23
July , 2017
Sunday

Cultura

Imagine şi interes naţional

Reporter: editura April - 13 - 2016

Este o condiţie pe deplin acceptată faptul că imaginea unei ţări asigură un climat internaţional mai mult sau mai puţin favorabil acelui stat în competiţia intereselor internaţionale, în funcţie de cum naţiunea respectivă ştie să-şi construiască prezenţa culturală, într-un sens foarte larg al acestui termen.

Cerbul de Aur

Cerbul de Aur

Putem observa, în ultima vreme, eforturile unor state, care ocupă poziţii relativ marginale în conştiinţa publică europeană, de a se impune, de a se face cât mai cunoscute. Spre exemplu, cazul Azerbaidjanului, o ţară care se află, din punct de vedere geografic, la extremitatea blocului geopolitic european. Azerbaidjanul a deschis un adevărat front publicitar, fiind prezent sub diferite forme în câmpul de interes al atenţiei publice. Spoturi publicitare turistice pe canalul „EuroNews” ori „CNN”, organizarea de competiţii sportive de nivel european sau mondial, organizarea „Eurovision” în condiţii de invidiat, mari conferinţe şi reuniuni social – culturale, prezenţe importante la Târguri de Carte ori la Expoziţii internaţionale, turnee ale ansamblurilor artistice ori circuite expoziţionale cu valorile culturii naţionale. Pe de altă parte, această ţară este un mare producător de petrol şi gaze, are o poziţie geostrategică foarte importantă, fiind tamponul dintre Federaţia Rusă şi Iran. Pentru minţile pragmatice, doar aceste realităţi ar fi fost suficiente pentru a înscrie această ţară între cei cunoscuţi, sau cei care contează. Ori, exact din cauza acestor realităţi, Azerbaidjanul se simte obligat să recurgă la ceea ce înseannă argumentul decisiv, în cazul unei crize internaţionale sau zonale, argumentul notorietăţii.

Festivalul George Enescu

Festivalul George Enescu

Notorietatea pozitivă, cea care poate veni în ajutorul ţării, nu se poate crea decât prin demonstraţia că naţiunea respectivă este una generatoare de valori culturale, de pace şi de bunăstare, pentru ea şi pentru toată lumea. Dar Azerbaidjanul nu este singura ţară care a înţeles acest lucru, după cum nu este singurul stat care consideră că izolarea şi anonimatul reprezintă ameninţări la fel de periculoase ca orice altă ameninţare militară sau economică. Un alt exemplu îl pot constitui Macedonia, Croaţia, Turkmenistanul. Pe de altă parte, China, a doua mare putere economică şi militară a lumii, cu o istorie milenară şi o influenţă de necontestat asupra deciziilor globale, se află într-o ofensivă culturală de imagine fără precedent. În ultimii ani, China a organizat Jocurile Olimpice, Jocurile Pan–asiatice, Campionatul Mondial de Atletism, mari turnee ale unor vedete de faimă mondială, participă şi câştigă în mod constant Premii la Cannes ori la Berlin, la Sarajevo ori la orice Festival cinematografic de importanţă. Mo Yan este cel de al treilea Premiat Nobel pentru literatură, iar Compania „Huawei” se află într-o acţiune de promovare fără precedent a creativităţii chineze. Ne putem întreba – ce nevoie mai are nevoie China de imagine culturală? China, la fel ca Germania, Franţa, Italia, Spania sau Marea Britanie, fără a omite Statele Unite ale Americii, îşi promovează propria cultură, finanţează traduceri, organizează mari turnee artistice şi, mai mult decât orice, pune în circulaţie valorile sale culturale pe piaţa externă, dar şi, chestiune extrem de importantă, pe piaţa internă.

3Dar România? Noi unde suntem în această competiţie pentru imagine internaţională şi în desfăşurarea complicatului proces de acces la cultură al propriului popor? Din păcate, nu prea multe lucruri bune se pot spune. Chiar şi ceea ce făcusem bine, în acest moment, este neglijat, aproape uitat. România organiza înainte de 1989 un Festival de muzică uşoară la care au participat nume mari ori nume care au devenit mari. „Cerbul de Aur” era cunoscut în Europa, avea un prestigiu incontestabil, cu acest vehicul au intrat în circuitul internaţional mulţi solişti români, mulţi artişti din lume au venit în România şi pentru un anumit public, România era cunoscută ca o ţară normală. Dar Festivalul a dispărut, chiar dacă avea un succes intern şi extern. Existau mari competiţii sportive cu caracter regional, balcanic, unde numele României însemna mult. Nu voi face nici o descoperire spunând că un lucru înseamnă, înainte de toate, continuitate, aşa după cum este Festivalul „George Enescu”. Mai mult decât fericită a fost chemarea maestrului Ioan Hollender la pupitrul organizatoric al acestei manifestări internaţionale care leagă numele României de marea muzică a lumii.

4A existat, vreme de cinci ediţii, şi Festivalul „Internaţional de literatură” de la Neptun, la care au participat mari nume ale literaturii mondiale – Jorge Semprun, Ismail Kadare, Vargas Llosa, Amos Oz, Antonio Lobo Antunes, Tomas Salamun – doar câteva nume de primă mărime dintre cele care au venit în România, s-au întâlnit cu scriitorii şi publicul românesc, au scris despre România. N-a fost doar un câştig de imagine externă, a fost un câştig pentru cultura noastră, a fost o formă concretă de acces la valorile culturii internaţionale. Festivalul nu mai are loc. Nu avem, cu excepţia „TIFF”-ului de la Cluj, care este destul de eclectic şi nehotărât în ceea ce priveşte locul său pe harta culturală, un mare şi serios Festival Internaţional de Film, deşi cineaştii români au binemeritat Marile Premii de la Festivalurile de primă importanţă ale lumii. Nu mai avem un Festival de literatură de mare anvergură, nu avem un program de Mari Expoziţii ale comorilor arheologice ori ale artei plastice româneşti, nu avem un Centru de Studii Brâncuşi, Ansamblul sculpturilor lui Brâncuşi de la Târgu Jiu NU se află pe lista site-urilor protejate ale UNESCO, Sarmizegetusa şi Costeştii din Orăştie vegetează într-un anonimat indifferent, iar înşiruirea nu are capăt. Toată ţara este agitată de televiziuni pentru participarea la „Eurovision”, iar dacă nu este „Eurovision” este Guţă sau este Salam sau este Minune sau sunt site-urile porno ori aventurile sexuale ale lui Cristi Borcea. Sunt semne că vin vremuri grele pentru România. Nu manelele ne vor apăra drepturile, nici manualele alternative, ci valorile culturale ale acestui popor. Brâncuşi şi George Enescu vor cântări mult la judecata asupra dreptului nostru de a fi pe mai departe o naţiune liberă în fruntariile sale adevărate. Iar România va fi puternică şi respectată numai dacă populaţia sa o va respecta şi o va apăra. Prea des aud, pentru orice nemulţumire, mare sau mică, fondată sau nefondată, o expresie îngrozitoare – „Ce vreţi, asta-i România!”.

România suntem noi toţi, inclusiv cei care sunt nemulţumiţi de ea!

 

Eugen Uricaru 

 

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult