28
May , 2017
Sunday

Meandrele istoriei şi repetatele retrasări de graniţe au generat dintotdeauna tendinţe secesioniste. Unele şi-au prelungit manifestările până în lumea contemporană, chiar dacă, în general, proiecţiile economice nu recomandă aceste mişcări.

Exporturile Flandrei ar fi serios afectate de desprinderea de Belgia

Exporturile Flandrei ar fi serios afectate de desprinderea de Belgia

Date fiind experienţele trecutului, nimeni nu poate spune cu siguranţă cum vor arăta graniţele viitorului din anumite zone geografice. Manifestările secesioniste sau de creare a unor autonomii pe criterii entice, aşa-numita formulă „stat în stat”, încă sunt la ordinea zilei în multe părţi ale lumii, inclusiv în Europa.

Dar este acest deziderat sustenabil din perspectivă economică? O succintă privire asupra a câteva dintre aceste „dosare” ale lumii contemporane poate fi relevantă.

După ce Flandra a primit autonomie sporită din partea Guvernului belgian, în 1993, unii politicieni din această parte nordică a ţării au început să susţină desprinderea de Belgia şi formarea unui nou stat. Argumentând cu prezervarea specificului cultural propriu şi cu deosebirile de orientare politică, au dus diferendele până acolo încât, după cum se ştie, după alegerile din 2010, ţara nu a avut Executiv aproape doi ani. Dat fiind faptul că aceiaşi politicieni afirmă că Flandra s-ar putea susţine singură – regiunea flamandă a Belgiei înregistrează un PIB pe cap de locuitor de circa 30.100 de euro (120% din media UE) – ideea unui referendum continuă să fie adusă periodic în prim-plan. În acelaşi timp, nu se poate ignora faptul că economia Flandrei este puternic centrată pe export, în principal cu statele membre UE (Germania, Franţa, Marea Britanie etc). Ce s-ar întâmpla dacă Flandra nu ar mai fi parte a blocului comunitar urmare a unei eventuale secesiuni, este uşor de estimat pentru prosperul PIB amintit…

Parlamentul Cataloniei presează pentru independenţă

Parlamentul Cataloniei presează pentru independenţă

O puternică rumoare a stârnit faptul că, în ciuda unei autonomii extinse, care face ca această provincie să poată fi considerată aproape un stat, Catalonia a continuat, în ultimii ani, să organizeze tot felul de acţiuni prin care să-şi obţină independenţa. Cu 16% din populaţia totală a Spaniei şi o contribuţie de circa 20% la PIB-ul ţării, catalonii, care au un Parlament propriu, au iniţiat chiar un referendum prin care să se desprindă de Spania. Acţiunea nu a reuşit, autorităţile de la Madrid utilizând mijloacele legale pentru a împiedica asemenea acte în interiorul ţării. Dar mulţi spun că secesionismul catalan este doar „un joc de imagine”, din moment ce „catalanii nu ar putea supravieţui singuri. Sub nici o formă nu se pot finanţa în afara statului spaniol”, arată Andrea Balda, specialist în ştiinţe politice şi relaţii internaţionale la Universitatea „Alfonso X El Sabio”, din Madrid.

Marş al unioniştilor scoţieni

Marş al unioniştilor scoţieni

Un alt referendum pentru independenţă a dat emoţii Marii Britanii şi întregii Europe, care au stat cu ochii pe rezultatele consultării populare prin care scoţienii au decis în final să rămână în interiorul Marii Britanii. Şi ei au avut argumente de prosperitate: Scoţia înregistează un PIB per capita de circa 98% din media UE. În plus, deţine 95% din rezervele de petrol şi gaze ale Regatului Unit. Dar ar fi fost aceste aspecte suficiente pentru a reuşi pe cont propriu? În condiţiile în care pieţele sale principale de export sunt state membre UE ca Olanda, Germania sau Franţa, desprinderea Scoţiei de Marea Britanie ar fi însemnat dezlipirea de UE, cu toate efectele negative incluse şi de care scoţienii au ţinut cont când au decis, în 2014, rămânerea în interiorul Regatului Unit. Asta nu-i împiedică pe promotorii independenţei să anunţe intenţia de a iniţia o nouă consultare populară, în vara acestui an.

Parlamentul din Kosovo, sub semnul diferendelor

Parlamentul din Kosovo, sub semnul diferendelor

Exemplele de mai sus s-au referit la regiuni bogate, cu un PIB pe cap de locuitor peste media UE şi care totuşi ezită să-şi rişte viitorul ajungând în „zone gri”, ca entităţi independente în afara UE. Mult mai grav se pune problema în zonele care nu sunt prospere. Poate unul dintre cele mai relevante exemple de efecte ale independenţei declarate unilateral este provincia Kosovo. Recent, autorităţile de aici au „sărbătorit” opt ani de la declararea unilaterală a independenței față de Serbia. Care este situaţia? În timp ce statul de care s-a desprins a început negocierile de aderare la Uniunea Europeană, pregătindu-şi un viitor European solid, la Priştina cuvintele de ordine sunt sărăcia şi instabilitatea politică. Datele arată că sectorul privat este slab dezvoltat, cel industrial este la scară mică, iar economia în general se bazează pe consum şi nu pe producţie. Provincia Kosovo a rămas independentă, dar… puternic dependentă de remiterile de capital din diaspora şi cu o balanţă comercială serios negativă. În plus, dificultăţile economice au fost dublate de tulburări politice, cu episoade critice de criză care au blocat activitatea Parlamentului în mai multe rânduri. Rămâne de văzut ce se va întâmpla în anii viitori, în condiţiile în care Serbia nu acceptă independenţa provinciei, şi cum va arăta harta Serbiei în UE…

Amintim totodată şi faptul că unele ţări asiatice sunt atente la vechi mişcări secesioniste. Astfel, în Japonia, separatiştii din Insulele Ryukyu (fost regat independent în Evul Mediu) au o tradiţie în a „tulbura apele” interne (în anii 1970, mişcările separatiste de aici s-au manifestat cu violenţe). Şi în India încă sunt activi susţinătorii unui stat separat numit Khalistan.

„Ţinutul secuiesc”, proiect nesustenabil

„Ţinutul secuiesc”, proiect nesustenabil

În ce priveşte România, aceasta se confruntă periodic cu agitarea conceptului aşa-numitului ţinut secuiesc”, pe care mulţi agitatori revizionişti îl văd ca pe o entitate autonomă pe criterii etnice în interiorul statului român şi care ar urma să devină o enclavă maghiară. Revista noastră a abordat pe larg consecinţele posibile ale unui asemenea proiect care ar avea în centru unele dintre cele mai sărace zone economice – Harghita, Covasna, Mureş. Revenim cu câteva date punctuale: dacă în 2011 PIB-ul per capita a fost de 6.500 de euro la nivel naţional, în Harghita şi Covasna acesta a fost de circa 4.800 de euro; din exporturile totale ale României în 2013 (circa 50 de miliarde de euro), Harghita şi Covasna au contat cu puţin peste un procent (respectiv aproximativ 600 de milioane de euro); între 1991 şi 2013, investiţiile străine în cele două judeţe au totalizat 200 de milioane de euro (respectiv circa 0,5% din totalul investiţiilor străine în România în această perioadă); turismul cumulează în medie cam 3% din cel înregistrat la nivel naţional; rata şomajului a rămas constant peste media naţională; în ceea ce priveşte nivelul de trai, dacă pe plan naţional salariul mediu net a fost, în luna mai a anului 2014, de circa 1.460 de lei, în Covasna el a fost de 1.195 de lei, iar în Harghita de doar 1.081 de lei, cu pensia medie de aeemeni sub media naţională. Aşadar, potrivit acestor date concrete, aşa-numitul „ţinut secuiesc“ nu ar putea supravieţui, în presupusa lui autonomie economică, nici măcar câteva zile…

 

 

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult