24
May , 2017
Wednesday

Uniunea Europeană a avut mai multe personalităţi care au prevăzut şi întemeiat ceea ce cunoaştem astăzi drept Europa unită. Conceptul, drumul până la faptă şi nenumăratele implicaţii – de la unitatea economică la interese de securitate şi tabloul general al culturii şi civilizaţiei europene – au avut în Charles de Gaulle un mare promotor. Cum vedea veteranul celui de-Al Doilea Război Mondial, ulterior şef al statului francez, viitorul bloc comunitar şi în ce măsură viziunea sa a evoluat ca atare …

Preşedintele Franţei, Ch. de Gaulle, şi cancelarul german K. Adenauer, semnând Tratatul de prietenie franco-german (1963)

Preşedintele Franţei, Ch. de Gaulle, şi cancelarul german K. Adenauer, semnând Tratatul de prietenie franco-german (1963)

Politicienii europeni nu obişnuiesc să-i amintească frecvent în discursuri pe „părinţii fondatori”, aşa cum fac cei americani. Totuşi, unul dintre cei mai influenţi şi relevanţi vizionari ai proiectului european este, fără îndoială, Charles de Gaulle, preşedinte al Franţei între 1959-1969. Imaginea sa de ansamblu asupra Europei unite începea cu un pas de o covârşitoare importanţă, ale cărui consecinţe se văd şi astăzi: reconcilierea dintre Franţa şi Germania. În condiţiile în care Germania atacase Franţa de trei ori într-un secol, o îngenunchease şi o îndoliase, era uluitoare această percepţie că o alianţă franco-germană ar putea fi nucleul unei Europe unite. Astăzi, întreaga lume constată că era pe deplin edificabilă o astfel de năzuinţă, la care de Gaulle a pus umărul efectiv, întărind încontinuu relaţia cu cancelarul Konrad Adenauer.

O altă componentă a viziunii liderului francez era la fel de îndrăzneaţă: „Europa extinsă de la Atlantic la Urali”. Nu i-a fost uşor să susţină un astfel de deziderat în plin „război rece”, când occidentul lupta pe toate fronturile cu pericolul avansului blocului comunist şi când URSS părea indestructibilă. Totuşi, de Gaulle i-a prevăzut prăbuşirea cu decenii înainte ca aceasta să se întâmple, a intuit că într-o zi naţiunile care alcătuiau „închisoarea popoarelor” aveau să-şi ceară cu vehemenţă drepturile şi că Moscova va fi nevoită să-şi flexibilizeze politica rigidă. Ulterior, aşa cum s-a şi întâmplat de altfel, occidentul urma să-şi extindă influenţa politică, ideologică şi economică spre est, cultura încheind cercul integrării întregii Europe. Fără să nominalizeze Balcanii în mod explicit, discursurile lui de Gaulle lăsau să se înţeleagă cu claritate faptul că această zonă urma să fie parte a tabloului general al unificării.* Foarte interesant este faptul că de Gaulle nu doar includea Rusia printre ţările europene, dar credea cu tărie că multe state asiatice fac parte din înţelesul lărgit de Europa. Îl confirmă politica de astăzi a Uniunii Europene care poartă numele de „Parteneriatul estic”. Este cu adevărat remarcabil că acest conducător, născut în secolul al XIX-lea, crescut într-un catolicism conservator şi cu o educaţie militară, avea o proiecţie asupra Rusiei care o întrecea în liberalism pe cea a multor politicieni occidentali contemporani.

Împiedicarea intrării Marii Britanii în Comunitatea Economică Europeană (1963)

Împiedicarea intrării Marii Britanii în Comunitatea Economică Europeană (1963)

În acelaşi timp, evoluţiile prezentului atestă o altă trăsătură a imaginii lui de Gaulle asupra Europei: naţionalismul. Viziunea liderului francez includea, pe de o parte, rolul Franţei în noul construct continental şi, în linii generale, acesta s-a păstrat: Franţa a reuşit să rămână o mare putere şi o democraţie stabilă, un lider al promovării libertăţilor, culturii şi civilizaţiei europene. Pe de altă parte, viitorul bloc comunitar urma să aibă la temelie statele naţionale, aşadar să fie o „Europă a naţiunilor”. Acesta a fost argumentul în numele căruia de Gaulle a retras Franţa din comanda integrată a NATO, considerând că Alianţa dominată de Statele Unite diminuează rolul ţării sale. Era un puternic semnal naţional, motiv pentru care liderul de la Elysée a şi fost contestat de mulţi politicieni vestici, care îl considerau „întâi francez, apoi european”.

Rolul lui de Gaulle a fost major şi în creionarea economică a Uniunii Europene aşa cum o cunoaştem astăzi. În 1958, când devenea şef al statului, Tratatul de la Roma, de constituire a blocului comunitar în prima sa formă, Comunitatea Economică Europeană, era deja semnat. Liderul de la Paris şi-a asumat implementarea acestui proiect cu toate forţele, întrucât considera piaţa comună un mare câştig pentru Franţa. Evoluţiile i-au dat dreptate: modernizarea în special a agriculturii franceze până la nivelul actual se datorează susţinerii Politicii Agricole Comune de către de Gaulle. Dar entuziasmul lui pentru Europa unită se oprea la segmentul economic. Spre deosebire de tendinţele actuale, era ferm împotriva oricărei federalizări sau centralizări.

Conferinţă a Pieţei Unice Europene (Roma, 1960)

Conferinţă a Pieţei Unice Europene (Roma, 1960)

Respingerea de către Franţa a Constituţiei europene prin referendum atestă faptul că de Gaulle era în asentimentul poporului, care gândeşte şi în prezent că apartenenţa la blocul comunitar trebuie să se traducă prin beneficii pentru naţiunea franceză. Preşedintele a militat de asemeni pentru negocieri în cadrul UE, dar fără ca statele să poată, totuşi, să fie forţate să facă într-un fel sau altul, dictat de la Bruxelles. A mers până acolo încât a refuzat să asiste la întâlnirile Uniunii timp de şase luni, zguduind sistemul votului majoritar, pentru a demonstra că este un opozant al federalismului european. În prezent, mulţi analişti afirmă că refuzul acestui sistem stă la baza problemelor curente ale blocului comunitar, dintre care cele mai grave sunt „guvernarea nedemocratică şi criza de încredere în instituţiile europene”, notează „My Europe”.

Se poate remarca faptul că imaginea publică şi personalitatea lui Charles de Gaulle au avut un impact major în realizarea unora dintre punctele viziunii sale asupra Europei unite, în timp ce altele au parcurs un drum diferit. „În zorii Uniunii Europene, de Gaulle a vădit un ferm angajament pentru strângerea legăturilor Comunităţii Europene. În acelaşi timp, însă, promova restrângerea acesteia la ceea ce îi plăcea să numească «mica Europă de şase», bazată pe nucleul franco-german, respingând, totodată, orice formă de supranaţionalism”, sintetizează „EU Politics”.


*„Viziunea lui de Gaulle asupra Europei şi problemele contemporane din Balcani” („Global research”)

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult