18
October , 2017
Wednesday

Europa traversează una dintre cele mai zbuciumate perioade din era post „război rece”. Efectele incipiente ale „Brexit”, încă nedevoalate în plenitudinea lor, criza refugiaților, ușor estompată față de anul precedent, dar pentru care nu s-au găsit încă soluții, terorismul care pândește hâd orice țără din Uniunea Europeană, orice oraș, orice cartier, lipsa unei viziuni pragmatice de dezvoltare economică, tangentă în orice moment cu o nouă – și spun unii, iminentă – criză bancară, „insurgența” partidelor populiste și extremiste, complicatele probleme geostrategice de pe flancurile estice și sud-estice, efectele încă nebănuite ale noii ere Trump, dar și permanenta zvâcnire de orgoliu expansionist a Rusiei sunt doar câteva dintre marile probleme ale anului în curs. 

Modul în care se vor gestiona pe termen scurt și mediu toate aceste serioase chestiuni depinde și de rezultatul alegerilor regionale, parlamentare și prezidențiale din câteva țări importante ale Europei. Cele mai așteptate sunt cele din Germania și Franța, două din principalele motoarele economice ale Uniunii Europene.  

Alegerile din Germania, cruciale pentru democrația liberală a UE

În Germania, președintele este ales pe o durată de cinci ani, în cadrul Convenției Federale, un corp constituțional format din membrii Bundestag-ului și dintr-un număr de reprezentanți din partea land-urilor, proporțional cu populația statelor respective. Mandatul actualului președinte, Joachim Gauck, expiră în martie 2017. Partidul cancelarului german Angela Merkel, Uniunea Creștin-Democrată (CDU), aflată la guvernare împreună cu CSU, au sprijinit candidatura ministrului de Externe social-democrat Frank-Walter Steinmeier la Președinția Germaniei. În ceea ce privește alegerile parlamentare din Germania, în urma cărora va fi desemnat un cancelar, favorit pentru această nominalizare și, implicit, pentru o confruntare cu Angela Merkel, candidatul CDU, este Martin Schulz, fostul președintele al Parlamentului European, reprezentantul SPD. Deși un sondaj de la sfârșitul anului trecut arăta că Martin Schulz și Angela Merkel se află la aceeași cotă de popularitate, actualul cancelar, chiar și erodat ca imagine în urma crizei refugiaților, păstrează încă prima șansă. Cu certitudine, însă, politica ușilor deschise adoptată de guvernul Merkel pentru valurile de refugiați din Siria și alte zone de razboi a avut ca efect și revigorarea mișcărilor naționaliste și populiste care vor beneficia de procente deloc neglijabile la proximul scrutin electoral. Conform măsurătorilor sociologice, pentru cei 80 de milioane de germani contează în anul de grație 2017 o mai mare predictibilitate economică, reducerea contribuției Germaniei la coșul comun european, siguranța în interiorul frontierei statale și păstrarea locurilor de muncă. Partidul care va putea să convingă că este apt să „livreze” un asemenea program de guvernare, va beneficia de sprijinul majoritar al electoratului german, convins că și într-o țară prosperă ca a lor, motor al Uniunii Europene, e nevoie de schimbare, de reîntoarcere la vechile valori și tradiții. 

Cele mai imprevizibile alegeri din acest an par să fie cele din Franța. Candidații cu cele mai mari șanse sunt François Fillon, din partea dreptei, Marine Le Pen, președinta Frontului Național, formațiune de extremă-dreapta, și fostul ministru al Economiei, Emmanuel Macron, care a refuzat să participe la alegerile primarele ale socialiștilor. Tabăra socialistă, conştientă de pericolul diviziunii, lansează apeluri în vederea unui dialog între principalii candidaţi, deşi perspectiva unei candidaturi unice rămîne utopică. În plus, stânga poartă povara extrem de complicată a celei mai scăzute încrederi pe care un președinte al Franței a înregistrat-o vreodată, având în vedere că François Hollande provine tocmai din rândul socialiştilor. 

Dreapta naționalistă franceză se ridică pe valul nemulțumirilor populare

Așa încât, cu două luni înainte de alegerile prezidenţiale din Franţa, toate scenariile par posibile, inclusiv acela al unei victorii a lui Marine Le Pen, lidera extremei drepte. Candidatul unic al dreptei François Fillon, în pierdere de viteză după scandalul declanșat ca urmare a angajării la cabinetul senatorial a soției și a doi dintre copiii săi pe post de colaboratori, încearcă să mute accentul campaniei pe câteva vizite internaționale, în speranța reacumulării de capital politic. Deplasarea la Berlin a lui Fillon nu a avut, deci, rezultatul mediatic scontat, capitalul său politic și de încredere fiind serios afectat. Şi candidatul independent de centru-stânga, Emmanuel Macron, s-a întors dintr-o vizită în Algeria suscitând o vie polemică acasă, întrucât a calificat istoria colonială a Franţei în această ţară drept o „crimă împotriva umanităţii”. Expresia în sine a tulburat atât de mult opinia publică din Franța, încât nimeni n-a mai ţinut cont de contextul utilizării sintagmei şi de faptul că Emmanuel Macron a pledat şi pentru deschiderea unei noi pagini în istoria relaţiilor franco-algeriene. La rândul său, Benoît Hamon, omul care a câştigat alegerile primarele organizate de socialişti, a făcut o vizită în Portugalia, acolo unde socialiştii, împreună cu o formaţiune radicală de stânga aflați la guvernare, au reușit performanţa să scoată ţara din austeritate şi să reducă în acelaşi timp deficitul bugetar. 

Atenţia mediatică franceză și europeană se concentrează, însă, asupra lui Marine Le Pen, lidera Frontului Naţional, care de mulţi ani încearcă să deschidă uşile cancelariilor străine, până acum, fără succes. Controversata doamna Le Pen a încercat printr-o vizită în Liban să-şi creioneze o statură internaţională. Primită la cel mai înalt nivel la Beirut, ea a rostit un discurs emoționant, cerând protejarea creştinilor din Orientul Apropiat. Marine Le Pen îl sprijină în mod deschis pe preşedintele sirian Bachar al-Assad, considerându-l singurul lider din Siria capabil să asigure securitatea minorităţilor. Într-o Franță măcinată de mulți ani de valuri de migrație neincluse cultural, care nu a reușit să rezolve problematicile complicate ale periferiilor sociale, scenariile cele mai plauzibile pentru alegerile prezidențiale indică accederea în turul al doilea a candidatului partidului de extremă dreapta, Marine Le Pen, și a reprezentantul dreptei, François Fillon.  

Nu lipsite de interes vor fi și alegerile locale din Marea Britanie, din luna mai, când Theresa May va trebui să demonstreze dacă guvernul condus de ea este capabil să limiteze impactul „Brexit” asupra economiei din Regatul Unit, încercările Scoției de a-și căpăta independența față de Anglia, nemulțumirile Irlandei de Nord pentru de ieșirea din UE. Aceste alegeri vor fi și primul test electoral pentru noul premier Theresa May. Ultimele sondaje de opinie anunţă victoria Partidului Conservator cu până la 16 procente avans faţă de principalii rivali, Partidul Laburist aflându-se în criză de leadership după referendumul din iunie 2016.  

Componența Parlamentului albanez, strâns legată de continuarea reformelor

Alegeri parlamentare au loc pe 15 martie în Olanda, în aprilie în Bulgaria, în iunie în Albania, în septembrie în Norvegia, iar în octombrie în Republica Cehă. Prezidențiale vor mai fi organizate în aprilie în Serbia și în noiembrie în Slovenia. Rezultatele tuturor acestor alegeri vor creiona o nouă agendă europeană, în care vor trebui incluse nu numai viziunile și promisiunile enunțate în campaniile electorale, dar și provocările cărora bătrânul nostru continent trebuie să le facă față. Va reuși Europa să-și securizeze spațiul în fața amenințărilor teroriste? Vom găsi oare soluții viabile și umane pentru valul uriaș de imigranți pe care Europa l-a primit în ultimii ani? Vom putea noi, europenii, să facem față unei noi recesiuni economice? Vom fi în stare să evităm un asemenea scenariu? Va reuși Uniunea Europeană să găsească o formulă de colaborare cu Rusia, care să detensioneze relațiile politice și să creioneze o politică energetică sustenabilă pentru viitor? Dar o politică economică solidă și pragmatică cu principalul aliat SUA, care să impulsioneze creșterea economică și să reducă efectele nocive ale globalizării? Oare în „era” Trump fiecare țară a Uniunii Europene va trebui să-și negocieze acordurile economice cu SUA, sau vom avea la nivelul UE o viziune unitară de parteneriat economic trans-european? Se va destrăma oare Uniunea Europeană ca efect al „Brexit” sau își va strânge rândurile și va fi mai puternică, înțeleaptă și vizionară ca oricând? Sunt doar câteva din întrebările care preocupă leadership-ul european și care vor avea efect asupra a aproape 500 de milioane de locuitori ai bătrânului continent. 

Și pentru a încheia într-o notă optimistă, „Europa First” este concluzia la care am putea ajunge după declarațiile principalilor actori de la recent încheiata Conferință pentru Securitate desfășurată la München. Uniunea Europeană pare că vrea să preia rolul SUA de lider al ordinii globale liberale, propunându-și să investească în apărare, viziune de sorginte germană, conform căreia marile state europene ar putea să conducă nu numai economia continentului, ci și apărarea lui, profitând de fondurile alocate acestui domeniu. 

 

Anca Ştefănescu 

 

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult