17
September , 2018
Monday
Instantanee din Grecia

Deşi atât de aproape geografic, Grecia apare pe lista călătoriilor în străinătate târziu, când Nicolae Iorga se află în pragul vârstei de 60 de ani, cu prilejul participării la Congresul Internaţional de Studii Bizantine, de la Atena. În mod firesc, civilizaţia elenă îl copleşeşte pe istoric cu frumuseţile sale, create parcă de zei, dar şi cu imaginea nouă a ţării, având rădăcini adânci în istorie. Un tezaur arheologic inestimabil şi un peisaj natural fabulos trezesc emoţii puternice, de la lirism la exuberanţă, deopotrivă poetului şi istoricului. De aceea, „Vederile din Grecia de azi”, pline de culoare, expun o diversitate de locuri şi epoci. Din Salonic în Tesalia; în jurul Atenei; Bizanţ şi Antichitate; Pireu; Muzeul Naţional; Corint, Micene, Tirint… Sunt numai câteva titluri ale celor 23 de capitole, câte are cartea apărută după doar o jumătate de an de la călătorie. 

 „Iată, ni se spune, Acropolea”

Nicolae Iorga

 „În faţă stă un lung şir de stânci bolovănoase, ca uriaşe spinări de animale antediluviene. Mai aproape, înălţimi mai domoale fac un al doilea şir. La picioarele lor, o bogată revărsare de case în toate culorile, albul predominând. Iar dincolo de terasele şi vârfurile lor, tocmai în capăt, o stâncă pătrată, care ne face impresia a fi un capriciu al naturii, cu piedestalul măreţ ridicat de mâinile unor oameni mai tari decât noi şi viziunea templului perfect al zeilor care în noi n-au murit încă. (…) A vedea întâi de aici Cetăţuia, Acropolea şi templul zeiţei fecioare e mai bine decât a-l descoperi la un colţ de stradă modernă, în vuietul automobilelor şi în zvonul conversaţiilor de la cafenele… Caracterul sacru, de sacră eternitate, se impune aşa când, deasupra a tot ce au adus vremile, Partenonul stă acolo, sus, nestrămutat şi umbrele zeilor prigoniţi privesc dintre coloanele de marmură la roşul apus al zilei care mâine va învia”.


… Şi aşa mai departe, sub această aură romantică, Acropolea îşi etalează, sub privirile călătorului însetat de relicvele mitologiei, cariatidele uriaşe, fermecătoarea fantomă albă a sălaşului biruinţei, Nike. „Antichitatea a murit aici?”, se întreabă retoric vizitatorul. Şi totuşi, răspunsul sună evaziv: „În aparenţă. Nu atât de uşor dezbracă un sol şi pierde o rasă ceea ce a fost suprema lor creaţiune o mie de ani”.

O arhivă de patologie

În pelerinajul său printre ruinele zeilor, vizitatorul ajunge la Amfiteatrul lui Epidaur: „Suntem în faţa principalului monument al unuia din cele mai însemnate oraşe ale vremii clasice şi al unuia din cele mai vestite locuri de pelerinagiu ale întregii Antichităţi. Nici un amfiteatru nu s-a păstrat aşa de bine ca această operă colosală, construită cu îngrijire din cea mai bună marmură şi mărită de romani cu splendide coloane corintice, din care două au rămas încă în picioare”

Atrage atenţia aici îndeosebi cetatea specială a lui Asklepios tămăduitorul, căreia romanii i-au dăruit noi ornamente şi statui. „Bolnavii erau adăpostiţi în multele odăi care se recunosc uşor şi astăzi – un adevărat «hotel de cură». Ei se întindeau, aşteptând misterioasa atingere a zeului, pe albele bănci scutite de ruina generală”. Marele templu al lui Asklepios este comparat de istoriograf – nici nu se putea altfel – cu „o adevărată arhivă de patologie”

 „Oraşul grecesc de azi”

După ce colindă Grecia antică în lung şi în lat, Iorga se întoarce la prezent şi ne sfătuieşte cum şi când să descoperim oraşul grecesc de astăzi. Atena este bine să fie văzută seara, „când toată lumea iese din casă şi se pune în mişcare”, în timp ce celelalte oraşe din provincie este bine să fie vizitate dis-de-dimineaţă, „când se deschid prăvăliile şi toată lumea umblă după cumpărături”. „Vechea viaţă turcească, de fapt bizantină, povesteşte reputatul bizantolog Nicolae Iorga, se păstrează neschimbată. Un întreg ritual se repetă matinal, în mai toate oraşele Greciei moderne”, pe care avizatul călător îl descrie cu minuţiozitatea unui reporter extem de atent: „Încet se deschid obloanele de lemn ale prăvăliilor şi apar înaintea clienţilor berbecii abia tăiaţi, care picură de sânge…; legumele, cu ceapa, morcovii şi aghinarele înainte; pităriile, cu colacii rotunzi şi lungile franzele rumene; băcăniile, cu mirodeniile şi ingredientele lor. Un val de lume se îmbulzeşte: preoţi cu potcap înalt şi părul împletit femeieşte la ceafă, bătrâni palicari cu fustanele, fes şi tsaruhia în picioare, câte un domn cu servitoarea ţiind coşul la doi paşi în urmă. Lucrul începe în atelierele cu ferestrele şi uşile întotdeauna deschise: ca şi în suburbiile Atenei, bat ciocanele, iar acele cizmarilor împung în pielea galbenă şi roşie. Restaurantul cu scândurile seculare îşi scutură cromolitografiile neroade. Strada toată e plină de copiii curioşi şi zgomotoşi, cu stema ţării de metal la şepci, care-şi cumpără caietele, cărţile de curs primar – mici enciclopedii puţine de fapte, fără extrase din autori – manualele de studii clasice, greceşti şi latine, de la librăria care expune chipurile mari, bine lucrate, ale eroilor revoluţiei”.

Este vorba despre insurecţia de la 1821, iniţiată de Eteria („Societatea prietenilor”), o organizaţie secretă care şi-a propus la începuturi izbăvirea neamului grec şi eliberarea lui de sub jugul Porţii Otomane: „Alături de Alexandru Ipsilanti, de Rhigas din Veleştin, Pheraios, în anteriul lui de secretar bucureştean, înainte de toate, Teodor Kolokotonis. Îl vezi pretutindeni, ca în statuile lui, cu coiful elen pe cap şi epoletele cu cap de leu. Bătrânul Morreei (Moreea era numele sub care era cunoscut Peloponezul în timpul Evului Mediu, n. r.) e eroul zilei: de curând, oasele i-au fost aduse de la Nauplia la Atena şi fotograful expune scenele populare învălmăşite de la această ceremonie – preoţi şi soldaţi, înconjuraţi, înăbuşiţi de mulţime. Cel ce răspundea unui tânăr de la curtea regelui Othon, care îi vorbea de duşmanii ce-i are, că mai mari decât toţi sunt «numele său şi faptele sale» merită, desigur, aceste onoruri”. („Vederi din Grecia de azi”, 1931)

Viorel Popescu

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult