28
June , 2018
Thursday

Mărturii impresionante

Blajul şi Marea Unire

Reporter: editura June - 15 - 2018
Ca fiu sufletesc al Ardealului și fost elev al Blajului, am păstrat în amintire unele momente importante, aflate din cărți, ale felului în care blăjenii au pregătit și au participat la Marea Unire din 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia.

Ion Brad

Mai întâi, nu pot uita că am participat în timpul liceului la serbările care se organizau, la 15 mai, pe Câmpia Libertății, unde s-a strigat pentru prima oară, în 1848, „Noi vrem să ne unim cu Țara”.


Apoi, mi-aduc aminte că în casa noastră din Pănade am avut, multă vreme, o ulcică și un blid cu ştampila Casei Regale, aduse de bunicul meu, Teodor Brad, în 1922, de la încoronarea Regelui Ferdinand și a Reginei Maria, de la Alba Iulia. El se afla acolo ca primar liberal al comunei noastre. Am băut lapte din ulcica aceea și am mâncat, eu și frații mei, din „tier“, cum i se spunea pe la noi farfuriei, până când, treptat, s-au ciobit și, totuși, le-am păstrat multă vreme, ca pe niște relicve dragi bunicului nostru.

Am în față acum volumul publicat de Sorin Valer Russu, la editura „MEGA”, din Cluj-Napoca (2015), cu titlul „Unirea de la 1918 reflectată în paginile ziarului «Unirea» de la Blaj”. Iată ce scria profesorul și prozatorul Alexandru Ciura, originar din Munții Apuseni, pe pagina întâi a ziarului, chiar în ziua de 1 Decembrie 2018: 
 
 


În ziua cea de judecată…

 – În ajunul Adunării de la Alba lulia


În ziua cea de judecată,

Când față’n cer cu Domnul sfânt

Latina gintă va fi ‘ntrebată

Ce-ai făcut pe acest pământ?

Ea va răspunde sus și tare….

Ce va răspunde? Ce va răspunde Latina gintă – Neamul Românesc din Ardeal și Țara Ungurească – în clipa istorică înălțătoare când cătușele de veacuri s-au sfărâmat la picioarele ei?

Cum va îndrăzni să-și ridice glasul, după atâtea umilințe; cum va încerca să-și întindă brațele spre Libertatea mântuitoare, când ele poartă încă urmele lanțurilor urgisite, ce i-au pătruns până la măduva oaselor? Cum va răspunde când paloșul stăpânilor de ieri mai fulgeră încă deasupra capetelor noastre și călăii mai au destule ștreanguri, ca să ni le atârne de gât?

Ea va răspunde, totuși.

Ea va răspunde sus și tare: „Slavă ție, Dumnezeule Atotputernic; și mărire ție, Geniu al Neamului Românesc, că ne-ai învrednicit să ajungem – după atâtea veacuri de amar – ceasul sfânt al libertății! Pornit-am sub pavăza biruitoare a Acvilei Romane, pe plaiurile Danubiului, ca să rămânem, mai apoi, sclavi la propria noastră țară. Veacuri au trecut și, când Sentinela Română ne-a adus vestea dureroasă că Roma nu mai este, ne-am plecat și noi capul în țărână și am plâns cu amar… Eram rupți acum de sânul și brațul ocrotitor al Romei; eram o neînsemnată epavă, un rest din o grandioasă corabie naufragiată, asvârlit la mal.

Am răbdat și am tăcut.

Am robotit în glia străinului, pe care am stropit-o cu sudoarea și lacrimile noastre. Am fost boi de jug și cal de ham, și din vreme în vreme, când paharul era plin cu vârf – ca o amintire ștearsă a obârșiei noastre – puneam mâna pe coase și pe topoară și isbeam la mir, pe asupritori. Dar tot noi eram apoi cei călcați în picioare, cei frânți în roată, cei spânzurați, la încrucișarea drumurilor.

A venit mai apoi – după veacuri de suferințe – cumplitul măcel al războiului. Am fost trimiși ca vitele la abator. Ne-am dus, cu gândul că tot ni se va face și nouă dreptate, după atâtea jertfe! Am sângerat pe toate fronturile, sute de mii – și nu știm pentru cine; nu știm pentru ce. Știm, însă, că cei rămași acasă au fost târâți în temniți, au fost pălmuiți, scuipați și bătuți până la sânge. Știm că ni s-au închis atâtea școli cu forța; că s-a alcătuit un drept de alegere cu excluderea noastră; că ni s-a luat dreptul să cumpărăm, măcar cu banii noștri, un jugăr de pământ, pentru care suferiam și muream; că s-a proiectat o nouă arondare a comitatelor, cu scopul fățiș ca drepturile noastre să nu poată ieși la iveală, nici în proporția de până acum; că sute de mii de dorobanți – sânge din sângele nostru – au murit moarte de eroi pe coastele Carpaților, ca să ne scape din sclăvie. Le știm toate!

Am răbdat și am tăcut.

De-acum nu mai răbdăm!

În virtutea principiilor fixate de prezidentul Wilson, avem și noi dreptul de a ne hotărî soarta după cum ne dorim.

O spunem pe șleau și, dacă va fi lipsă, vom pecetlui cu sângele nostru: Dorim desrobirea noastră de sub jugul austro-ungar; Dorim unirea tuturor Românilor; Trăiască România Mare!”

Anul XXVIII, nr. 15-16, Duminecă, 1 Decemvrie 1918, p, 1

Tot atunci, și tot pe prima pagină, se publica:

Programul Adunării Naționale constituante a națiunii române din Ungaria și Transilvania

Pe telefon ni se comunică astăzi din partea comitetului aranjator din Alba Iulia programul Marei Adunări Naționale Constituante ce se va ținea la 1 Decemvrie:


1. La orele 7 dimineața serviciul divin celebrat de arhierei în bisericile protopopști.

2. La orele 10 dimineaţa deschiderea Adunării în sala casinei militare din cetate.

3. Cetirea rezoluțiunii votată și propusă prin conferința prealabilă a Marelui Sfat Național.

Se observă că fiecare comună în frunte cu steaguri și table cu numele comunei va trece pe sub poarta Carol în Cetate și prin poarta Mihaiu Viteazul va ieși pe terenul Adunării (locul de exerciții militare, în apropierea pământului sfințit cu sângele lui Horia și Cloșca). Se va explica poporului de pe 4 tribune însemnătatea istorică a zilei, iar de pe tribuna prezidială din centru se va citi rezoluția Constituantei. Cât pentru încvartirare să se adreseze fiecare la Conziliul național roman din Alba Iulia, telefon 97. Locuința fiecăruia se va aduce la cunoștință la gară prin comisiunea de încvartirare (semnul: tricolor la brațul stâng). Întreg publicul este făcut atent să ducă cu sine pâne și alimente. Banchete ori mese comune nu vor fi. Pentru cei din depărtări s-a făcut posibil să fie provăzuți cu alimente în restaurantele din loc, iar în parte și la găzduitorii private. Frați Români! Locul cel mai istoric al neamului vă așteaptă cu brațele deschise, veniți deci să-l atingeți cu pasul vostru, ca să simțiți fiorul ce l-a mișcat pe marele Voevod cu numele de arhanghel, pe martirii Horia, Cloșca și Crișan, pe craiul munților Avram Iancu și pe toți cei cari au început și lucrat la realizarea visului de veacuri pe care noi cei de azi îl vedem ca pe răsăritul cel mai strălucit al celei mai senine zile a neamului românesc. Comitetul aranjator.

Aviz. Pentru sfințirea marelui act politic, din ziua de 1 Decemvrie, Conziliul național roman central roagă comunele bisericești ca în acea zi să tragă clopotele ori să bată toaca între oarele 10-12 din amiazi.

Anul XXVIII, nr. 15-16, Duminecă, 1 Decemvrie 1918, p. 1.


Din lipsă de spațiu, nu pot reproduce Pastorala viitorului mitropolit Vasile Suciu către clerul Bisericii Române Unite cu Roma.

Să nu uităm faptul că tânărul episcop Iuliu Hossu, viitorul cardinal, a dat citire Hotărârii Marii Adunări Naționale de Unire cu Țara.

Mai am, de asemenea, în față și volumul coordonat de criticul și istoricul literar Mircea Popa, „ASTRA și Marea Unire” (Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2017).

O antologie compusă din următoarele capitole „Temeiurile Unirii; Documentele Marii Uniri. Făuritorii; Epopeea Marii Uniri – Act de dreptate istorică; ASTRA și Marea Unire”.

Sunt texte semnate de Regele Ferdinand, de nume ca Iuliu Maniu, Nicolae Iorga, Octavian Goga, basarabeanul Pan Halippa, Ioan Lupaș, Ion Agârbiceanu, Emil Isac. 

Tutuor celor care au pregătit, au participat la actul istoric pe care îl sărbătorim acum, la Centenar, să le fie memoria binecuvântată.


ION BRAD

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult