28
July , 2017
Friday

Proiectele europene privind Balcanii ne readuc în minte perspectivele încurajatoare şi ambiţioase exprimate la Consiliul European din Grecia, în 2003. Se afirma ideea consolidării stabilităţii în regiune şi necesitatea extinderii instrumentelor europene de democratizare. Ce s-a realizat după 13 ani? S-au făcut paşi… dar insuficienţi pentru a atinge un nivel satisfăcător pentru speranţele de atunci.

Statele din vestul balcanic aşteaptă integrarea în UE

Statele din vestul balcanic aşteaptă integrarea în UE

Indiscutabil, evenimentele care au urmat au marcat evoluţiile politico-economice. În fața acţiunilor agresive ale Rusiei la adresa Parteneriatului Estic, situaţia a căpătat o altă evoluţie. Pentru Balcani, cea mai descurajantă perspectivă a fost, fără îndoială, declaraţia preşedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, la preluarea preşedenţiei Executivului de la Bruxelles: Nu va exista nici o extindere în următorii cinci ani”. S-a conturat, încet, dar vizibil, transformarea optimismului începutului în neîncrederea privind aderarea la o Europă unită. În aceste condiţii, apărea firească întrebarea: care mai este locul Balcanilor în construcţia europeană? De la început s-a putut spune că preocuparea Comisiei Europene privind această zonă nu a încetat: au fost elaborate rezoluţii privind reformele din Serbia, Kosovo, Muntenegru şi Macedonia, precum şi evaluări în legătură cu respectarea statului de drept, nivelul activităţilor împotriva corupţiei, discriminarea, gradul reformelor structurale. Intenţii necesare, dar, aşa cum rezultă după acești ani, nu suficiente; iar timpul a început să lucreze în defavoarea Balcanilor.

În cadrul reuniunilor europene, retorica a devenit o obişnuință, iar aranjamentele fără finalitate. La reuniunea de la Viena, dominată de problema migraţiei, au fost adoptate documente negociate înainte de Summitul respectiv, cum ar fi şase proiecte în domeniul transporturilor şi patru acorduri politice între Belgrad şi Pristina. Viitorul lor a devenit incert, pentru că, deşi era încurajată coperarea bilaterală între statele balcanice, a apărut tendinţa ca fiecare să contacteze separat membrii UE. Consensul din timpul reuniunilor se destrăma mereu le revenirea oficialităților în ţară. În aceste condiţii, acţiunile statelor care doresc să devină membre UE se individualizează din cauza neîncrederii în şansele aderării. Situaţia s-a resimţit la Bruxelles, şi asta în special după ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Angela Merkel a fost oarecum obligată să declare, la Paris: „Ce s-a întâmplat nu trebuie să afecteze perspectivele de aderare la UE a statelor balcanice”. O încurajare fără prea mult efect, totuşi…

Liderii a şase membre UE şi tot atâtea state balcanice s-au întâlnit la Paris, în cadrul celui de-al treilea Summit al Procesului de la Berlin, confirmând un proiect european lansat acum doi ani, cu scopul apropierii statelor balcanice, prin cooperare de tip regional. Tot la reuniunea menţionată, Albania, Bosnia-Herţegovina, Kosovo, Macedonia, Muntenegru şi Serbia au semnat un acord pentru înfiinţarea unui Birou de Cooperare al Tineretului Regional, cu sediul la Tirana, cu buget finanţat de ţările balcanice şi Comisia Europeană. Asemenea acţiuni sunt aşteptate, dar încă firave în contextul complicat al momentului. Proiectul german iniţiat în 2014 a supus atenţiei organizarea a cinci summit-uri până în 2018, pentru urmărirea progreselor înregistrate. În esenţă, se avea în vedere accelerarea proceselor de reformă şi sporirea oportunităţilor de natură economică, precum şi încurajarea cooperării în regiune. Aceste obiective sunt importante, dar ţările balcanice aşteaptă mai mult, mai concret, mai eficient, pentru că timpul promisiunilor a trecut. Până în 2020, Comisia Europeană are în vedere sprijin de 1 miliard de euro pentru conectarea reţelelor regionale principale de transport, pentru sporirea fluenței legăturilor europene. Ce se va întâmpla cu certitudine nu se prea ştie în Balcani, pentru că structura proiectului este legată de interesele şi de opţiunea politică a fiecărei ţări. Procesul de la Berlin poate fi o formă de integrare a Balcanilor în preocupările europene doar dacă se va depăși caracterul declarativ și de bune intenții.

După unii analişti, integrarea Balcanilor se confruntă în momentul de faţă cu două pericole: ameninţările create de migraţie și deringolada care a pus stăpânire pe deciziile de la Bruxelles. Situaţia existentă, și așa delicată, s-a complicat în plus prin examinarea, într-o serie de țări, în frunte cu Franţa şi Germania, a ideii unui sistem european dublu, în care unele ţări ar fi parte a unei integrări mai profunde, iar altele beneficiare ale unui alt fel de integrare. Este impus de realitate și acceptat faptul că nivelul diferit de dezvoltare a ţărilor din Balcani face că alinirea la standarele UE să fie inegală, dar ideea amintită a atras comentarii nefavorabile din partea statelor interesate de aderare. Totuși, se acceptă sau nu, performanţa în proiectele europene depinde de forţa şi capacitatea fiecărei ţări de a le implementa. Din aceste considerente, optimismul afişat la Bruxelles privind integrarea Balcanilor în familia europeană impune tot mai mult dublarea atitudinii încrezătoare de o nouă strategie, care să pornească de la situaţia actuală din spaţiul european.

Asigurările pe care oficialii UE încearcă se le dea pentru dispersarea temerilor ţărilor din regiune riscă să rămână fără ecoul scontat, din cauza situaţiei volatile din Europa. Posibilitatea îngheţării relaţiilor în procesul integrării a fost sesizată şi de un fin observator al spaţiului balcanic, fost ministru de Externe suedez, Carl Bildt, care prudent, afirmă că poarta europeană este deschisă Balcanilor, în ciuda faptului că s-au auzit zgomote diferite de la ţările societăţii vest-europene”. Analiza realistă a momentului arată clar că UE este mai preocupată de propria salvare și de atitudinea în fața unor provocări majore decât de integrarea Balcanilor în Europa. Disponibilitatea blocului comunitar pentru o nouă abordare nu se întrevede curând, în acest context. De altfel, o privire sumară privind stadiul apropierii de UE a ţărilor din Balcani dezvăluie o imagine deloc încurajatoare. Chiar dacă UE ar putea, printr-o întorsătură fericită de situaţie, să accelereze integrarea, ţările interesate sunt încă departe de standardele impuse de Bruxelles. Albania, candidat oficial din 2014, a aprobat târziu modificările constituţionale necesare aderării în luna iulie acest an şi a amânat discuţiile pentru luna decembrie a.c. Muntenegru are, pe lângă problemele cu justiţia, infracţionalitatea şi mediul, şi lipsa acordului Comisiei Europene privind adoptarea monedei unice europene, introdusă unilateral încă din 2002. Macedonia trăieşte într-o dispută fără sfârşit cu Grecia privind numele şi cu Bulgaria în legătură cu problema minorităţilor, rămânând cu satisfacţia… statutului de ţară candidat. Serbia este stopată în obţinerea calităţii de membru UE de problemele cu Kosovo şi neînţelegerile cu Croaţia privind minoritatea croată din Serbia. Bosnia şi Herţegovina are o serie de dificultăți create de disputele interne dintre sârbi şi bosniaci, dar şi de problemele cu organismul Înaltului Reprezentant de la Sarajevo. Turcia, după puciul nereuşit din iulie a.c., şi-a construit o altă poziţie privind aderarea, considerând că este nedreptăţită şi aşteaptă timpul când UE o va invita în marea familie europeană. Am prezentat succint situaţia ţărilor din Balcani care doresc integrarea la UE, cu sublinierea că de ambele părţi sunt probleme. Aceasta este realitatea, mai presus de orice declarații; orizontul de integrare a Balcanilor se află sub semnul nesiguranţei.

Către cine trebuie să se îndrepte speranţele Balcanilor? Tot spre Bruxelles, firește. Se aşteaptă o nouă strategie privind relaţiile UE cu Balcanii. Există conştiinta greutăţilor prin care trece Europa, dar se pornește de la ideea depășirii lor. Care va fi locul Balcanilor în marile proiecte europene, acum, când Europa comunitară pare mai divizată ca oricând pe foarte multe teme majore, deopotrivă interne și externe? Greu de estimat, dar rămâne întrebarea lui Henry Kissinger, de acum câteva decenii: „Eu dacă vreau să sun să vorbesc cu Europa, cine răspunde la telefon?”. Pe de altă parte, ce cale există pentru speranțele de dezvoltare ale statelor balcanice alta decât intrarea în UE?…

 

Vasile Leca

analist pe probleme balcanice

 

 

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult