20
October , 2017
Friday

Nu puțini dintre românii care au vizitat în ultimii ani litoralul bulgăresc și au bătut la porțile Balcicului s-au întors cu întrebări. Cei din generația tânără se interesează de ce a construit Regina Maria un castel în Bulgaria? Alții consideră că România a pierdut un teritoriu ce i–ar fi aparținut de drept, invocând argumente aduse de-a lungul timpului de către istorici de renume, „Dintre ţările care alcătuiesc România de azi, Dobrogea este cea mai veche ţară română.

1Cu mult înainte ca dacii din Dacia să se facă romani, cei din Dobrogea au început să vorbească latineşte, să se închine ca romanii şi să-şi facă oraşe şi sate romane…” (V. Pârvan). Dar este suficient să trasezi o hartă ca să spulberi un mit?
Istorie zbuciumată. Primul teritoriu intrat în componența României Mari, încă din 1913, a fost Cadrilaterul, o fâșie de pământ învecinată cu marea, motiv de veche dispută între români și bulgari. Pacea de la Bucureşti aducea României un dar neașteptat, Balcicul, orășelul cu aer aproape exotic ce avea să cucerească inimile elitei românești. În conștiința românească, Balcic reușește să rămână în același timp istorie și poveste…
Istoria locului este una îndelungată, fiind mult timp în stăpânirea altor state (formațiuni politice) decât România sau Bulgaria. Cadrilaterul, numit și Dobrogea de Sud, este, astăzi, teritoriul aflat în nord-estul Bulgariei, cu acces la Marea Neagră, mărginit la nord de Dunăre, care formează granița naturală cu România. Numele, apărut la generalii români în decursul celui de Al Doilea Război Balcanic, înseamnă „patrulater” și provine de la cele patru cetăți care alcătuiau un sistem defensiv în nord-estul Bulgariei: Silistra, Ruse, Șumen și Varna. De-a lungul istoriei sale zbuciumate, a fost locuit de geți, colonizat de greci, stăpânit de romani, aflat în calea barbarilor care încercau să ajungă pe teritoriu bizantin, populat de slavii care se stabilesc aici definitiv şi face parte din țaratele româno-bulgare; este stăpânit, vremelnic, de Mircea cel Bătrân, împreună cu Dobrogea, pentru ca apoi să intre în componența Imperiului Otoman pentru câteva sute de ani.

2Tratatul de la Berlin, din 1878, încheiat în urma războiului ruso-româno-turc, stabilește granița dintre România (independentă) și Bulgaria (Principat autonom în cadrul Imperiului Otoman), separând Dobrogea istorică, partea de nord revenind României, iar partea de sud, Cadrilaterul, Bulgariei.

Profitând de contextul regional favorabil, Bulgaria (independentă din 1908), împreună cu Grecia, Serbia și Muntenegru, atacă Imperiul Otoman, obținând, fiecare, suprafețe întinse, stăpânite anterior de acesta. Nemulțumită de teritoriile primite, Bulgaria își atacă foștii aliați, declanșând Al Doilea Război Balcanic (1913). Este momentul în care România intervine, iar în urma Tratatului de pace de la Bucureşti, obține Cadrilaterul. Regiunea vizată reprezenta un obiectiv strategic important pentru ţara noastră, care încerca să securizeze frontiera dobrogeană, în special în contextul ambițiilor teritoriale crescânde ale Bulgariei.

Pământ românesc… pentru o clipă

Un amalgam de populații și de limbi, un teritoriu ce putea fi revendicat la fel de bine și de Imperiul Otoman (datorită faptului că populația majoritară era musulmană, turco-tătară, precum și a stăpânirii de câteva secole), nu doar de Bulgaria și România, un spaţiu împărțit la masa negocierilor. Sub aceste auspicii începea stăpânirea românească asupra unui teritoriu cu o suprafaţă de 7.700 kmp și o populație de 259.957 locuitori. Cadrilaterul era format din două județe, iar elementul românesc, numărând 6.602 persoane, constituia numai 2,4% din populație. Majoritari erau turcii și tătarii, în proporție de 48%, alături de bulgari, 43% din populația noului teritoriu dobândit. Politica autorităților de la București a inclus, pentru acest teritoriu, un aflux de aromâni din Balcani, în special din Macedonia și Grecia, dar și români din diverse zone ale țării, astfel încât elementul românesc ajungea la 14,75% în 1928 și la 29% în 1938 (108.404).

3Regina Maria a dat un alt curs istoriei Cadrilaterului, în special din perspectivă simbolică. Fascinată de frumusețea locului intrat în componența statului român, suverana începe aici constucția unui castel pe care îl va numi „Cuibul liniștit” și care avea să însuflețească Balcicul, viața micuțului orășel schimbându-se pentru totdeauna. Balcicul va fi frecventat cu ardoare de pictori, care vara se mutau aici pentru a surprinde imagini de neuitat din „Orașul Alb”, așa cum era supranumit. Liniștitul Balcic s-a impregnat curând de elemente ale culturii românești, grație afirmării unei elite alcătuite din artiști români, ca și de personalități ale vieții publice românești a vremii. Urmează înființarea, în 1926, a Universității Libere „Coasta de Argint”, unde au conferențiat în anii următori personalități precum Nae Ionescu, Ion Marin Sadoveanu, Cezar Petrescu, Pamfil Șeicaru, Jean Bart, Tudor Vianu, Gala Galaction, Nicolae Iorga ş.a.

Cutremurele politice generate de contextul începerii celui de Al Doilea Război Mondial au schimbat soarta Cadrilaterului. România a fost constrânsă de către Germania nazistă să cedeze Cadrilaterul Bulgariei, aliat fidel a celui de-al treilea Reich. De notat că România a cedat acest teritoriu sub amenințarea „cu distrugerea”, așa cum s-a întâmplat și cu Ardealul de nord, Bucovina și Basarabia. Ca urmare, pe 7 septembrie 1940, prin Tratatul de la Craiova, izolată pe plan extern și înconjurată de vecini cu o atitudine revanșardă (Ungaria, Bulgaria, URSS), România se vedea nevoită să cedeze, fără luptă, Cadrilaterul. Au urmat turbulențe demografice în urma deciziilor marilor puteri: s-a convenit un schimb obligatoriu de populație între România și Bulgaria – 110.000 de români din Cadrilater s-au mutat în România, în timp ce 77.000 de bulgari, în majoritate din Dobrogea, au fost transferați în regiunea cedată.

Deși vremelnic în posesia României, Cadrilaterul își trage și astăzi seva spirituală din ceea ce a întemeiat aici regina Maria. Balcicul rămâne una dintre cele mai vizitate stațiuni de la malul Mării Negre, păstrând o frântură din istoria poporului român.

Andrei Crîngaşu

 


Surse bibliografice

Lucian Boia – Micul paradis al României Mari

Maria, Regina României – Povestea vieții mele

Gheorghe Zbucea – România și războaiele balcanice 1912-1913. Pagini de istorie sud-est europeană

Marius Diaconescu – Al Doilea Război Balcanic și iluzia succesului diplomatic și militar al României, Revista Historia.

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult