28
May , 2017
Sunday

În urmă cu ani, corul unor puşcăriaşi a luat Premiul I pe ţară la concursul Cântarea României”, cu piesa intitulată „Noi suntem mândria ţării”. Clar şi răspicat!

Dar iată că anii au trecut şi noi nu ne lăsăm de… glumiţe.

S-ar părea că Expoziţia literaturii de detenţie, deschisă într-un edificiu memorabil al culturii, „Biblioteca Naţională a României”, a fost primită de către unii cu entuziasm chiar. Vizitatorii, atâţi câţi au fost, se zice că erau arşi de dorinţa de a cunoaşte noi capodopere literare provenite dintr-o zonă ce a venit timpul să fie apreciată. Unul ce se da a fi cult de tot, prezent la „vernisaj”, relata că a fost emoţionat profund, chiar până la lacrimi, de coperţile ce acoperă sutele de volume realizate din cartoane speciale, chiar şic, unele purtând cu mândrie chipurile autorilor-puşcăriaşi, declaraţi sub jurământ că ar fi chiar făptaşi ai pieselor expuse în galantar.

La faţa locului s-a comentat în şoapte că în mulţimea din Bibliotecă erau infiltrate, discret, importante feţe din lumea palatelor zilei, oameni care, precauţi fiind, au început şi ei să-şi caute subiecte mai tari ca ale ăstora”, pentru orice eventualitate. După unii, ar fi avut loc chiar şi discuţii înfierbântate, purtate într-un jargon ştiinţific, în jurul volumelor amplasate sub sticle protectoare şi păzite mai abitir ca „sfintele moaşte”, aflate, de obicei, la îndemâna fiecărui muritor.

Unul cu mustaţă, roz la faţă, nu ştim de ce, era emoţionat peste poate de cele văzute. Nu s-a abţinut şi a dat-o pe politică. Zicea: Ăştia, da, scriitori, nu ca ăia din libertate, care scriu tot ce le trece prin cap. Ăştia au suferit în temniţă, au citit, s-au instruit, au devenit intelectuali de valoare. Acum cunosc viaţa grea. Au despre ce scrie, nu-s ca cei în libertate, care se dau mari din amintiri plictisitoare. Emile Zola, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu sunt mici copii pe lângă ăştia ai noştri, de fapt noua generaţie de intelectuali, iar ca mâine îi vom vedea vorbindu-i de rău şi situându-se în ierarhia scriitoricească peste Liiceanu, Pleşu ori Cărturescu. Ce mai, sub ochii noştri se naşte o ramură nouă a intelectualităţii, de care are atâta nevoie ţara, şi chiar preşedintele, de ce nu o spunem! Vor oameni noi, atunci, aici, la puşcărie se fabrică! Şi, la urmaurmei, dacă e chibzuim bine, ar fi gata pregătiţi pentru orice posturi!”.

Unul cu monoclu, de unde o fi apărut Dumnezeu să mai ştie, gătit ca de nuntă, a mers chiar mai departe cu vorba: „Toţi ăştia cu scrieri, precum Gigi Becali, Cristian Borcea, «Meme» Stoica şi alţii ies curăţiţi de păcate şi capătă atestare prin aceste cărţi ale suferinţei. Pe ei se bizuie viitorul, că doar nu or fi fost puşi în vitrine aşa, de florile mărului, ci ca să-i vadă lumea, să se obişnuiască cu viitorii lor aleşi. Strategii meştere ale unor partide care văd departe! Sunt adevărate exemple de sârguinţă, curaj, rezistenţă pentru tineri, ce pot fi asemănaţi uşor cu mari eroi ai neamului, cum ar fi Vasile Roaită, Terente şi ceilalţi mulţi din zilele noastre. Câtă tenacitate, câtă cultură absorbită în câteva zeci de zile, câtă râvnă şi ambiţie! Cu toţii, floarea cea vestită a puşcăriilor, au crezut într-un ţel: speră să iasă la lumină şi să se implice în noua construcţie a statului nostru ca oameni cu experienţă, fiind capabili să conducă oricare dintre partidele de acum, prin ei devenind noi-nouţe, cum se doreşte, şi înlocuindu-i pe cei vechi, ce încurcă lucrurile pe-afară.

Zău, aşa-i!, s-a grăbit careva. Uite, televiziunile i-au înălţat pe ecrane pe noii intelectuali «cu carte», veniţi la această Bibliotecă magnifică, devenit adevărat monument naţional al evidenţierii, suferinţei şi al redeşteptării. Unul mai excentric, ce-şi plimba fundul expunându-şi găurile de pe genunchii iviţi din blugi, vocifera chiar că „nu peste mult timp va sosi momentul când cei fleşcăiţi, neactuali, vor pleca din Uniunea Scriitorilor şi, cu demnitate sau nu, vor lăsa locul lor acestei noi generaţii de literaţi.

Eu cred vor fi trecuţi şi în manualele şcolare, s-a bucurat un elev îmbrăcat în uniformă adecvată. Părerea lui despre lucrările „ştiinţifice” zărite în vitrina educativă: „Cred aceşti autori de cărţi ştiintifice poate vor primi catedre la facultăţi, deh, mai ştii!, iar câţiva dintre aceştia pot fi aleşi chiar şi academicieni. Ce, nu-i posibil în ţara noastră?!”. Şi, ca sa fie mai credibil, a citat un fragment din ziarul „Adevărul”: „Fostul magistrat militar Dan Voinea a spus: în comunitatea academică, domnul Cătălin Voicu şi-a câştigat un prestigiu profesional remarcabil (în ce domeniu, oare?…). Ca urmare, elaborarea acestei lucrări ştiinţifice este binevenită…”.

Supărarea generală la inaugurare a fost una: mulţimea vizitatorilor nu a putut răsfoi volumele şi nu a apucat să cumpere măcar câte zece cărţi devenite de-acum celebre, fiecare dintre ele fiind menită să bucure familii, părinţi şi copii şi, poate mai târziu, chiar nepoţi. Trăim zile focoase de creaţie, cu gândul la viitor!

Ce? Nu credeţi? Poate că acest condei care a scris rândurile de faţă va fi apreciat cândva pentru aceste cuvinte privitoare la destinul nostru. Se căleşte şi apare noua generaţie ce va dori devină, la rândul său,mândria ţării”, ca pe vremuri

 

Carol Roman

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult