19
November , 2018
Monday

Interviu special

Prinţesa Margareta de Hohenzollern

Reporter: editura February - 23 - 2018

Prinţesa Margareta de Hohenzollern 
sosită la Bucureşti, ne acordă primul său interviu pe pamânt românesc, februarie 1990

În iarna anului 1989 – 1990, la parterul hotelului InterContinental era pus la dispoziţia presei româneşti şi străine cu prilejul evenimentelor ce se desfăşurau în Bucureşti un salon de lucru. Interesându-mă la recepţia hotelului, pentru eventuale interviuri, ce osepeţi deosebiţi erau găzduiţi, am aflat că la etajul 2 se află două reprezentante ale Casei Regale a României, prinţesa Margareta şi sora ei mai mică. Peste câteva minute m-am aflat în faţa uşii şi după câteva insistenţe o aveam în faţă pe prinţesa Margareta de Hohenzollern, o fiinţă drăguţă şi delicată, impresionată că era căutată de un ziarist. 

Am stabilit ca a doua zi să ne revedem şi să participe la o anchetă internaţională realizată de revista la care lucram şi de care s-a arătat deosebit de interesată. „Lacuna” lingvistică de atunci, nu ştia limba română, însă a fost depăşită cu brio, de-a lungul anilor. 

Redau interviul acordat şi publicat în revista „Femeia modernă” la rubrica „LUMEA ÎN MIŞCARE” de Carol Roman

Cunoștința cu prințesa Margareta de Hohenzollern impresionează orice ziarist: o femeie drăguță, cu un surâs cuceritor, rostind cuvintele chibzuit, exprimând o gândire limpede și civilizație. Virtuți pe care, drepți să fim, a avut de unde să le deprindă, din școlile pe care le-a urmat.

 – Am urmat școala în Anglia, Italia și mai târziu în Elveția, absolvind bacalaureatul în limba franceză. În 1970 am studiat la Facultatea de sociologie politică și drept public internațional a Universității din Edinburg, iar în 1974 mi-am dat doctorantura. Deși eram fiică de rege, am înțeles că doar munca îmi poate salva sufletul și asigura o carieră. Am lucrat un număr de ani în cercetare și, în mod deosebit, am aprofundat problemele sociologiei medicale, ale producției de alimente în lumea a treia, sărăcia în mediul rural. După 12 ani petrecuți în Anglia, m-am mutat în Italia, unde m-am alăturat FAO – Organizația Mondială pentru Alimentație – devenind astfel funcționar al Națiunilor Unite. În această calitate am coordonat campania „Ziua Alimentației Mondiale”, pentru a atrage interesul lumii față de problemele foametei, ale sărăciei, ale rămânerilor în urmă a numeroase țări din lumea a treia.

 – Nu v-au frapat implicațiile subdezvoltării asupra femeilor?

 – Ele, femeile, sunt cele mai în suferință. M-am aflat în Africa de câteva ori. Am vizitat Zambia, Etiopia, Sudan și m-am cutremurat. Nu vă puteți imagina cum trăiesc femeile supuse unei existențe subumane. Am lucrat și la un studiu pe care l-am prezentat FAO, în vederea sprijinirii eforturilor de dezvoltare a acestor țări, erodate de foamete și suferință. După ce am trecut la IFAD – Fondul Mondial pentru Dezvoltarea Agriculturii – cu sediul tot la Roma, am insistat pentru înfăptuirea unor programe dedicate femeilor din Africa.

 – Și acum?

 – Mă aflu aici, la București. Mă consider a fi româncă. De-a lungul vieții, alături de cele patru surori, am fost crescută ca o româncă. Și am simpatizat cu poporul român în toți cei 44 de ani de luptă pentru libertate și democrație.

 – Acum, iată că sunteţi în România….

 – Da. Răspunsul meu imediat la recentele evenimente din România este să-mi folosesc legăturile internaționale și experiența pentru a înființa o asociație internațională menită să prezerve moștenirea culturală a României. Privesc înainte, fiind doritoare să utilizez posibilitățile pe care le am de ajutorare practică a țării, care are atâta nevoie de susținere. Și chiar femeile din România, a căror viață socială și spirituală a fost batjocorită atâția ani, îndeamnă la reflecții adânci. Ce fel de „egalitate” este aceea când femeia trebuie să lucreze 8-10 ore, în timp ce nu are cu ce-și hrăni copiii, iar casa îi este neîncălzită? Vechiul regim dictatorial a umilit-o, a chinuit-o.

 – Redacția noastră organizează o mare anchetă la care vă rugăm să participați. Credeți că ar fi util să se înființeze un departament sau minister pentru condiția femeii?

 – Dacă această acțiune civilă își propune un titlu provizoriu de sprijin ca femeile să iasă din marasmul economic și cultural în care au trăit, cred că ar fi o idee pozitivă. Însă doar pentru o perioadă de tranziție, care să ducă la ameliorarea condiției femeii. Dar nu cred că ar fi bine să se instituționalizeze un minister sau un departament, deoarece ar apărea discriminarea ca fiind recunoscută oficial și în consecință un statut de „minoritate discriminată”. Or, mi-ar plăcea să cred că femeile ar trebui tratate egal, ca ființe sociale, în toate domeniile.

 – Vă mulțumim!

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult