27
July , 2017
Thursday

Cultele în viaţa publică

Preoţi în politică

Reporter: editura May - 22 - 2016

Preşedinţi, Prim-miniştri, Miniştri

Lumea politicii mondiale include şi un număr semnificativ de prelaţi de toate cultele care au decis să fie mai aproape de „cele lumeşti”… până acolo încât să devină demnitari de stat şi să poată face legi.

 

Joachim Gauck

Joachim Gauck

O trecere în revistă a prezenţei la vârful statelor a unor prelaţi poate începe cu preşedintele în funcţie al Germaniei, Joachim Gauck, care a fost iniţial pastor luteran. Ulterior a intrat în mişcarea de rezistenţă anticomunistă din fosta RDG, consacrându-şi imaginea publică din această perspectivă. Un alt preot, de această dată romano-catolic, Jean-Bertrand Aristide, a fost cel dintâi preşedinte ales democratic în Haiti. Demersurile sale de implementare a unor reforme au generat o puternică opoziţie din partea elitei financiare şi militare a ţării, soldată cu o lovitură de stat în 1991. Istoria secolului XX îl consemnează în fruntea statului cipriot pe Makarios al III-lea, Arhiepiscop al Bisericii Autocefale a Ciprului, cel dintâi preşedinte al Republicii Cipru, funcţie pe care a deţinut-o pentru trei mandate între anii 1959-1977, timp în care a supravieţuit unei lovituri de stat şi mai multor tentative de asasinat. Tot şef de stat a ajuns şi Arhiepiscopul Atenei şi al întregii Grecii Damaskinos Papandreou, care a reuşit să stabilizeze ţara, în calitate de regent, până la întoarcerea regelui Georgios al II-lea, în 1946. Peste ocean, un alt preot a fost foarte aproape de a deveni preşedinte al SUA. Este vorba despre părintele James Renshaw Cox, romano-catolicul care s-a remarcat prin acţiunile sale sociale, în special prin marşul spre Washington al unui număr de 25.000 de şomeri americani numiţi „Armata lui Cox”. A fost candidat la Preşedinţie din partea Partidului Şomerilor în 1932, retrăgându-şi candidatura în favoarea lui Franklin Roosevelt.

.Jean-Bertrand Aristide

.Jean-Bertrand Aristide

Mulţi preoţi au ajuns şi prim-miniştri. Printre cele mai proeminente personalităţi din această galerie face parte, de pildă, Ian Richard Kyle Paisley, Baron Bannside, lider religios protestant din Irlanda de Nord care a devenit şi premier al ţării în 1970, remarcându-se prin discursul tăios şi susţinerea unionismului. A avut de asemeni şi o îndelungată carieră în Parlamentul European, din 1979 până în anul 2004. Un alt prelat care şi-a condus ţara în calitate de prim-ministru a fost Ignaz Seipel, care a deţinut funcţia de cancelar al Austriei în două rânduri, în anii 1920 ai secolului trecut, fiind şi ministru al Afacerilor Externe. Prelatul s-a aflat în fruntea unei coaliţii de extremă dreapta. Tot prim-miniştri au fost şi Kjell Magne Bondevik, preot luteran norvegian care a servit în această calitate în două rânduri (1997–2000, 2001–2005), precum şi Lars Johannes Ingman, episcop şi teolog finlandez al Bisericii Evanghelice Luterane, ministru în mai multe cabinete, ulterior premier de două ori, în anii 1920-1930. Din celălalt capăt al lumii, mai exact din Africa de Sud se deosebeşte un alt preot devenit premier în perioada 1948 -1954: Daniel François Malan. Considerat un campion al naţionalismului african, a fost iniţial ministru de Interne şi s-a remarcat în lupta pentru adoptarea propriului steag naţional al ţării. Din Australia poate fi amintit Brian Leslie Howe, preot metodist care a intrat în politică cu succes, ajungând şef de cabinet între 1991-1995. Din galeria preoţilor care au avut demnităţi de miniştri este notabil cazul lui Ernesto Cardenal Martinez, ministru al Culturii în Nicaragua pentru o perioadă îndelungată (1979-1987). Preot catolic, a fost de asemeni remarcat pentru polemicile pe care le-a declanşat în opinia publică în calitate de scriitor de renume şi de istoric.

Makarios al III-lea

Makarios al III-lea

Altă carieră politică notabilă stă în dreptul numelui preotului Anglican Timothy Wentworth Beaumont, devenit Baron Beaumont of Whitley. Acesta a fost trezorier al Partidului Liberal în anii 1960, apoi a condus această formaţiune, inclusiv ca lider al liberalilor din Consiliul European. În SUA, preotul baptist american Ernest Lee Fletcher a fost ales în Camera Reprezentanţilor de trei ori consecutiv, apoi a devenit guvernator al statului Kentucky.

Influenţa majoră a unei formaţiuni politice create de un preot poate fi ilustrată cu cazul lui Luigi Sturzo, preot catolic italian cunoscut drept „clericul socialist”. A fondat Partidul Popular Italian la începutul secolului XX. Această formaţiune a fost esenţială în formarea şi menţinerea tuturor cabinetelor din anii 1919 -1922. Între timp, se pare că Biserica Catolică şi-a nuanţat poziţia faţă de preoţii care fac politică, cel puţin în cazul preotului croat Ivan Grubišić, ales independent în Parlamentul ţării sale în 2011. Imediat a urmat suspendarea din rândul clericilor şi interdicţii cum ar fi practicarea confesiunii sau purtarea veşmintelor preoţeşti.

Roxana Istudor


Mai mulţi preoţi din ţară au anunţat că s-au decis sau că intenţionează să candideze pentru un post de consilier local, judeţean sau chiar de primar, fie ca independenţi, fie din partea unor partide politice. Şi asta chiar dacă îşi vor pune în cap Sinodul, care a anunţat recent că interzice implicarea feţelor bisericeşti în politică, permiţând un singur lucru: preoţii pot candida pentru un fotoliu în Consiliul Local sau Judeţean, doar ca independenţi şi doar după ce au binecuvântarea superiorilor din Biserică. În ţară, însă, lucrurile sunt departe de ce vor şefii BOR: unii preoţi s-au autosuspendat deja şi s-au înscris în diverse formaţiuni politice, aruncându-se în cursa electorală pentru alegerile locale din 5 iunie.(…)” („Adevărul”, 19 aprilie a.c.)

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult