27
July , 2017
Thursday

Efigii

Diplomați români de renume

Reporter: editura April - 26 - 2017

De-a lungul timpului, România a dat diplomației nume de referință în materie, personalități care au contribuit decisiv la edificarea și dezvoltarea politicii externe românești. 

Constantin Cantacuzino

Istoria fastă a diplomației românești de cel mai înalt nivel are rădăcini în Evul mediu, când la București a funcționat, în perioada domniei lui Constantin Brâncoveanu, un cabinet diplomatic remarcabil, care a permis relații strânse cu principalele capitale europene — Viena, Paris, Veneția, Moscova, Roma, Cracovia, Constantinopol ș.a. Voievodul muntean a avut alături agenți diplomatici care să reprezinte interesele țării la curțile străine, precum Gheorghe Castriotul, David Corbea și Teodor Corbea (trimiși în Rusia), învățatul Nicolae Comnen Papadopol (trimis pe lângă Papa Clement al XI-lea). Per ansamblu, Curtea domnească din București a concentrat în acele vremuri cea mai intensă activitate diplomatică din Europa de sud-est, cu stolnicul Constantin Cantacuzino dirijând corespondența domnului român cu suveranii creștini.  

Ion Ghica

Tradiția diplomatică românească a continuat și înregistra, la mijlocul secolului al XIX-lea, o altă personalitate notabilă: Ion Ghica (1816-1897). Revoluționar pașoptist, prinț, politician și diplomat, acesta are meritul de a fi pledat cauza unirii românilor de la Constantinopol până la Londra. Cariera sa diplomatică include un post foarte important, acela de reprezentant al statului la Londra, unde a activat în interesul României aproape un deceniu.  

Aceeași perioadă istorică remarcabilă pentru devenirea statului roman modern evidențiază și cariera diplomatică a lui Vasile Alecsandri (1821–1890). După alegerea şi la Bucureşti, la 24 ianuarie 1859, a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn şi al Ţării Româneşti, dubla alegere trebuia susținută ardent și confirmată printr-un lobby de succes la nivelul marilor puteri europene.

Vasile Alecsandri

Poetul Alecsandri a fost mandatat să susțină interesele României în Franţa, Sardinia şi Anglia. Misiunea nu era una ușoară, în special în cel din urmă caz, și în plus, în acele timpuri, cheltuielile menținerii unei Ambasade reveneau diplomaților, nu statului. „Eu însumi, părăsind cîmpul înflorit al literaturei şi aruncîndu-mă în torentul politic, îmi culcasem muza în fundul unui portofoliu ministerial şi o acoperisem cu un teanc de hîrtii oficiale, de memuare, de note consulare etc. etc.”, scria poetul două decenii mai târziu, după ce slujise cu aplomb diplomația românească, în special în capitala Franței, unde a obținut recunoașterea dublei alegeri a lui Cuza și de unde a lucrat cu folos pentru același lucru și în cazul Angliei, precum și al italienilor din Torino. De menționat faptul că noul stat naţional a trimis reprezentanţi în tot vestul Europei – Ludovic Steege la Berlin şi Viena, Ştefan Golescu la Berlin şi Paris, prinţul Obolenski, un apropiat al domnitorului, la Petersburg.  

Mihail Kogălniceanu

Un alt apropiat al lui Cuza, marele om de stat Mihail Kogălniceanu (1817-1891) a manifestat preocupare pentru diplomație încă din tinerețe. Mult mai târziu, însă, în 1880, cu anvergura demnitarului de rang înalt, avea să sosească în capitala Franței ca primul ministru plenipotențiar al României la Paris. Activitatea sa în prima legație a țării într-unul din cele mai importante puncte ale politicii externe românești și-a păstrat o mare însemnătate, pe care revista noastră a detaliat-o într-un amplu material dedicat personalității lui Kogălniceanu.  

În zorii secolului XX se remarca în arealul diplomatic Dumitru (Take) Ionescu (1858-1922), renumit în epocă pentru abnegaţia pusă în slujba interesului naţional.

Take Ionescu

Take Ionescu a susținut din tinerețe, constant, idealul de unitate al poporului român. Remarcabilă rămâne în istoria politicii externe româneşti activitatea diplomatică depusă de Take Ionescu pentru întemeierea „Micii Înţelegeri”, prima alianţa defensivă regională cu participarea unor state din Europa Centrală şi Balcani. Cheia de boltă a activității diplomatice remarcabile a lui Take Ionescu o reprezintă Tratatul de la Versailles şi implicit asigurarea securităţii frontierelor naţionale ale statelor mici şi mijlocii din Europa centrală şi de sud – est. Pe parcursul carierei sale de excepție, omul de stat român s–a deplasat în numeroase rânduri în capitalele marilor ţări europene pentru a pleda cauza României.  

Nicolae Titulescu

La loc de frunte în galeria marilor diplomați români se află, fără îndoială, Nicolae Titulescu (1882-1941). În perioada 1928-1936, a fost de mai multe ori ministru de Externe al României, iar începând cu anul 1921 a fost ca delegat țării noastre la „Liga Naţiunilor” (predecesoare a ONU), fiind ales de două ori preşedinte al organizaţiei. Patriot fără preget și diplomat cu însușiri de excepție, a fost promotor al păcii și dialogului în vremea ascensiunii nazismului, pe care l-a prevăzut printre primii, fiind conștient, totodată, și de pericolul de la est pentru România: URSS. Încercările sale de a securiza situația țării în vremuri crâncene au fost concretizate, printre altele, în două alianţe regionale, din care România a făcut parte: „Mica Antanta” şi „Înţelegerea Balcanică”. Anvergura pesonalității sale i-a adus și multe riscuri. În cartea „Douăzeci de ani de tensiuni diplomatice”, apărută la Paris în 1958, jurnalista franceză Genevieve Tabouis dezvăluie că, „în momentul când Hitler şi-a dat seama ce obstacol major îl reprezintă Nicolae Titulescu pentru planurile sale, a hotărât să-l înlăture”. De altfel, cariera sa impresionantă și susținerea pe tot parcursul vieții a intereselor României au fost obiectul mai multor articole publicate în paginile revistei noastre.  

Printre reprezentanții de frunte ai politicii externe românești mai pot fi amintiți Constantin Argetoianu, Lucian Blaga, Neagu Djuvara, Mircea Eliade, Alexandru Paleologu, Tudor Vianu, Duiliu Zamfirescu, Mircea Malița ș.a. Epocă după epocă, diplomația românească a continuat o tradiție de excepție prin personalități remarcabile, ivite în mod fericit de fiecare dată când istoria punea România în situația de a avea nevoie de viziune în diplomație. 

Despre eforturile şi performanţele politicii externe româneşti, revista „Balcanii şi Europa” va publica o serie de articole prilejuite de prestigioase apariţii editoriale, sprijinite de-a lungul anilor de „NIRO Investment Group”. 


* Grigore Gafencu – „Preliminariile războiului în Est. De la Acordul de la Moscova (23 august 1939) până la ostilităţile din Rusia (22 iunie 1941)” 

 

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult