18
September , 2018
Tuesday

Treptele unei deveniri

Radioul Public din România

Reporter: editura June - 15 - 2018
„Alo, Alo, aici Radio București!”. Cu aceste cuvinte, rostite în deschiderea primei emisiuni a unui post de Radiodifuziune public în România, la 1 noiembrie 1928, începea un nou capitol în istoria presei, dar şi a dezvoltării moderne a României. Cel ce vorbea în acel moment memorabil era profesorul Dragomir Hurmuzescu, primul președinte al Consiliului de Administrație al Societăţii de Difuziune Radiotelefonică din România, proeminentă personalitate a vieții științifice şi universitare din țara noastră. 

Dragomir Hurmuzescu

Dragomir Hurmuzescu, părintele radiofoniei în România, a fost fizician și inventator, profesor la Universităţile din Iaşi și Bucureşti, membru corespondent al Academiei Române, fondatorul învățământului electrotehnic din România și colaborator al soților Marie și Pierre Curie. Între multiplele sale activităţi ştiinţifice şi obşteşti, radioul şi radiodifuziunea au deţinut întotdeauna un rol aparte. La sfârșitul anului 1924, profesorul Hurmuzescu a înființat Asociația Prietenii Radiofonieiîn cadrul Institutului Electrotehnic (înființat tot de el), iar în 1925 a reunit un grup de radioamatori care au acţionat pentru înființarea unui radio național. În acelaşi an, la 19 noiembrie, a avut loc și prima emisiune în limba română cu un post de tip Levy, de 50 de wați. Peste alţi doi ani, Dragomir Hurmuzescu emitea pe lungimea de undă de 350 de metri, emisiuni pentru 2.000 de abonați, de două ori pe săptămână.


În 1927 se constituie Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România, care, din 4 aprilie 1936, devine Societatea Română de Radiodifuziune.

Dragomir M. Hurmuzescu
(13 martie186531 mai1954) provine dintr-o familie obișnuită, fiind fiul cel mare a lui Martin Hurmuzescu, funcționar al Poștei, și al Profirei, casnică. La terminarea Colegiului Sfântul Sava urmează cursurile Facultății de Științe a Universității din București, până în 1887. Prin concurs obține o bursă la Universitatea Sorbona, din Paris, unde devine licențiat în Fizică, după ce încheie studiile ca șef de promoție în laborator alături de Maria Sklodowska-Curie și Pierre Curie. Este ales membru al Societății Franceze de Fizică, al Comitetului Savanților Străini din Franța și al Societății Fizicienilor Germani, iar la 28 aprilie 1896 obţine titlul de Doctor în fizică. Reîntors în ţară în acelaşi an, este numit conferențiar de Matematici generale la Facultatea de Științe a Universității din Iași și profesor de Fizică, apoi director, la Liceul Internat. În paralel, îşi continuă activitatea ştiinţifică de cercetare şi aplicaţii. În 1894 inventează un izolator alcătuit pe baza unui amestec de sulf și parafină, folosit în construcția electroscoapelor, numit dielectrină, și electroscopul numit electroscopul Hurmuzescu. În 1901 realizează experimentele de comunicație prin radio ale lui Guglielmo Marconi şi Alexandr Popov. Între 1904-1907 este secretar general al Ministerului Instrucțiunii Publice, unde proiectează o reorganizare a învățământului științific liceal. În 1910 inițiază înființarea unei școli de electricitate, demers care stă la baza fondării, în 1913, a Institutului Electrotehnic din Iași.

În 1913 devine, la București, director al Institutului Electrotehnic, profesor la Facultatea de Științe și decan al acestei facultăți. În 1916 este membru corespondent al Academiei Române și membru fondator al Academiei de Științe din Romania. În august 1917, Hurmuzescu şi familia sa, alături de alţi câţiva cunoscuţi profesori care s-au educat la Paris, au fost îndrumaţi spre Franţa, pentru a promova interesele naţionale. La Paris, profesorul se ocupă de stabilirea principiilor pe baza cărora ar trebui să se dezvolte învăţământul de specialitate din ţară. În anul 1925, la Institutul Electrotehnic al Universităţii Bucureşti, condus de profesorul Dragomir Hurmuzescu, este construit şi dat în folosinţă primul receptor radiofonic care face posibile cele dintâi audiţii publice, de două ori pe săptămână. Referitor la acest moment, profesorul Hurmuzescu afirma, în anul 1938: „La noi, primele recepţiuni au fost realizate cu mijloace experimentale şi prin personalul secţiunilor de radiotelegrafie ale Institutului Electrotechnic Universitar”. În anexele laboratorului său (foste grajduri), din Strada Victor Emanuel, s-au făcut primele demonstraţii de ascultare a unor posturi străine, cel din Viena fiind cel mai bine auzit la Bucureşti în acea epocă.

În 1926, Dragomir Hurmuzescu a creat la Bucureşti prima staţie de radiodifuziune din ţară. În aceeaşi perioadă, el a făcut şi primele încercări de transmisie prin telegrafie fără fir. La 1 noiembrie 1928 a  fost realizată cea dintâi transmisiune radiofonică a postului Radio Bucureşti, la ora 17:00. 

Biografia sa sbuciumată consemnează că la 16 martie 1937, la vârsta de 72 de ani, Hurmuzescu părăsea viaţa politică, în toamna lui 1937 se pensiona, iar în 1948, regimul decidea eliminarea sa din rândul membrilor Academiei. Aproape uitat şi desconsiderat de autorităţile vremii, s-a stins din viaţă la masa de lucru, în timp ce îşi redacta memoriile, la 31 mai 1954, la Bucureşti. Ca reparaţie postumă, în 1965, la împlinirea a 100 de ani de la naştere, UNESCO l-a omagiat pe marele savant român printr-o sesiune ştiinţifică mondială, iar în 1990 a fost reprimit, post-mortem, în rândul membrilor Academiei Române. Pentru a-i onora memoria, unul din premiile Academiei Române – cel în domeniul ştiinţelor fizice – îi poartă astăzi numele.
 
 
Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult