28
May , 2017
Sunday

Români peste hotare

Vechi probleme, noi realităţi

Reporter: editura July - 8 - 2016

Românii din Ucraina reprezintă, ca mărime, a doua comunitate etnică, după cea rusă, în condiţiile în care vitregia vremurilor i-a încercat din greu pe conaţionalii noştri din ţara vecină. Istoria a vrut ca românii din regiunile Cernăuţi (nordul Bucovinei, nordul Basarabiei şi ţinutul Herţa), Odesa (sudul Basarabiei şi Transnistria) şi Transcarpatia (Maramureşul de Nord), astăzi în număr de peste 400.000, să fie urmaşii unor oameni care au fost nevoiţi să treacă teste dure de supravieţuire identitară, reuşind, ei şi urmaşii lor, generaţie după generaţie, să-şi păstreze credinţa, apartenenţa la naţiunea română, spiritualitatea şi tradiţiile.

Trecut zbuciumat

Deschiderea Centrului Cultural Român din Cernăuţi

Deschiderea Centrului Cultural Român din Cernăuţi

În condiţiile în care au apărut zorii unor timpuri mai bune pentru toate minorităţile din Ucraina, şi românii speră că măsurile ce vor fi luate în noul context vor asigura continuitatea procesului de păstrare a identităţii lor, de promovare a tradiţiilor şi obiceiurilor strămoşeşti. Se cunoaşte că până nu demult, acest lucru a fost anevoios; relaţiile dintre România şi Ucraina aveau ca fundament suspiciunea, dezacordurile, mentalităţile închistate. Aceste rivalităţi s-au răsfrânt mult timp asupra românilor din interiorul statului ucrainean, supuşi divizărilor, discriminărilor, resentimentelor. Chiar în anul 2014, studiile, cercetările, analizele, precum şi reportajele şi documentarele realizate de mass-media româneşti arătau că românii din Ucraina se simţeau abandonaţi, uitaţi, pe de o parte, de ţara-mamă, iar pe de altă parte trataţi ca nişte cetăţeni „de mâna a doua”, fără drepturi, de ţara în care trăiesc (un singur exemplu: statul ucrainean a tăiat la un moment dat finanţarea publicaţiei „Zorile Bucovinei”, din cauza conţinutului… naţionalist). În aceste condiţii, an de an, tot mai mulţi părinţi şi-au dat copiii la şcoli ucrainene, considerând că astfel le vor oferi mai multe şanse în viitor, iar limba română se aude din ce în ce mai rar…

Provocările prezentului

De la aceste repere nefericite pornea reluarea unor relaţii mult mai cordiale între România şi Ucraina, odată cu schimbarea direcţiei politice a Kievului, spre valorile occidentale. Din păcate, nici nu au apucat să spere etnicii români la o viaţă mai bună odată cu întoarcerea ţării vecine spre Europa occidentală, că Ucraina a fost lovită de anexarea Crimeii, intrând într-o perioadă de instabilitate explozivă care se menţine şi astăzi. În aceste condiţii, paşii spre normalizarea abordării problematicii minorităţii româneşti de către statul ucrainean se preconizează a fi mai lenţi. Dar vor fi. Acest lucru este imperios necesar dacă ţara îşi doreşte să adere la valorile vestice. Iar problemele nu sunt puţine: accesul la învăţământul în limba maternă, utilizarea oficială a limbii române în administraţie şi în justiţie, finanţarea activităţilor asociaţiilor minorităţii române, mass-media în limba română, păstrarea identităţii religioase, reprezentarea la nivelul administraţiei, lipsa reprezentării parlamentare, retrocedarea proprietăţilor care au aparţinut comunităţii româneşti sunt doar câteva dintre subiectele dureroase pentru români, care s-au perpetuat şi care nu-şi vor găsi rezolvarea pe termen scurt, necesitând eforturi susţinute.

Speranţe pentru viitor

Asociaţia „Convergenţe Europene” din Bucureşti a adus în atenţia oficialităţilor o serie de probleme perpetuate în timp şi care se cer rezolvate: existenţa unui plan de învăţământ „moldovenesc” pentru şcolile românofone din regiunea Odesa, separat de cel dedicat şcolilor româneşti din Transcarpatia şi Cernăuţi; divizarea comunităţii româneşti în români şi „moldoveni”, prin tolerarea şi, pe alocuri sprijinirea unor „moldovenişti”; „moldovenizarea” şcolilor şi a elevilor români din regiunea Odesa, fenomen pe care statul ucrainean, chiar dacă oficial nu-l încurajează, nici nu-l împiedică; slaba calitate a manualelor şcolare puse la dispoziţie de statul ucrainean şcolilor româneşti din cele trei regiuni; lipsa unor facultăţi pedagocice sau a unor linii de studiu în limba română la Ujgorod, Ismail şi Cernăuţi (în Transcarpatia, de exemplu, etnicii maghiari au astfel de facultăţi şi linii de studiu, unde sunt pregătiţi viitorii învăţători pentru comunitatea maghiară din regiune); ucrainizarea şcolilor; nerecunoaşterea de către Ucraina a diplomelor obţinute de studenţii care au absolvit studiile în România; numărul foarte mic de locuri cu bursă alocate de România tinerilor etnici români din Ucraina care vor să studieze în universităţi româneşti; dificultăţile birocratice în introducerea manualelor şcolare şi a literaturii artistice româneşti (şi nu numai) în Ucraina. Exemplele ar putea continua.

În condiţiile în care autorităţile din ţara vecină nu vor veni în întâmpinarea comunităţii din proprie iniţiativă, eforturile generaţiilor de români, adaptate la noile realităţi, trebuie să continue, întrucât soluţii există. Dar cel puţin de acum încolo există speranţa că, odată cu depăşirea situaţiei dificile în care se află Ucraina din pricina acţiunilor Rusiei, românii din ţara vecină şi-ar putea reface vieţile şi ar putea privi spre un viitor mai bun într-un stat democratic, cu principii europene.

Timpul reciprocităţii

În vreme ce românii din Ucraina au fost lipsiţi de drepturi civile până nu demult, statul ucrainean angajându-se abia acum ca în următorii ani să implementeze măsurile necesare în domeniu, iată cum sunt trataţi ucrainenii din România:

  • interesele religioase ale celor circa 50.000 de minoritari ucraineni sunt reprezentate de Vicariatul Ortodox Ucrainean al Bisericii Ortodoxe Române, care cuprinde 25 de parohii, precum şi de Vicariatul General Ucrainean al Bisericii Greco-Catolice;
  • asigurarea necesităţilor de informare ale etnicilor ucraineni din România se face pe calea realizării emisiunilor de radio în limba ucraineană, difuzate de posturile de radio regionale din oraşele Iaşi, Sighetu Marmaţiei şi Timişoara; pe postul naţional de televiziune TVR2 este difuzată emisiunea „Împreună către Europa”, în cadrul căreia se pregătesc şi emisiuni despre viaţa comunităţii ucrainene; Uniunea Ucraineană din România editează cinci tipuri de reviste periodice;
  • în România funcţionează o instituţie cu predare în limba ucraineană – Liceul ucrainean „T.G. Shevchenko”, în Sighetu Marmaţiei – iar în unele şcoli româneşti din regiunile dens populate de ucraineni, limba şi literatura ucraineană sunt predate ca materie de studiu;
  • pe baza legislaţiei actuale, există două organizaţii etnice ucrainene, una dintre ele reprezentată în Parlamentul de la Bucureşti;
  • ucrainenii din România beneficiază de un sprijin financiar consistent din partea statului român.

Românii din Ucraina au pentru ce să lupte cu timpul şi vitregia vremurilor. În regiunea Cernăuţi funcţionează 70 de şcoli cu predare în limba română, la care se adaugă 15 unităţi de învăţământ mixte, în Transcarpatia (între Tisa şi Carpaţii ucraineni, la graniţa cu România) există 11 şcoli cu predare în limba română şi două şcoli mixte. Românii sunt bine coagulaţi şi în asociaţii şi organizaţii care îi reprezintă şi le susţin interesele, una dintre cele mai importante fiind Uniunea Interregională „Comunitatea Românească din Ucraina”. Conducerea acesteia a mulţumit oficial „patriei istorice” pentru ratificarea Acordurilor de asociere între UE şi Ucraina, R. Moldova şi Georgia: „Ne mândrim cu faptul că patria noastră istorică, România, a fost prima dintre ţările membre ale Uniunii Europene care a finalizat procedura de ratificare a celor trei Acorduri de Asociere ale UE cu Ucraina, Republica Moldova şi Georgia, popoarele cărora şi-au afirmat prin sacrificii deosebite aspiraţiile lor de integrare europeană”.

„Mulţumiri pentru sprijinul acordat Ucrainei în Parteneriatul Estic, pentru faptul că România a ratificat prima Acordul de asociere a Ucrainei cu UE, pentru înţelegerile privind canalul Bâstroe, intensificarea traficului de frontieră, viitoarea redeschidere a zborurilor aeriene Bucureşti-Kiev… Nimic despre sprijinul pentru comunităţile istorice româneşti din Transcarpatia, Cernăuţi şi Sudul Basarabiei. Nici o vorbă!” (Anatol Popescu, preşedintele Asociaţiei „Basarabia”, organizaţie a românilor din regiunea Odesa)

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult