenită atât din bugetul Uniunii Europene, cât şi din contribuţii ale statelor membre şi ale altor donatori. Deja 25 de state membre UE şi doi donatori externi (Norvegia şi Elveţia) au anunţat o contribuţie totală de aproximativ 81 milioane de euro: „Graţie cooperării sale de lungă durată pentru dezvoltare, UE a contribuit de-a lungul anilor în mod substanţial la combaterea cauzelor profunde ale sărăciei şi migraţiei. Astăzi intrăm într-o nouă etapă. Acest Fond fiduciar de urgenţă pentru Africa, instituit într-un timp record, demonstrează încă o dată angajamentul UE de a răspunde cu promptitudine marilor provocări cu care ne confruntăm în regiune”, sintetizează şeful CE. România este, la rându-i, unul din statele membre UE ce contribuie la acest Fond. Este sugestiv de menţionat faptul că Africa beneficiază de asistenţă oficială pentru dezvoltare din partea UE în valoare de peste 20 miliarde de euro annual, aşadar se poate spune că UE şi statele sale membre au investit permanent în vederea combaterii cauzelor profunde ale migraţiei. Cu toate acestea, criza actuală a refugiaţilor a arătat aceste eforturi nu sunt suficiente.

Migraţia africană spre Europa

Migraţia africană spre Europa

Pe ce se bazează europenii când propun o astfel de soluţie? Pe faptul că este o modalitate testată anterior. O formulă similară a funcţionat în cazul Spaniei, cu câţiva ani în urmă, când această ţară era ţinta predilectă a celor care voiau să ajungă în Europa clandestin din nordul Africii. Acordurile bilaterale încheiate de această ţară cu Marocul şi Mauritania au redus semnificativ forţările hotarelor UE. Dar organizaţiile non-guvernametale internaţionale au condamnat această manieră de a face din anumite state africane „paznicii Europei”, amintind de drepturile fundamentale ale omului şi acuzând înţelegeri netransparente. În condiţiile în care UE procedează în aceeaşi manieră ca întreg, opinia publică pune sub semnul întrebării felul în care blocul comunitar aplică principiile pe care le promovează. Mai mult, presa internaţională atrage atenţia că oferirea de bani statelor africane pentru a opri migraţia arată că „UE est dispusă să coopereze cu regimuri controversate”, după cum notează publicaţia germană „Sueddeutsche Zeitung”. De altfel, aceleaşi temeri sunt exprimate şi în legătură cu atitudinea UE faţă de Turcia, despre care cancelarul german Angela Merkel afirmă că „are în mână toate cărţile”. Mai exact, specialiştii şi diplomaţii europeni care consideră că regimul preşedintelui Erdogan este unul forte se tem că Ankara ar putea să „forţeze mâna” europenilor în condiţiile în care i s-ar cere să oprească valurile de refugiaţi din Orient, notează „BBC”.

 

Viziuni divergente

Această poziţie a Europei a reieşit limpede la summitul UE-Africa din Malta, de la sfârşitul anului 2015, care a reliefat dezacordurile între UE şi Uniunea Africană apărute referitor la problema repatrierilor şi readmiterilor. Ce oferă Europa pentru rezolvarea problemei? Aşa cum aminteam, o suplimentare a fondurilor alocate statelor Uniunii Africane, cu condiţia ca acestea „să-i ţină acasă” pe migranţi. Iar dacă acestea nu ar fi de acord, liderii europeni au o soluţie de rezervă, posibilitatea UE şi a statelor sale membre să încheie acorduri bilaterale cu anumite ţări, în schimbul unui ajutor financiar”, punctează „The Times of Malta”.

Refugiaţi opriţi la graniţa Marocului cu Spania

Refugiaţi opriţi la graniţa Marocului cu Spania

Cu ce a venit Uniunea Africană la masa tratativelor? Cu un obiectiv opus: acela de a determina Uniunea Europeană să stabilească rute legale şi să ofere migranţilor posibilitatea de a intra în Europa fără oprelişti. Este o certă schimbare de optică după secole de ocupaţie colonială, apoi cucerirea independenţei şi apariţia unei generaţii care cere drepturi democratice. O nouă clasă socială, mai educată şi mai prosperă, presează pentru ca africanii să beneficieze de roadele globalizării, cerând totodată ca declaraţiile şi acordurile semnate la nivel politic să devină realitate. Purtătoare a acestor mesaje în relaţia cu europenii, Uniunea Africană consideră că migraţia este un mijloc de dezvoltare şi de reducere a sărăciei. Mai mult, reproşează blocului comunitar că nu a revizuit politicile care au un impact negativ asupra economiilor africane şi asupra dezvoltării lor (cele comerciale, Politica Agricolă Comună etc), la toate acestea adăugându-se şi sumele imense care „se scurg” ilicit din Africa prin intermediul multinaţionalelor, aproximativ 50 miliarde de dolari pe an (dublu faţă de ajutorul din partea UE), relevă un raport publicat de Comisia Economică a ONU pentru Africa. În aceste condiţii, statele africane argumentează fenomenul migraţiei cu faptul că le este împiedicată dezvoltarea. De aici dezacordul între poziţia africană asupra migranţilor şi cea a UE: pentru Uniunea Africană, sărăcia şi catastrofele naturale provocate de schimbările climatice îi obligă pe tinerii africani să migreze spre Europa în căutarea de noi oportunităţi, ceea ce aduce şi avantaje, întrucât emigraţia din Africa are un efect pozitiv asupra economiilor statelor africane datorită transferurilor de fonduri efectuate de migranţi. Din aceste considerente, liderii africani aflaţi faţă în faţă cu cei europeni şi-au arătat deschis scepticismul faţă de propunerile venite din parte UE. Preşedintele Senegalului, Macky Sall, a arătat că „banii oferiţi nu sunt nici pe departe de ajuns pentru toată Africa”, iar premierul Somaliei, Omar Abdirashid Ali Sharmarke, a fost şi mai tranşant: „Africa are nevoie de investiţii, nu de opere de caritate”.

Este greu de previzionat ce ar putea urma în condiţiile în care există estimări ale Comisiei Europene care arată că aproximativ trei milioane de refugiaţi şi migranţi ar putea sosi în Europa până în anul 2017. Poate tocmai de aceea şefa politicii externe europene, Federica Mogherini, punctează faptul că „UE şi Africa stau în faţă cu provocări comune, iar migraţia este doar una dintre ele”

 


Relaţiile dintre UE şi Africa datează din 1975. În 2007 a fost elaborată „Strategia comună UE-Africa”, stipulând deziderate ca „pacea şi securitatea, democraţia, buna guvernare şi drepturile omului, dezvoltarea sustenabilă şi creşterea continentală”. Urmare a creării Programului Panafrican, care prevede alocarea din partea europeană a 845 milioane de euro în perioada 2014 – 2020, Comisia Europeană a aprobat primele 12 proiecte care vor fi implementate până în 2017, ce ating, printre altele, şi teme ca migraţia şi dezvoltarea.

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult