29
May , 2017
Monday
Harnicii muncitori agricoli aduc belşug prin recolte performante pe ogoarele spaniole. Din păcate printre aceştia ...
- Preşedinţi, Prim-miniştri, Miniştri - Lumea politicii mondiale include şi un număr semnificativ de prelaţi de ...
Mircea Eliade, filosof, istoric, scriitor, ziarist, a trăit intens în România convulsiile social-politice ale perioadei ...
Gând şi faptă Din toate punctele cardinale, România este o ţară înconjurată de români. În jurul ...
Tribună liberă Inaugurăm această rubrică în care sunt invitaţi să-şi spună cuvântul reprezentanţi ai scenei politice ...
Consiliul balcanic La 12 februarie 2000, au avut loc la Bucureşti lucrările celei de-a treia reuniuni ...
Angajatorii, încântaţi de români [caption id="attachment_5820" align="alignleft" width="300"] Prezenţă masivă la târgurile de joburi[/caption] În ciuda tonului ...
Este o condiţie pe deplin acceptată faptul că imaginea unei ţări asigură un climat internaţional ...
„Meden taumazein” sau, pe româneşte, tradus din greaca veche, cu înţeles de „niciodată să nu ...
În acest moment al evoluţiei sistemului mondial, nimic nu mai aparţine unui stat, unui popor ...
O fotografie publicată recent în presă ni-l înfăţişează pe Johannes Hahn, comisarul european pentru politici ...
Ultimul Summit UE din anul 2015 încheia un an de provocări majore, cu care se ...
Cele mai numeroase minorităţi etnice din România sunt maghiarii şi romii. Din totalul populaţiei stabile ...

Archive for March, 2016

Gând şi suflet pentru cei cărora ne adresăm

Reporter: editura March - 23 - 2016 Comments Off on Gând şi suflet pentru cei cărora ne adresăm

Casa de editare „Balcanii şi Europa” tipăreşte această revistă dedicată românilor din jurul graniţelor ţării alăturându-se astfel eforturilor şi acţiunilor etnicilor români care înfruntă opresiunea şi nedreptăţile pentru păstrarea identităţii naţionale şi susţine eforturile lor pentru drepturi fundamentale, stipulate în toate documentele europene şi internaţionale.

Romani din Timoc

Romani din Timoc

Zona Timocului, din Serbia răsăriteană, se întinde între râurile Timoc, Morava şi fluviul Dunărea, iar comunitatea românilor de aici este una semnificativă. Oficial, în Serbia trăiesc români în Voivodina şi „vlahi” în Valea Timocului. Ca atare, în Voivodina limba română e utilizată în administraţie, denumirile instituţiilor publice sunt şi în limba română, există şcoală şi presă românească, iar numele localităţilor cu majoritate românească este trecut şi în română, în timp ce în Valea Timocului românii sunt lipsiţi de astfel de drepturi. Aici trăiesc circa 300.000 de români care luptă de secole pentru continuitatea tradiţiilor strămoşeşti, pentru recunoaşterea apartenenţei lor la romanitatea balcanică. Revista noastră se adresează tuturor acestor eroi ai identităţii româneşti, supuşi de veacuri presiunilor, deznaţionalizării, dezbinărilor, politicilor de obstrucţionare a drepturilor lor, statisticilor măsluite. Spre aceştia se îndreaptă gândurile şi susţinerea noastră frăţească.

În Serbia de Răsărit există 154 de sate, în totalitate locuite de români, şi 48 de localităţi mixte, precum sunt şi oraşele centre comunale Bor, Zaiecear, Cladovo, Negotin, Maidanpec, Jagubiţa, Golubaţ, Velico Gradişte, Bolievaţ, Ciupria, Jabari, Svilainaţ, Despotovaţ, Petrovaţ. De aproape două secole, mare parte se identifică cu denumirea de „vlah”, însă vlahii nu sunt altceva decât români, care vorbesc graiul străbun. „Noi ne luptăm cu o manipulare istorică, aceea că, de zeci de ani, românii şi vlahii sunt consideraţi popoare diferite în Serbia, deşi pentru toată lumea este evident că e vorba de unul şi acelaşi neam”, explică Boian Bărbuţă, preşedintele „Iniţiativei Românilor din Serbia”, organizaţie a românilor din Valea Timocului.

Alături de această politică a dezbinării, există şi sistemul de denaturare a statisticilor oficiale. Conform recensământului din 2011, în Timoc ar trăi 35.330 de „vlahi” şi circa 2.500 de români. Dar aceste cifre oficiale sunt permanent contestate, întrucât este binecunoscut faptul că, potrivit statisticilor neoficiale ale organizaţiilor româneşti din Serbia, numărul real al românilor ar fi de peste 300.000 doar în Timoc. Remarcând discrepanţele intenţionate şi capcana nedeclarării apartenenţei la minoritatea română, Vasile Barbu, membru al Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionale Române, arată că „în Serbia de nord-est, unde, conform statisticilor neoficiale există peste 300.000 de români, numai 4.500 s-au declarat români la recensământ”. Aceste diferenţe majore sunt susţinute de prin toate mijloacele de statul sârb, care a ignorat mereu aplicarea regulilor internaţionale în domeniul minorităţilor, cu precădere în ce-i priveşte pe români. Este de notorietate, de altfel, apelul pe care Biserica Ortodoxă Sârbă l-a făcut la adresa cetăţenilor, care au fost îndemnaţi să se declare sârbi, „pentru binele patriei şi al ortodoxiei”. Aceste recensăminte disproporţionate, în evidenta defavoare a minorităţii româneşti, îi determină chiar pe unii specialişti sârbi să le pună sub semnul întrebării, iar unele publicaţii afirmă răspicat că recensămintele sunt „dătătoare de confuzii şi greu de explicat din punct de vedere demografic”. În aceste condiţii, organizaţiile româneşti au contestat oficial recensământul din 2002 în faţa guvernului sârb şi la OSCE. Mai mult, aceste organisme fac demersuri neîncetate pentru ca „vlahii” din Valea Timocului să meargă la primăriile din zonă pentru a completa formularul prin care se declară membri ai minorităţii române, pentru a menţine şi consolida comunitatea şi pentru a-i da importanţa cuvenită în interiorul statului sârb.

Când Radu şi Pop devin „Radici” şi „Popovici”…

Reporter: editura March - 23 - 2016 Comments Off on Când Radu şi Pop devin „Radici” şi „Popovici”…

De-a lungul timpului, statul sârb a dus o neîncetată politică de deznaţionalizare în legătură cu etnicii români, punând în aplicare un întreg arsenal menit să destructureze puternica şi unita comunitate românească. Stau mărturie măsurile de împiedicare a educaţiei în limba maternă, interdicţia oficierii slujbelor religioase în limba română, cenzura, inexistenţa unei prese româneşti, denaturarea statisticilor, crearea artificială a unor entităţi separate de cea românească, presiuni şi ameninţări de tot felul.

Etnici români din Serbia

Etnici români din Serbia

În anii 1980, ziarul sârb „Borba” atesta faptul că românii din Timoc numără circa un milion de persoane, concentrate în 200 de comune pur româneşti şi 200 de localităţi mixte, plus mai multe oraşe în care trăiesc mulţi români.. Cifra a fost preluată şi de un periodic belgrădean mai recent, „Naşa Reci”. Aceste date reflectă o realitate pe care politica statului vecin a încercat mereu s-o sfideze.

Mai precis, autorităţile sârbe nu recunosc faptul că vlahii şi românii sunt unul şi acelaşi popor. Apoi, împiedică prin toate mijloacele unitatea etnicilor români în jurul bisericii strămoşeşti, mergând până la acţiuni de hărţuire. De pildă, la biserica românească din Coroglași, „românii care au venit să ţină un parastas pentru eroii căzuţi în lupta de la Rovine au fost arestaţi de poliţia sârbă, sub pretextul că… n-aveau aprobare să întindă mesele pe iarbă”, atrage atenţia Cristea Radu Timoc, lider al Asociaţiei „Astra Română” pentru Banat-Porţile de Fier şi Românii de Pretutindeni. În alt loc, lângă Biserica din centrul satului Zlot, există un arc de triumf în miniatură, pavat cu tăbliţe încrustate în chirilică cu numele eroilor care au luptat în războaiele balcanice, cu inscripţia „Ostaşilor din Zlot care au murit luptându-se pentru liberartea Serbiei în 1912-1918”. S-a mers până acolo cu denaturarea adevărului istoric încât a fost adăugat sufixul „ici” tuturor numelor, românii fiind astfel prezentaţi ca… sârbi.

Un alt mecanism de asimilare este inexistenţa presei în limba română sau, mai grav, cenzura aplicată atunci când mijloacele de informare ale românilor totuşi există. Este de notorietate cazul unui reportaj realizat de televiziunea de stat din Serbia la Protopopiatul din Negotin, care a fost puternic cenzurat la intervenţia episcopului sârb Ilarion, care a spus că „nu este bine să se facă aceste înregistrări, în primul rând pentru că în Timoc nu există români şi că nu este bine să se mediatizeze problema Bisericii Ortodoxe Române din Timoc, pentru că nu trebuie să se ştie că aceasta există acolo”, avertizează presa din România. Emisiunea a fost difuzată, dar puternic cenzurată, conţinând doar declaraţiile părţii sârbe. Sunt multe alte exemple care arată că autorităţile sârbeşti nu se dau la o par¬te de la procedee nedemne. Postul de televiziune B92 din Belgrad a înregistrat o emisiune privind vlahii din Timoc. În timpul emisiunii, a vorbit şi profesorul de istorie Slavoljub Gacovic, salariat al Muzeului din Zaječar, acesta argumentând românitatea vlahilor. În timpul emisiunii s-au prezentat şi costume naţionale „vlahe” aflate în Muzeul din Zaječar. „În iritarea creată de emisiune, directorul Muzeului a dat o dispoziţie prin care profesorului Gacovic i se interzice pe o durată nelimitată accesul în Muzeu”, arată Tiberius Puiu, membru al Societăţii române de balcanistică şi slavistică.

Per ansamblu, în lipsa unei educaţii în limba română şi pe fondul acţiunilor de asimilare, „omul care nu ştie multe despre ai lui gândeşte că mai bine să zic că sunt sârb, e mai bine la muncă, să nu am probleme”, sintetizează românca Biserca Ianoşevici, care conduce Asociaţia culturală locală „Primovara” din Zlot, unul dintre cele mai mari sate româneşti din Serbia.

 


 

Zavisa Jurj, preşedintele Asociaţiei „Ariadnae Filum” a românilor din Timoc

Zavisa Jurj, preşedintele Asociaţiei „Ariadnae Filum” a românilor din Timoc

Comunitatea noastră înregistrează un progres evident, în ciuda eforturilor statului sârb de a ne distruge. Şi mă refer aici la încercarea de micşorare a românilor declaraţi la recensământ, ne încurcă atunci când dorim să construim biserici sau ne pun piedici la predarea limbii române în şcoli. Pe scurt, poartă o campanie de intimidare a comunităţii. De 15 ani se vorbeşte de formarea unor centre cultural-informative ca prime instituţii româneşti în afară de Biserică, însă rămânem tot la vorbe”, spune Zavişa Jurj, preşedintele Asociaţiei românilor „Ariadnae Filum“.

 

 

 

 

 

 

Obstrucţionarea educaţiei în limba maternă

Reporter: editura March - 23 - 2016 Comments Off on Obstrucţionarea educaţiei în limba maternă

Unul dintre drepturile fundamentale ale românilor din Serbia, obstrucţionat ani la rând, este cel la educaţie în limba maternă. În ciuda acordurilor pe care le-a semnat, a presiunilor din partea României şi a necesităţii respectării angajamentelor de candidată la UE, ţara vecină face paşi lenţi şi rari pentru a-şi îndeplini propriile obligaţii.

Ore de limba română

Ore de limba română

Determinarea practicilor educaţionale privind introducerea cursurilor de limbă maternă în Serbia de Nord-Est (Timoc) are mai multe etape şi mai mulţi actori implicaţi. Momentele principale au fost înainte şi după acceptarea candidaturii Serbiei la statutul de ţară membră a Uniunii Europene (martie 2012). Una dintre revendicările dintotdeauna ale acesteia a fost „garantarea drepturilor culturale, misiune care să asigure dezvoltarea valorilor lingvistice, folclorice, etnografice, literare, religioase, cu tot ce este legat de virtuţile romanităţii orientale”. Există diferenţe majore în ceea ce priveşte asigurarea dreptului românilor din Serbia la educaţie în limba maternă. În Voivodina, unde sunt mai puţini etnici români, există învăţământ public cu predare în limba maternă, dar în Timoc, românii, în număr mult mai mare, nu beneficiază, la nici un nivel, de educaţie în limba maternă. Dar nici în Voivodina, nici în Timoc nu există învăţământ privat cu predare în limba română. Cât priveşte învăţământul superior, se poate studia în limba română doar în puţine universităţi.

Abecedare pentru copiii din Timoc, din partea statului român

Abecedare pentru copiii din Timoc, din partea statului român

Care sunt motivele nerespectării flagrante a acestui drept elementar, de care sârbii din România se bucură pe deplin? Câteva evoluţii sunt relevante: în 2007, limba română a fost acceptată ca fiind limba maternă a românilor din Timoc. Din păcate, a fost doar un gest formal. Conform legii, decizia guvernului de la Belgrad trebuia urmată de posibilitatea predării limbii române în şcolile din Serbia de Est, unde românii timoceni erau majoritari, fapt solicitat imediat de reprezentanţii comunităţii româneşti. Cu toate acestea, a fost respinsă cererea de deschidere a claselor cu predare în limba română în şcolile din Timoc, la Brestovac-Bor, Slatina-Bor şi Ranovac. Urmare a atitudinii negative a Ministerului Educaţiei Republicii Serbia şi a administraţiilor şcolare sârbe de pe plan local, nici după trei ani, în anul şcolar 2009-2010, nu s-a putut realiza deschiderea cursurilor de limba română din şcolile publice din Timoc. Faptul că aceasta era o adevărată politică de stat o demonstrează opoziţia autorităţilor la acţiunile dedicate ameliorării situaţiei educaţiei în limba maternă pentru români. Ani la rând, Serbia a tergiversat lucrările Comisiei mixte româno-sârbe, care ar fi trebuit să analizeze şi să rezolve solicitările punctuale ale etnicilor români din Serbia.

 

Nimic nou: aceeaşi politică

Intenţia ţării vecine de a adera la Uniunea Europeană a schimbat oarecum abordarea. Au intrat în scenă trei factori externi implicaţi în determinarea practicilor educaţionale privind introducerea cursurilor de limbă maternă în Serbia de Nord-Est (Timoc): România, ca stat de apartenenţă a minorităţii române din Serbia, cu drept de intervenţie în sprijinul acesteia; Comisia Europeană şi Înaltul Comisar OSCE pentru Minorităţi Naţionale. Schimbarea atitudinii Serbiei genera Protocolul celei de-a doua sesiuni a Comisiei Mixte România – Republica Serbia pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale. În ceea ce priveşte accesul la educaţie în limba română, România a solicitat încă de atunci înregistrarea rapidă de progrese în aplicarea Protocolului – introducerea în programa şcolară a cursului de limbă şi cultură română, demararea rapidă a unor cursuri-pilot, cu luarea în considerare a listelor de solicitări pentru astfel de cursuri, semnate de părinţii românilor din regiune – iar Înaltul Comisar al OSCE pentru Minorităţi Naţionale, Knut Vollebaek, a insitat ca partea sârbă să introducă studiul limbii române cu elemente de cultură naţională în şcolile din estul Serbiei. Ce s-a întâmplat în realitate? Aceeaşi politică. De exemplu, în 2012 au fost depuse sute de cereri semnate de părinţii copiilor români din şcolile din Timoc (Kladovo, Podgorac, Brestovac, Zajecear etc). Cu toate acestea, nu s-a permis deschiderea cursurilor de limbă română, fapt reclamat de asociaţiile românilor timoceni. În urma presiunilor Uniunii Europene, în 2013, Cancelaria Primului Ministru al Serbiei a emis o adresă prin care anunţa procedura de introducere a orelor de limbă română în Serbia de răsărit. Ce a urmat? În judeţele Bor şi Zajecear, 1.617 familii se pronunţau pentru studierea limbii române ca limbă maternă începând din 1 septembrie 2013. În final, însă, elevilor care aleseseră limba română pentru noul an şcolar li s-a refuzat acest drept. Au fost implementate şi alte practici de obstrucţionare: fixarea în orar a limbii române la ore târzii, descurajându-se astfel participarea elevilor, îndepărtarea de la catedră, prin modificare legislativă, a celor care cunoşteau limba română din familie şi care puteau s-o predea etc. Mai mult, a fost încurajată crearea unei limbi „vlahe” separate de limba română, folosind caractere chirilice, pentru a sublinia diferenţele clare între români şi „vlahi” pe care le promovează politica oficială sârbă, atrage atenţia Bogdan Aurescu, fost ministru de Externe al României. Mărturia Dianei Šolkotović, profesoară din localitatea Kladovo, este relevantă pentru distanţa dintre declaraţii şi realitate: „Credeam că înscrierile la Limba română cu elemente ale culturii naţionale (obiect facultativ-opţional, la fel ca şi Religia şi Educaţia civică) să se desfăşoare la fel ca şi la celelalte două şi totul să funcţioneze normal. Dar aşteptările mele au fost simple visuri. În prima zi de şcoală m-am prezentat la cele două licee din Kladovo unde am predat şi anul trecut (2013, n. red.), conform înţelegerii pe care am avut-o cu directorii în august. Totul părea normal, dar seara am primit mesaje de la părinţii ai căror copii trebuiau să ducă formularele completate cu opţiunea pentru limba română şi cărora diriginţii le-au spus că nu mai au voie să o facă. Iar miercuri, când l-am anunţat pe directorul liceului teoretic de numărul înscrişilor care era mai mare decât cel anunţat, nu cu mult, dar mai mare, mi-a replicat că acesta nu e finalul, că o să aibă grijă ca acesta să se micşoreze simţitor la şedinţa cu părinţii de vineri. Unde, afirma dumnealui, o să le deschidă ochii asupra pericolului semnării acestui formular şi chiar dacă au făcut-o, să-şi reconsidere gestul. Fiindcă noul formular indică faptul că elevul trebuie să fie apartenent al etniei române dacă vrea să înveţe limba română”.


*„Minoritatea română din Serbia şi dreptul la educaţie în limba maternă” (Mihaela Teodor, Academia Română – Institutul de Economie Mondială)

 

 

Unitate pentru recunoaşterea etnicităţii

Reporter: editura March - 23 - 2016 Comments Off on Unitate pentru recunoaşterea etnicităţii

Etnicii români din Serbia îşi unesc forţele pentru păstrarea nealterată a identităţii româneşti şi a apartenenţei la romanitatea balcanică. Unul dintre evenimentele cele mai importante ale demersului pentru unitate este Protocolul românilor/vlahilor din Serbia de Răsărit, semnat de 12 asociaţii ale comunităţii româneşti, precum şi de numeroşi lideri de opinie. Documentul stipulează, printre altele:

1– drepturile persoanelor care îşi asumă în mod liber identitatea culturală română se referă la „persoanele de origine română şi cele aparţinând filonului lingvistic şi cultural românesc, care locuiesc în afara frontierelor României, indiferent de modul în care aceştia sunt apelaţi (armâni, armânji, aromâni, basarabeni, bucovineni, cuţovlahi, daco-români, fărşeroţi, herţeni, istro-români, latini dunăreni, macedoromâni, macedo–români, maramureşeni, megleniţi, megleno-români, moldoveni, moldovlahi, rrămâni, rumâni, valahi, vlahi, vlasi, volohi, macedo-armânji, precum şi toate celelalte forme lexicale înrudite semantic cu cele de mai sus), denumite în continuare români de pretutindeni”;

– noi toţi – români, rumâni, vlahi, valahi sau vlasi – suntem un singur neam şi suntem români originari în zona în care trăim; 

-Biserica neamului nostru românesc, rumânesc/vlah este Biserica Ortodoxă Română şi toţi membrii comunităţii noastre naţionale care sunt de credinţa ortodoxă trebuie să ţină de structura canonică a Patriarhiei Române din Serbia, care este Episcopia Daciei Felix de la Vârşeţ (Protopopiatul Daciei Ripensis). 

-indiferent ce spun legile Serbiei – ţara în care trăim şi ai cărei cetăţeni loiali suntem – care se pot schimba oricând legat de Consiliile naţionale, îmbrăţişăm fără rezerve prevederile clare şi de mare folos practic ale Legii 299 din Ţara mamă, România, care arată că, din punct de vedere juridic, român=rumân=vlah=român/vlah.

Întâlnire a liderilor românilor/vlahilor din Serbia de Răsărit

Întâlnire a liderilor românilor/vlahilor din Serbia de Răsărit

-Ţara noastră mamă este România. Suntem un singur neam, avem o singură limbă literară, o singură ţară înrudită şi o singură Biserică Ortodoxă.

 

Pentru cetăţenia patriei-mamă

Reporter: editura March - 23 - 2016 Comments Off on Pentru cetăţenia patriei-mamă

Pentru românii din Serbia, cetăţenia patriei-mamă este o metodă de stopare a procesului de asimilare și deznaţionalizare. Stă mărturie faptul că la scurt timp după publicarea, în finalul anului 2015, în Monitorul Oficial al României a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 37/2015 pentru modificarea şi completarea Legii Cetăţeniei Române, în Serbia au început să apară efectele.

Pregătirea documentelor pentru obţinerea cetăţeniei române

Pregătirea documentelor pentru obţinerea cetăţeniei române

Dat fiind faptul că legea prevede ca se poate acorda cetăţenia română „la cerere, persoanei fără cetăţenie sau cetăţeanului străin care a contribuit în mod deosebit la protejarea şi promovarea culturii, civilizaţiei şi spiritualităţii româneşti”, românii din Serbia au început să-şi adune actele necesare şi chiar apelează la notari din România în demersul de a obţine cetăţenia română. În Drobeta Turnu Severin, de exemplu, cabinetele notariale au fost asaltate de cei care vor să îşi legalizeze documentele sau să dea declaraţiile pe proprie răspundere solicitate la întocmirea dosarului, notează publicaţia „Jurnal Românesc”. Pe site-ul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, cei interesaţi pot găsi toată documentaţia şi instrucţiunile necesare pentru a-şi întocmi şi depune dosarul de dobândire a cetăţeniei române. Aici pot fi găsite informaţii despre actele şi taxele necesare, precum şi un model de cerere de dobândire a cetăţeniei române

Asociaţiile românilor din Serbia activează, la rândul lor, pentru a-i ajuta pe cetăţenii sârbi de origine română. În acest context, Tihan Matasarevici, preşedintele Asociaţiei pentru Tradiţia şi Cultura Românilor „Dunărea”, din Kladovo, arată că „a fost o dorinţă mare ca legea să fie modificată în aşa fel încât şi noi, românii din Serbia, să putem câştiga dubla cetăţenie. Oamenii vin şi ne întreabă cum să procedeze. Noi nu putem să spunem nimănui că nu are voie să aplice pentru cetăţenia română, dacă el este român şi se simte român. Întrebările oamenilor sunt simple, ei vor să ştie când pot să depună dosarele, unde pot să le depună şi dacă putem noi, reprezentanţii mediului asociativ românesc, să le explicăm ce trebuie să facă şi cum pentru a depune actele de dobândire a cetăţeniei române”.

La nivelul oamenilor de rând, satisfacţia este palpabilă. Slaviša Jovanikić, un român din satul Grabovica, aparţinând comunei Kladovo, spune că este foarte bine ca şi românii din Serbia să poată primi cetăţenia română: „Noi cei care ne simţim români şi care am contribuit la sprijinirea culturii româneşti, trebuie să beneficiem de prevederile legii. Eu sper că voi reuşi să dobândesc cetăţenia română, pentru că eu vorbesc bine româneşte şi respect tradiţiile şi cultura română”.

  • Cetăţenia română este o necesitate şi o nevoie a poporului român” Zaray Radivajevici, Asociaţia „Dacia Aureliană”.

 

Academia Română, în sprijinul eforturilor identitare

1

Întâlnirea ministrului delegat pentru Relaţiile cu românii de pretutindeni, Dan Stoenescu, cu acad. Ionel Valentin Vlad, preşedintele Academiei Române

Cel mai înalt for ştiinţific şi cultural al României, prin Preşedintele instituţiei, acad. Ionel Valentin Vlad, consideră necesare poziţionări fundamentate ştiinţific în legătură cu problema cu care se confruntă comunitatea românească din vecinătate şi Balcani, care constă în divizarea etnică artificială. Este vorba despre exprimarea unei poziţii ferme din partea mediului ştiinţific şi academic cu privire la standardizarea aşa-zisei „limbi vlahe”, în condiţiile în care apartenenţa acestor comunităţi la românitate este dovedită de numeroase studii istorice, lingvistice şi etnologice.

În contextul unei discuţii care a avut loc la începutul acestui an, cu ministrul delegat pentru Relaţiile cu românii de pretutindeni, Dan Stoenescu, s-a stabilit importanţa apartenenţei la un spaţiu identitar comun a persoanelor de origine română şi a celor aparţinând filonului lingvistic şi cultural românesc, precum şi a realizării unor studii şi cercetări ştiinţifice privind comunităţile de români din străinătate”.

De altfel, acest tip de demers nu este unul nou. Fostul preşedinte al Academiei Române, acad. Eugen Simion, a făcut chiar o vizită printre românii din zona Timocului, punctând că a vrut ca instituţia „să-i descopere pe timoceni, care, se ştie, sunt în bună parte vlahi, adică români.

Acad. Eugen Simion

Acad. Eugen Simion

Ei sunt acolo, au o cultură tradiţională, vorbesc româna în dialect oltenesc sau bănăţean. Istoricii spun că o parte dintre ei (stratul cel mai profund) sunt acolo de pe vremea Daciei aureliene. Au rezistat atâta timp procesului de slavizare, turcizarePeste oamenii aceştia au trecut toate urgiile istoriei, toate imperiile, toate ideologiile, războaiele, discordiile Istoria nu i-a înfrânt. Sunt creştini ortodocşi, vorbesc o limbă română veche, îşi păstrează tradiţiile – la nuntă, înmormântare, botez – cântecele, unele splendide. Academia Română poate face mult pentru păstrarea identităţii lor”.

Întâlnirea ministrului delegat pentru Relaţiile cu românii de pretutindeni, Dan Stoenescu, cu acad. Ionel Valentin Vlad, preşedintele Academiei Române

Acad. Eugen Simion

 

 

Un Protocol de ochii lumii – Angajamentele Serbiei, nerespectate

Reporter: editura March - 23 - 2016 Comments Off on Un Protocol de ochii lumii – Angajamentele Serbiei, nerespectate

O lume întreagă, în special cea diplomatică, a avut un moment de uimire în anul 2012, când Serbia părea că va obţine fără probleme statutul de candidată la integrare în Uniunea Europeană, iar România s-a opus. Şi-a prezentat şi motivul – nerespectarea drepturilor minorităţii româneşti din Serbia – şi a cerut şi o garanţie pentru a aproba parcursul spre UE al ţării vecine: semnarea unui Protocol româno-sârb privind etnicii români din Valea Timocului.

Dezbatere în Parlamentul European

Dezbatere în Parlamentul European

A urmat un val de critici, dar România a rămas fermă (pentru o vreme). Poziţia de atunci a diplomaţiei române a fost corectă şi legitimă, bazată pe realităţile din Serbia: populaţia de etnie română a fost supusă constant mecanismelor de deznaţionalizare, statul sârb a inventat o „etnie vlahă” şi a negat că ar fi vorba tot despre români, a permis şi încurajat înfiinţarea unui Consiliu Naţional al Vlahilor pentru fragmentarea comunităţii româneşti, a născocit „alfabetul chirilic vlah”, a oferit doar formal, în scripte, acces la educaţie şi la practicarea cultului Bisericii Ortodoxe Române, în realitate obstrucţionând învăţământul în limba maternă şi făcând apel la presiuni şi şantaj care sunt departe de normele europene pe care şi le-a asumat. Serbia a semnat, totuşi, amintitul Protocol pentru drepturile minorităţii române din 2012 pentru că astfel a fost înlăturată opoziţia României faţă de negocierile de aderare la UE a statului vecin. Din nou, ca de atâtea alte ori, Serbia îşi lua angajamente. Documentul prevedea, printre altele, că pentru partea română „sunt inacceptabile” încercările de standardizare ale aşa-numitei „limbi vlahe”, distincte de limba română, în vederea folosirii acesteia în educaţie şi administraţie; Comisia mixtă, constatând că minoritatea română nu este reprezentată ca atare în Parlamentul Republicii Serbia, a recomandat Serbiei să remedieze această situaţie, cerând părţii sârbe să ia în considerare posibilitatea modificării legislaţiei naţionale pentru a permite reprezentarea directă a minorităţii române în Parlamentul Republicii Serbia. Partea sârbă se angaja de asemeni să ia măsuri care să asigure accesul persoanelor aparţinând minorităţii naţionale române din Serbia de Est la educaţie, mijloacele de informare, administraţie publică, precum şi la serviciul religios în limba maternă. Şi acest document a avut soarta multor înţelegeri bilaterale anterioare – a fost ignorat de partea sârbă în perioada care a urmat.

Secretarul de stat Bogdan Aurescu la „Forumul Românilor din Serbia”

Secretarul de stat Bogdan Aurescu la „Forumul Românilor din Serbia”

Interesant de remarcat este faptul că un reprezentant al unei minorităţi din România, cea maghiară, Attila Korodi, puncta că problema românilor din Valea Timocului este „foarte complexă şi drepturile lor elementare nu sunt garantate. Trebuie să existe un mecanism de urmărire, de monitorizare şi de dialog permanent cu partea sârbă ca să putem să spunem că după o decizie politică luată în perioada următoare se va vedea o îmbunătăţire semnificativă a condiţiilor în care comunitatea românilor din Valea Timocului poate să-şi păstreze identitatea şi să garanteze că generaţiile care vin să poată avea identitatea română pe care şi-o doresc. Oricare cetăţean european trebuie să aibă libertatea de a-şi alege identitatea naţională şi asta trebuie să se întâmple şi în Valea Timocului”, spunea Korodi.

După semnarea amintitului Protocol, nu s-a mai întâmplat nimic. A rămas o hârtie fără valoare. În paralel cu diplomaţia română, asociaţiile românilor din Serbia au reclamat şi la Bruxelles, în cadrul unei dezbateri organizate la Parlamentul European, abuzurile împotriva libertăţii religioase a celor peste 300.000 de români din Valea Timocului, încercarea autorităţilor sârbe de a impune artificial o minoritate vlahă şi nerespectarea drepturilor românilor. „În declaraţiile publice ale autorităţilor se spune clar că Serbia ca stat are cea mai bună lege pentru minorităţi, care prevede un maxim de drepturi pentru minorităţile din Serbia, în comparaţie cu legea europeană. În ciuda acestui fapt, noi, minoritatea română din sudul Dunării, nu avem nici măcar un minimum de drepturi. Se vorbeşte public de prietenia dintre Serbia şi România. Noi, românii din Valea Timocului, întrebăm: unde ne aflăm noi în raport cu prietenia dintre ţările noastre vecine?”, a întrebat, în „inima democraţiei europene”, preşedintele Mişcării Democratice a Românilor din Serbia, Dimitrie Crăciunovici. La rândul său, Alexander Bălan, preşedintele Uniunii Românilor din Banat, atrăgea atenţia că românii din Timoc „nu au dreptul la emisiuni radio sau de televiziune în limba română. Cursuri în limba română există numai în patru sate româneşti din 200, iar Biserica Ortodoxă Română este recunoscută numai în Voivodina şi nu în regiunea Timocului, unde există mult mai mulţi români. Au existat chiar şi ameninţări, apel la război din partea preoţilor sârbi, care nu permit ca românii localnici să aibă biserica lor românească ortodoxă”.

3

Predrag Balaşevici, preşedintele Partidului Neamului Românesc din Serbia

Printre drepturile cerute autorităţilor sârbe se numărau introducerea învăţământului în limba română în programa şcolară, retransmiterea în zonă a programelor radio şi de televiziune de la Novi Sad, finanţarea de către Ministerul sârb al Culturii a presei de limba română, dreptul de a ţine slujba în limba română pentru preoţii din localităţile româneşti sau mixte, reprezentare proporţională cu numărul locuitorilor români în organele de conducere locale, desfăşurarea proceselor în limba română atunci când sunt implicaţi români.

Între timp, politica statului român s-a mai nuanţat în privinţa aderării Serbiei la Uniunea Europeană, negocierile au început, dar românii din Timoc reclamă aceleaşi injustiţii, ca şi când toate înţelegerile, angajamentele şi chiar Protocolul bilateral semnat nu ar fi existat. Stă mărturie avertismentul pe care Ministerul Afacerilor Externe îl lansa la adresa Serbiei un an mai târziu, în 2013, după ce autorităţile din ţara vecină iniţiaseră o anchetă împotriva comunităţii române din Valea Timocului din cauza… unei slujbe religioase. În acest context, secretarul de stat Bogdan Aurescu reamintea Serbiei faptul că prevederile Protocolului semnat în anul anterior trebuie aplicate pe întreg teritoriul, inclusiv în Timoc: „La un an de la semnarea Protocolului, cu toate demersurile părţii române, singurul rezultat concret care poate fi notat pozitiv este în domeniul mass-media: un program TV în limba română, extins de la 10 la 45 de minute, cu o arie de transmisie relativ limitată. Ca şi în trecut, Ministerul român al Afacerilor Externe cerea atunci din nou introducerea în programa şcolară a cursului de limba şi cultura română, asumată de partea sârbă, demararea rapidă a unor cursuri-pilot, astfel cum fusese convenit la prima rundă de consultări, luarea în considerare a listelor de solicitări pentru astfel de cursuri, semnate de părinţii romanilor din regiune. O dată în plus, pentru că urmărea alăturarea de UE, Serbia şi-a reînnoit angajamente pe care apoi le-a ignorat permanent. Un an mai târziu, la „Forumul Românilor din Serbia”, Secretarul de stat Aurescu, co-preşedinte din partea României al Comisiei Mixte Interguvernamentale România – Republica Serbia privind minorităţile naţionale, aprecia că „nu s-au înregistrat progrese notabile în ceea ce priveşte implementarea recomandărilor Protocolului în ce priveşte minoritatea română din Serbia, mai ales componenta sa din Valea Timocului”, atrăgând atenţia că „România urmăreşte cu toata atenţia ca românii din Serbia să poată exercita neîngrădit drepturile lor”. Din nou nu a intervenit vreo schimbare. O dovedeşte faptul că la Şcoala de Vară de la Izvorul Mureşului, din anul 2015, reprezentanţii românilor din Valea Timocului făceau din nou apel la respectarea drepturilor lor. Atunci, zeci de lideri ai unor asociaţii româneşti şi personalităţi marcante au dezbătut problematica din interiorul comunităţilor româneşti din jurul graniţelor. Şi s-a constatat că românii timoceni se confruntă cu aceleaşi nedreptăţi. Sociologul Radu Baltaşiu a prezentat principalele aspecte identificate pe teren în urma unei cercetări interdisciplinare desfăşurate în Timoc: „În esenţă, dacă sunt zone inclusiv în România sau în afara frontierelor unde ţi-e frică să fii român, în Timoc s-a ajuns la ruşinea de a fi român. Ea marchează o ruptură majoră, care pune în pericol reproducerea etnică a comunităţii româneşti. Noi am găsit pe teren câteva urgenţe: refacerea reţelei instituţionale a bisericii; constituirea unei reţele şcolare care să le furnizeze tinerilor cunoştinţele necesare vieţii moderne; combaterea stereotipurilor media despre comunitatea şi biserica românească”.

4Aşadar, aceleaşi greutăţi vechi „de când lumea” se află în faţa românilor timoceni, chiar şi în condiţiile în care statul în care trăiesc este pe cale de a deveni membru al UE. „Dacă România nu ne va sprijini acum, în contextul integrării europene a Serbiei, apoi va fi prea târziu pentru românii din Serbia, în condiţiile în care această ţară are de 40 de ani o strategie de a asimila elementul românesc. De ani de zile, la Izvorul Mureşului venim şi ne spunem problemele pe care le avem, când este vorba de şcoala pe care nu o avem, când este vorba de biserică, când este vorba de mass-media, că nu au toate drepturile astea cum le au fraţii din Banat sau cum au alte minorităţi. Dar nu vedem realizarea sau rezolvarea acestor probleme. De ani de zile, la Izvorul Mureşului venim şi ne spunem problemele pe care le avem, când este vorba de şcoala pe care nu o avem, când este vorba de biserică, când este vorba de mass- media, că nu au toate drepturile astea cum le au fraţii din Banat sau cum au alte minorităţi. Dar nu vedem realizarea sau rezolvarea acestor probleme. Atunci când politicienii români de la Bucureşti vor spune colegilor de la Belgrad că drumul Serbiei în UE este prin Timoc, aşa cum fac croaţii pentru minoritatea lor din Serbia şi aşa cum fac bulgarii, atunci Belgradul va înţelege că trebuie să ne respecte drepturile”, a atras atenţia Predrag Balaşevici, preşedintele Partidului Neamului Românesc din Serbia.

 

 

Mesaje şi demersuri bilaterale

Reporter: editura March - 23 - 2016 Comments Off on Mesaje şi demersuri bilaterale

Branko Brancovic

Legile noastre privind minorităţile sunt în linia Consiliului Europei, dar este nevoie să detaliem situaţia oamenilor din Timoc şi să le rezolvăm problemele. Da, există probleme, dar ele nu sunt atât de importante încât să dăuneze relaţiilor dintre cele două ţări (E.S. Branko Brancović, Ambasador al Serbiei la Bucureşti)

Nu există nici un motiv pentru care românii care trăiesc în Serbia să fie o problemă. Suntem deschişi la aceste chestiuni şi nu avem nevoie de instituţiile de la Bruxelles pentru a le rezolva” (Ivica Dacić, ministru de Externe)

Astrid ThorsEste de mare importanţă să fie protejat dreptul minorităţilor la educaţie în limba maternă şi să fie luate măsuri active pentru evitarea segregării” (Astrid Thors, Înalt Comisar pentru Minorităţi Naţionale al OSCE, vizitând Serbia)

IohannisToţi cetăţenii sârbi care îşi asumă spiritualitatea românească şi legăturile culturale, religioase şi de limbă cu România, indiferent de regiunea din Serbia în care locuiesc sau de denumirea sub care sunt cunoscuţi, români sau vlahi, aparţin minorităţii române.  De aceea, mesajul meu pentru toţi românii din Serbia este acesta: fiţi uniţi! Este calea prin care românii, loiali statului în care trăiesc, se pot face auziţi ca o voce unitară şi puternică (Klaus Iohannis, preşedinte al României)

bogdan aurescu „Avem datoria faţă de cetăţenii care îşi au rădăcinile în această naţiune de a ne implica serios în apărarea drepturilor lor. Vom continua fără odihnă demersurile noastre, pentru a nu mai exista standarde diferite între românii din Serbia – cei din Valea Timocului şi cei din Voivodina. Trebuie ca şi românii din Timoc să aibă dreptul nestingherit să studieze în limba română, să aibă posibilitatea de asista la serviciul religios în limba română şi să aibă acces larg la ştiri şi emisiuni în limba română” (Bogdan Aurescu, fost ministru de Externe)

 

Biserica Ortodoxă românească – Model de continuitate spirituală

Reporter: editura March - 22 - 2016 Comments Off on Biserica Ortodoxă românească – Model de continuitate spirituală

Biserica Ortodoxă Română din Valea Timocului nu este recunoscută de autorităţile sârbe nici în prezent. În cele mai multe sate locuite în majoritate de români sunt lăcaşe de cult mai vechi, însă acestea sunt trecute în proprietatea Bisericii Ortodoxe Sârbe, se ţin slujbe în limba sârbă ori în slava veche, iar preoţii ortodocşi români, care aparţin de Biserica Ortodoxă Română, nu au voie să slujească. Această atitudine nu este întâmplătoare: Reprezentanţii Bisericii Ortodoxe din Serbia sunt nemulţumiţi că am avea autoritate canonică peste un număr mult mai mare de cetăţeni sârbi decât au ei asupra unor cetăţeni români. În Banatul românesc trăiesc 22.000 de sârbi, însă pe Valea Timocului există circa 154 de localităţi curat româneşti, peste 40 de localităţi mixte româno-sârbe, românii trăiesc de asemeni în 20 de oraşe din sudul Dunării, ajungând să reprezinte şi 90 la sută din populaţia unora. Iată de ce sârbii au admis că în Voivodina, unde numărul românilor este de câteva mii, să existe 40 de biserici româneşti, iar în Valea Timocului, unde sunt de zece ori mai mulţi, s-au opus şi la construcţia unui singur lăcaş de cult”, explică PS Daniil Stoenescu, episcop al românilor din Voivodina si Timoc.

Sfinţirea aşezământului de cult din Timoc „Sf. Mucenic Ioan Valahul”

Sfinţirea aşezământului de cult din Timoc „Sf. Mucenic Ioan Valahul”

Dar nimic nu-i poate împiedica pe românii timoceni să-şi menţină credinţa strămoşească şi să facă eforturi, alături de preoţi, pentru păstrarea tradiţiilor româneşti. În ultimii zece ani, românii de aici au început construcţia de biserici noi, împotriva tuturor opoziţiilor şi presiunilor la care au fost supuşi. Pe această linie a menţinerii spiritualităţii se înscrie şi sfinţirea bisericii ortodoxe româneşti din Timoc „Sf. Mucenic Ioan Valahul”, aflată sub jurisdicţia Protopopiatului ,,Dacia Ripensis, în fruntea căruia se află preotul Boian Alexandrovici, care arată că „pentru noi, românii din Timoc, este un eveniment cu dublă semnificaţie: una spirituală, cealaltă istorică. După aproape 200 de ani se ridică într-un oraş din Serbia de nord-est un sfânt lăcaş”. Acest aşezământ de cult din Negotin urmează celor din Malainiţa, Isakova, Gorneana şi Bor, zidite de credincioşi în condiţii grele, dat fiind faptul că autorităţile publice locale şi cele ecleziastice sârbe se împotrivesc oficierii, în Timoc, Morava, Homolie şi sudului Dunării, a slujbelor în limba română.

Sfinţirea aşezământului de cult din Timoc „Sf. Mucenic Ioan Valahul”

Sfinţirea aşezământului de cult din Timoc „Sf. Mucenic Ioan Valahul”

Prezenţa la sfinţirea bisericii a câtorva sute de români, din ţara-mamă, din Serbia, Bulgaria, Ungaria şi Suedia a demonstrat o dată în plus faptul că, în pofida vicisitudinilor istoriei, care i-au separat cândva, românii sunt uniţi. În numele spiritualităţii româneşti activează unul dintre preoţii cei mai respectaţi de către românii din Valea Timocului, adevărat exemplu de luptă pentru enoriaşii săi, este Boian Alexandrovici, Protopop al „Daciei Ripensis” şi vicar al Timocului, de asemeni luptător pentru păstrarea credinţei ortodoxe strămoşeşti şi al strânselor legături cu patria-mamă. Preotul Boian Alexandrovici se remarcă de numeroşi ani pentru acţiunea sa decisă în numele respectării de către statul sârb a drepturilor identitare, religioase, culturale şi cetăţeneşti în aşezările din Valea Timocului. Prelatul consideră că situaţia românilor, din această perspectivă, este una dramatică: „Statul în care trăim şi pentru a cărui formare au pierit strămoşii noştri prin războaie, acum ne tratează ca o mamă vitregă. Nu ne dau voie să ţinem de biserica neamului nostru  – Biserica Ortodoxă Română – nu ne dau voie să construim bisericile noastre, iar pe cele vechi ni le-au confiscat şi ocupat, fac presiuni zilnice şi creează o atmosferă în care românii să se simtă străini la casa lor şi să nu îndrăznească să îşi ceară drepturile. Legile nu se aplică, iar comportamentul autorităţilor locale faţă de noi este unul catastrofal”.

Comunitatea românească din Timoc, ca şi bisericile româneşti, întâmpină numeroase greutăţi în afirmarea identităţii naţionale, avertizează Boian Alexandrovici, care acuză faptul că Biserica Ortodoxă Română din Serbia de răsărit este considerată „ilegală”. Acestor dificultăţi li se adaugă cele venite din partea autorităţilor locale, care, potrivit preotului, „nu respectă propriile legi şi Constituţia sau le aplică selectiv”. Amintind de faptul că sârbii din România au propria Episcopie, Boian Alexandrovici face apel la reciprocitate de tratament.

 

 

Avanpremieră electorală

Reporter: editura March - 13 - 2016 Comments Off on Avanpremieră electorală

Nici nu ne-am dezmeticit bine de povara pe care ne-a adus-o criza economică din urmă cu câţiva ani, după care ne-am înzdrăvenit cât de cât, şi iată-ne acum, în anul de graţie 2016, tulburaţi de două momente electorale importante: alegeri locale şi parlamentare, în acelaşi an, la distanţă doar de câteva luni. Hărnicie mare pe capul nostru! Ca întotdeauna, momente de înfruntări pentru unii, de viitoare prosperitate pentru alţii, de urcuşuri pe scara socială pentru unii, de căutări inutile de a ajunge la vârf pentru alţii ş.a.m.d., acelaşi refren.

Carol Roman

Carol Roman

Şi, după cum ne-am obişnuit, perioada dintre alegeri, în loc să fie însoţită de dezbateri publice încinse, fiind vorba de viitorul acestor localităţi care ar trebui ca, mai întâi, să supravieţuiască onorabil şi să capete o alură cât de cât civilizată, este încă ocupată de o dilemă existenţială pe scena publică: alegeri într-un tur sau două? S-ar părea ca, în final, până la noi şi noi contestaţii, să avem alegeri într-un singur tur. Nu ne propunem să cotizăm cu cuvinte în această dezbatere extinsă inutil, care ar putea favoriza ba pe unul, ba pe altul din competitorii principali – cele două mari partide, PSD sau PNL – dar decizia pare că ar fi fost de-acum luată: alegerile într-un singur tur. Motivul principal al opţiunii ar fi că legea nu permite schimbarea modelului de alegeri doar la câteva luni înaintea sufragiului. Şi amintim, doar în treacăt, că la fel s-a întâmplat şi în anul 2012, când legislaţia a fost modificată în timpul guvernării Boc. În schimb, noua lege prevede ca preşedinţii de Consilii judeţene să nu mai fie aleşi prin vot direct, ci din rândul consilierilor judeţeni, prin votul majorităţii.

Întrucât rezultatul alegerilor locale deţine o importantă cotă de influenţare a politicii viitoare de alianţe, miza partidelor este mai mare decât oricând în perspectiva alegerilor parlamentare din noiembrie. De astă dată, legislaţia prevede revenirea la scrutinul pe listă, folosit la alegerile din anul 2004. Lucrurile se mai îndreaptă pe ici, pe colo. De notat că legea electorală prevede o normă de reprezentare pentru deputaţi de 73.000 locuitori şi 168.000 de locuitori pentru senatori, ceea ce va determina o scădere a numărului de parlamentari, astfel încât legislativul va număra 466 de deputaţi şi senatori, faţă de 588, câţi au fost aleşi în anul 2012. Şi Diasporei i-au fost asigurate (cel puţin aşa se presupune) condiţii bune de participare, din rândul căreia vor rezulta patru deputaţi şi doi senatori, în premieră fiind introducerea votului prin corespondenţă. Şi totuşi, nu vor fi îndeplinite propunerile validate de referendumul naţional din anul 2009, pentru Parlamentul unicameral şi reducerea numărului aleşilor la 300.

Din păcate, şi de astă dată participanţii la marea acţiune naţională a alegerilor sunt preocupaţi mai cu seamă să caute, cu febrilitate, în pântecele contra-candidaţilor, ori, la nevoie, să şi fabrice bube negre de care să se poată agăţa. Vorbe ca „îl avem la mână”, „să vezi ce-o să păţească X”, „scot de la dosar fapte mârşave”…, toate acestea reprezintă „agenda zilei”, nu atât a candidaţilor la primării, cât a echipelor de susţinători profesionişti, ajutaţi, pare-se, uneori, şi de organe abilitate. Cu toţii, de la mână la mână, cotrobăie prin dosare, pe la tribunale, prin fişe personale – de mai alaltăieri sau din urmă cu cinci decenii – numai şi numai să scoată la lumină… întunericul. Se coc „bombe” ce ar trebui să infecteze nările alegătorilor, să-i gonească de la contracandidaţi şi să-i determine să inhaleze parfumul binefăcător al manipulanţilor.

Semne în acelaşi sens îl dau şi politicieni grăbiţi, care, deşi ne aflăm la început de martie, încalcă legile şi desfăşoară o amplă campanie electorală, uneori cu o oarecare perdea, considerându-ne pe noi alegătorii… aşa cum suntem, de fapt.

Trist, dar adevărat, iar Conu` Caragiale revine prin spusele sale, amindindu-ne de această stihie infamă ce ne bântuie de mult, mult de tot.

Carol Roman 

 

Handbalistele Naţionalei, sărbătorite şi premiate

Reporter: editura March - 13 - 2016 Comments Off on Handbalistele Naţionalei, sărbătorite şi premiate

Ca urmare a performanţei de excepţie a Naţionalei de handbal feminin a României, care a câştigat medaliile de bronz la Campionatul Mondial din Danemarca la sfârşitul anului 2015, „NIRO Investment Group”, partener de tradiţie al Federaţiei Române de Handbal şi sponsor generos al echipelor naţionale de băieţi şi fete seniori, a pregătit o frumoasă surpriză pentru echipa Naţională de handbal fete.

1

Amfitrionii evenimentului: Gabriel Niţă, Director General al „NIRO Investment Group”, împreună cu reprezentanţi ai echipei; purtător de cuvânt Ion Badea

Importantul eveniment cu semnificaţie de sărbătoare i-a reunit, într-un cadru select, pe membrele echipei Naţionale, pe antrenorul Tomas Ryde, preşedintele Federaţiei, Alexandru Dedu, precum şi pe unii dintre cei mai reputaţi handbalişti seniori ai României, adevărate legende ale handbalului românesc, pentru a se aduce în prim-plan un rezultat sportiv de excepţie: locul trei al Naţionalei de handbal la Campionatul Mondial din Danemarca, precum şi titlul de cea mai bună jucătoare de handbal a lumii, obţinut de Cristina Neagu.

Despre semnificaţia şi importanţa performanţei handbalistelor Naţionalei pentru întreg sportul românesc a vorbit Gabriel Niţă, Director General al „NIRO Investment Group”, care a relevat faptul că grupul de firme s-a aflat mereu alături de sportul românesc, un accent special fiind pus pe handbal, de notorietate fiind îndelungatul parteneriat dintre companie şi Federaţie: „Atunci când un sponsor vine în sprijinul unei echipe sportive, rezultatele sunt mai numeroase şi mai valoroase. Am fost alături de dvs. şi până acum şi o vom face şi în continuare, pe mai departe, spre Olimpiada de la Rio, unde vă aşteptăm evoluţiile cu mândrie şi cu speranţă. Ne dorim cu toţii să ne întâlnim cât mai des, pentru că acest lucru va însemna că vom avea fericita ocazie de a vă premia din nou performanţele”. În acest context, a fost relevată o nouă iniţiativă a preşedintelui „NIRO Investment Group”, dl. Nicolae Dumitru: handbaliştii seniori ai ţării, cei care de atâtea ori au urcat steagul tricolor în fruntea celor mai importante competiţii mondiale vor primi, timp de un an, binemeritate premii lunare. În semn de respect pentru contribuţia adusă la dezvoltarea acestui sport şi bunul renume al României în lume. Pe aceeaşi linie a remarcării performanţei româneşti de către mari campioni ai handbalului s-a situat declaraţia renumitului handbalist Ştefan Birtalan, dublu campion mondial: „Felicitări echipei Naţionale de fete pentru performanta excepţională de la Mondiale. Noi, cei mai vechi din handbal, ne bucurăm că am avut ocazia să fim în mijlocul lor. Le urăm mult succes şi la turneul preolimpic. Vor avea nevoie de concrentrare maximă şi de o dăruire similară celei din decembrie pentru a se califica la Jocurile Olimpice. Cred însă că experienţa le va ajuta şi pe viitor, în primăvară”.

Întreaga echipă, alături de preşedintele Federaţiei de Handbal

Întreaga echipă, alături de preşedintele Federaţiei de Handbal

Despre capacitatea Naţionalei de handbal de a se mobiliza şi de a acţiona ca o echipă de top au vorbit cunoscutul handbalist Cornel Oţelea, fost antrenor al reprezentativei masculine, Alexandru Dedu, preşedintele Federaţiei, care le-a mulţumit handbalistelor noastre pentru efortul şi dăruirea lor, precum şi antrenorul Tomas Ryde, care a anunţat cu această ocazie că va rămâne în continuare să pregătească redutabila echipă românească. La rândul ei, Aurelia Brădeanu, veterana echipei Naţionale, a spus că festivitatea „NIRO” „a fost un moment bine gândit. Ne-am bucurat să revedem oameni care au adus glorie României şi care ne-au sprijinit în cariera noastră. Dacă avem ca sponsor un grup puternic de firme, e normal şi ca noi să fim o mare familie unită. Ne dorim enorm să ajungem la Olimpiadă”.  Iar selecţionerul Tomas Ryde a dezvăluit că performanţa tricolorelor la Campionatul Mondial a fost recepţionată pozitiv în Scandinavia, în special în urma seriei de interviuri pe care selecţionerul le-a acordat pentru mass-media nordice: „Acest lucru ar putea avea efecte benefice asupra dezvoltării handbalului în România în anii următori”, consideră antrenorul Naţionalei de handbal feminin. 

Festivitatea de premiere de către sponsorul „NIRO Investment Group” a handbalistelor echipei naţionale a fost onorată de numeroase personalităţi, din lumea sportului şi a presei.

Cea mai mare satisfacţie a unui sponsor care sprijină financiar o echipă este momentul în care aportul său este încununat de triumful în arena sportivă” (Nicolae Dumitru, preşedinte al „NIRO Investment Group”)

Excelenţe feminine în paginile revistei noastre

Reporter: editura March - 13 - 2016 Comments Off on Excelenţe feminine în paginile revistei noastre

Un gând frumos pentru Mona Muscă

Mona MuscaÎn urmă cu două decenii, doamna Mona Muscă devenise una dintre personalităţile cele mai apreciate în lumea politicii, datorită ţinutei sale intelectuale, a elocinţei elevate în diversele împrejurări sociale ori culturale. Într-un cuvânt, omul politic se afla pe un trend ascendent, simpatizată şi susţinută de mulţi, mulţi oameni.

Şi, în acel moment de vârf, un declic – un verdict de colaborare cu fosta securitate a îndepărtat-o de viaţa politică, intrând într-un anonimat pe care chiar distinsa doamnă l-a cultivat.

În aceste zile de martie, gândul ne-a dus către doamna Mona Muscă şi nu am risca spunând că a fost o personalitate greu de înlocuit în lumea femeilor din viaţa politică ce a urmat.

Şi ne-am amintit, în acelaşi timp, că, în numărul din aprilie 2005, revista noastră a ţinut să prezinte cititorilor săi, printr-un interviu, competenţa şi viziunea sa în calitate de ministru al Culturii şi Cultelor, pe care o deţinea. Ne interesam atunci, pentru cititorii noştri, de evoluţiile acestui domeniu şi de reperele culturii româneşti, atât în ţară, cât şi peste hotare. Intenţionăm, în acest an, externalizăm ( redirecâionăm competenţele spre instituţii din afara Ministerului) o serie de activităţi, precum organizarea participării româneşti la târgurile internaţionale de carte, comenzile de stat şi achiziţiile de carte şi publicaţii etc.”

Mona Muscă anunţa proiecte de anvergură: o campanie de promovare a culturii naţionale, reluarea lucrărilor la sediul Bibliotecii Naţionale a României, programul de informatizare a bibliotecilor, reabilitarea Centrului istoric al Capitalei, proiectul „Sibiu – Capitală Culturală Europeană 2007” şi manifestările prilejuite de „Anul George Enescu”. După cum se cunoaşte, multe dintre aceste proiecte s-au realizat în anii care au urmat,deşi Mona Muscă s-a aflat în fruntea Ministerului Culturii doar câteva luni…

În această primăvară, doamna Mona Muscă, după ani de autorigori, a decis să revină în spaţiul public, modest, prin câteva declaraţii, deşi reţinute, totuşi tranşante. Spunea: Ceea ce s-a întâmplat la alegerile prezidenţiale din noiembrie a fost fantastic”, adăugând, în acelaşi timp căRomânia a bătut pasul pe loc din cauza mentalităţilor şi a politicienilor lipsiţi de profesionalism şi ancoraţi în obiceiuri comuniste”.

Mona Muscă a mai mărturisit că îl cunoaşte îndeaproape pe preşedintele Klaus Iohannis, despre care afirmă că „a reuşit să rezolve cele mai multe probleme privind programul «Sibiu – Capitală Culturală Europeană 2007» şi are un stil cu totul aparte. Salut şi stilul, salut şi persoana”. Mai mult, a demonstrat că şi-a păstrat proiecţia asupra politicii româneşti, afirmând că „optimismul şi reconcilierea cu ţara, cu istoria, cu conducătorii, până la urmă vor da rezultate bune în România”.

Şi acum, în aceste zile de primăvară dedicate femeilor, reliefăm faptul că Mona Muscă a fost un etalon de farmec feminin în politica românească. Sondajele din anii în care a activat în Parlament* sau a fost demnitar al statului au plasat-o mereu în fruntea femeilor care aduceau frumuseţea şi distincţia în politică.

De altfel, România este cunoscută în lume şi prin frumuseţea femeilor sale. În mod firesc, ele se regăsesc şi în politică, fapt relevat de un sondaj realizat de „Grupul de Studii Sociale 2000”. Astfel, în clasamentul femeilor-politicieni cu „vino încoace” se detaşa net Mona Muscă (50,2%), urmată de un „eşantion” din care mai făceau parte Sulfina Barbu, Elena Udrea, Anca Boagiu, Corina Creţu, ş.a.

 

* Mona Muscă a absolvit în anul 1972 Facultatea de Filologie, iar între 1972 şi 1976 a fost profesor de limba şi literatura română. Din anul 1996 a fost membru şi deputat al PNL. În anul 1996 a fost aleasă deputat de Caraş – Severin, iar în anul 2004 deputat de Bucureşti. Mona Muscă a avut o activitate parlamentară bogată.

 


 

Cu prilejul sosirii primăveri, a zilelor de 1 şi 8 Martie, cu dedicaţie feminină, reamintim citirorilor noştri câteva dintre personalităţile feminine ce ne-au onorat cu prezenţa lor în „Balcanii şi Europa”.

 

Prezenţa SUA în focare internaţionale

Reporter: editura March - 13 - 2016 Comments Off on Prezenţa SUA în focare internaţionale

Apărarea aliaţilor, restabilirea democraţiei, înlăturarea regimurilor dictatoriale periculoase pentru regiuni şi continente întregi sunt comandamente de prim rang pentru cea mai mare putere a lumii, SUA. Dar toate acestea vin cu un preţ: prezenţa militarilor americani în numeroase focare ale lumii, în peste 130 de ţări de pe majoritatea continentelor, cu un mare efort uman şi financiar.
Militarii americani pot fi întâlniţi în cele mai dificile şi îndepărtate locuri ale planetei, în misiuni de stabilizare a unor focare de pericol zonal, de regulă generate de regimuri autoritare care se întorc împotriva propriilor naţiuni. Din Africa în Orientul Mijlociu, trupele celei mai mari puteri a lumii îşi petrec zilele în locuri deşertice sau foarte umede şi nopţile în tabere din ţări din lumea a treia (şi nu numai).

Forţele speciale americane colaborează cu cele ale Uniunii Africane

Forţele speciale americane colaborează cu cele ale Uniunii Africane

În pofida încercărilor de a mai reduce prezenţa militară americană în teatrele de conflict, evoluţiile explozive din diferite părţi ale lumii nu au permis acest lucru. Este demn de amintit, în acest context, faptul că în anul 2012, secretarul de atunci al Apărării, Leon Panetta, anunţa că Statele Unite nu mai sunt dispuse să menţină două intervenţii militare în acelaşi timp. Şi totuşi, situaţia internaţională a făcut ca, doi ani mai târziu, americanii să se afle în centrul unui număr de 134 conflicte în toată lumea, potrivit MintPress News. Cifra pare impresionantă şi include toate tipurile de implicare militară: „Suntem angajaţi în operaţiuni antiteroriste majore. Cred că «război» este o analogie; cert este faptul că aplicăm metodele cele mai diverse şi facem eforturi semnificative pentru combaterea activităţilor teroriste. Nu cred că lumea ar trebui să intre într-o febră a războiului, ci cred că aceste acţiuni trebuie văzute ca un nivel ridicat de combatere a terorismului”, explică secretarul de stat american John Kerry. Într-adevăr, militarii nu sunt doar implicaţi în lupte propriu-zise, ci execută şi misiuni speciale sau antrenează armatele statelor în care se află. Exerciţiile militare la care participă acoperă întreaga planetă, din Ciad în Uganda, din Arabia Saudită în România, din Bangladesh în Uruguay. Mai mult, toate categoriile militare sunt implicate în aceste operaţiuni, de la trupe la sol la marinari sau piloţi. În aceste condiţii, în anul 2015, trupele SUA se găseau în 135 de teatre de operaţiuni, după cum arată Ken McGraw, purtător de cuvânt al Comandamentului de Operaţiuni Speciale (SOCOM). Mai exact, asta înseamnă „angajare militară în 70% din statele lumii, cu treupele de elită executând misiuni în sânul a 80-90 de naţiuni în fiecare zi, notează „The Independent. Un scurt istoric al acestei evoluţii este relevant: în primii ani ai administraţiei Bush, militarii Operaţiunilor Speciale aveau misiuni în 60 de ţări. În anul 2010, numărul a urcat la 75, pentru ca trei ani mai târziu să „sară” la 134.

Nava „USS Ronald Reagan” în timpul operaţiunii „Rim of the Pacific”

Nava „USS Ronald Reagan” în timpul operaţiunii „Rim of the Pacific”

Din perspectiva prezenţei trupelor pe diverse fronturi, vom aminti doar „vârfurile” numerice din Irak – 187.900 de militari în anul 2008 – şi Afganistan – 100.000 în 2010. La nivelul anului trecut, SOCOM anunţa un număr de 11.000 de militari trimişi zilnic pentru a rezolva crize în diferite părţi ale lumii. „O mare parte din resursele noastre sunt concentrate în Orientul mijlociu. În acelaşi timp, ne-am sporit atenţia în zona Europei de est, sprijinind, în acelaşi timp, misiunile din America de Sud şi zona Pacificului, alături de aliaţii noştri, punctează generalul american Joseph Votel, comandantul SOCOM.

În ceea ce priveşte efortul financiar al SUA pentru aceste misiuni, este suficient să amintim că numai pe segmentul trupelor speciale, în ultimii ani finanţarea a crescut de trei ori, la aproximativ 10 miliarde dolari în anul 2014.

Până acum, SUA au reuşit, cu serioase eforturi, să contribuie la stabilizarea a numeroase situaţii explozive, dar un spectru ameninţător pluteşte în opinia publică americană: „Război cu ISIS pe pământ american?”, se întreba recent postul „CBN”, avertizând că „loviturile aeriene americane poate au încetinit avansul ISIS în Orientul Mijlociu, dar terorismul brutal atrage adepţi din toată lumea. Din Pennyslvania în Illinois şi din Ohio în Minnesota şi Kansas, autorităţile federale au arestat peste o duzină de susţinători ai ISIS în doar câteva săptămâni”. Aşadar, pe lângă victime în rândul militarilor, condiţii aspre, precum şi serioase eforturi financiare, misiunile americane de stabilizare a focarelor lumii se pot solda şi cu un risc chiar pentru SUA. „Putem obţine spaţiu, putem obţine timp, putem juca un rol-cheie în combaterea extremismului violent, dar până la un punct. În cele din urmă, probleme ca acelea din Irak sau Siria nu vor fi rezolvate de noi”, atrage atenţia Joseph Votel.


  • Victimele de partea americană în războiul antiterorist se ridică la peste 66.000 de persoane, morţi şi răniţi, civili şi militari.
  • Un raport al Congresului SUA din anul 2011 estima cheltuieli totale pentru operaţiuni militare în valoare de 1,2 trilioane de dolari şi creşterea la 1,8 trilioane de dolari până în anul 2021. De menţionat că cifrele acestea sunt mult mai mari în documentele unor organizaţii academice (5,4 trilioane de dolari pe termen lung).
  • În anul 2015, Guvernul SUA a cheltuit 9,4 milioane de dolari pe zi doar în operaţiunile din Siria şi Irak împotriva ISIS (Soufan Group”)

Repetenţi la atragerea fondurilor UE

Reporter: editura March - 13 - 2016 Comments Off on Repetenţi la atragerea fondurilor UE

Primul ministru Dacian Cioloș a declarat că România va pierde din fondurile europene alocate de Uniunea Europeană, pe exercițiul financiar 2007-2013, până la șapte miliarde de euro, iar gradul de absorbție se va situa la 60 -70 % pe fonduri structurale și la 90 % sau chiar peste acest procent pe agricultură și dezvoltare rurală. Rezultatul negativ nu aduce liniște, ci doar îngrijorare, deoarece fondurile europene au rolul de a reduce decalajul economic și social care ne desparte de Occidentul dezvoltat. Sunt bani pierduți pentru o țară ca a noastră, cu o infrastructură rutieră săracă din punct de vedere al numărului de kilometri de autostradă construiți, fără canalizări în foarte multe localități din județe sau care beneficiază de un sistem medical și de educație nedezvoltat la capitolul echipamente de specialitate și programe IT.

POSDRUReferindu-ne la alocarea Uniunii Europene către România, vom constata că blocul comunitar a contribuit cu circa 19 miliarde euro, bani destinați ridicării nivelului de civilizație a populației, inclusiv pentru mediul de afaceri, școlarizare sau pentru recalificarea șomerilor prin organizarea de cursuri profesionale în specializări diverse. Datele reieșite din contabilitatea Ministerului Fondurilor Europene relevă faptul că efortul autorităților românești depus pentru atragerea fondurilor structuale cu valori mari nu a fost suficient de susţinut, chiar neperformant, după părererea analiștilor. Din păcate, au fost cheltuiți puțin peste 11 miliarde euro, adică doar 60 % din suma alocată României, conform unui calcul făcut la termenul final de eligibilitate-decembrie 2015. E drept, nici în alte țări accesarea fondurilor UE nu este neapărat pe roze, ceea ce nu ar trebui să ne liniștească. Polonia este singura care iese în față, având investiții aproape echivalente, per total cu suma pusă la dispoziție. Polonezii au fost principalii beneficiari ai fondurilor structurale și de coeziune, cu o valoare de 67, 3 miliarde euro din totalul de 336 miliarde euro aprobate. Aceştia au știut să fructifice banii europeni destul de bine. Astfel, au construit 1.300 de kilometri de autostradă (600 km în trei ani)! Iar realizarea şoselei de mare viteză Varșovia -Berlin constituie un exemplu de urmat despre cum pot fi cheltuiți înțelept banii primiți. Este meritul Guvernului polonez, care a știut să investească cele 68 miliarde euro până la ultimul, în special în lucrări de infrastructură, adică exact în obiective care necesită forță de muncă și creează activități sociale după terminarea lucrărilor.

În Polonia, autostrăzi construite din fonduri UE

În Polonia, autostrăzi construite din fonduri UE

În cazul României, lucrurile au mers lent. De multe ori, din blocaj în blocaj, fapt ce a făcut ca peste șapte miliarde de euro să se întoarcă în visteria UE pentru că nu au fost utilizate în proiecte economice sau sociale. Practic, țara noastră a fost depășită la indicatorul absorbție și de Bulgaria. Paradoxal, o perioadă lungă, Guvernul nu a găsit finanţare pentru autostrada de 1,5 miliarde euro Comarnic – Braşov, iar astăzi POS Mediu (Programul Operațional Sectorial de Mediu), care are alocate fonduri prin program de la UE, pierde 1,66 miliarde euro, din totalul programat, de 4,4 miliarde euro! Același POS Mediu mai scapă 1,8 miliarde euro și ratează ocazia de a realiza complet sisteme de canalizare în aproape jumătate din județele țării. Lista poate continua cu fondurile pierdute în mod inexplicabil de către cei care coordonează programul pentru resursele umane, așa – numitul POSDRU (Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane), în valoare de 1,76 miliarde euro sau de POSCCE, programul pentru creșterea competitivității economice la companiile mari, în valoare de 900 milioane euro, bani pierduți. Și încă nu am relatat totul. Tranșa sumei de 1,4 miliarde de euro se întoarce la sursă de la Programul regional pentru comunicații și mici afaceri.

O nouă amânare pentru construcţia autostrăzii Comarnic- Braşov

O nouă amânare pentru construcţia autostrăzii Comarnic- Braşov

Dacă ne amintim bine, anul 2007 a fost anul aderării României la UE. Până la terminarea anului 2015, țara noastră a primit fonduri europene de 31,7 miliarde euro şi a contribuit la bugetul european cu 11,7 miliarde euro, rezultând un sold pozitiv de 19,4 miliarde euro. Nu este un rezultat rău, spun experții. A fost o provocare la care s-a răspuns, însă fără să se învețe din greșeli. Au fost diferite cauze, cum ar fi legislaţia greoaie, lipsa instituțiilor și a cofinațărilor de la guvern sau practici birocratice de natură să creeze abateri de la reguli și norme. Cei mai mulți bani erau destinați transporturilor, respectiv construcției de autostrăzi, căi ferate și drumuri de astfalt. Ce s-a construit se află sub nivelul așteptărilor. Administrația publică locală, pentru care existau fonduri pentru reducerea birocrației și cozile de la ghișee, continuă să funcționeze după vechile practici. Pentru că nu au fost făcute investiții și acești bani alocați s-au întors în seiful UE. Și totuși, este adevărat că există un salt cantitativ față de situația existentă în urmă cu 6 -7 ani, când nivelul cheltuielilor nu trecuse de 10 %. Însă dacă ne uităm în curtea vecinilor, constatăm că la ei lucrurile stau mai bine în ceea ce privește atragerea fondurilor de la Bruxelles. Ungaria se poate lăuda cu cheltuieli de 87 % din banii alocați, iar Bulgaria 77 %. Deci, se poate!

Spertăm că noua conducere a Ministerului Fondurilor Europene, instituție recent înființată de Guvernul condus de Dacian Cioloș, va ști să acorde o atenție sporită monitorizării mai eficiente a implementării programelor, dar și întăririi capacității de gestionare a autorităților de management și a organismelor intermediare. „Trebuie găsite soluții clare de sprijin al beneficiarilor fondurilor europene”, susține Corina Crețu, comisarul european pentru Politica Regională.

 

Eliade Bălan

 

 

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult