16
November , 2018
Friday

CENTENAR

Limba română în vârtejul globalizării

Reporter: editura November - 16 - 2018
Un adevăr adesea acceptat: limba română este o limbă de circulație restrânsă. Chiar așa să fie? Dacă privim lucrurile la dimensiunile globale – o limbă vorbită de cam treizeci de milioane de oameni – lucrurile așa stau. Dacă privim aceleași lucruri la dimensiuni europene, ele se schimbă. Limba română devine o limbă de circulație medie, vorbită, oficial, de populații stabile și autohtone nu doar în România, ci și în alte patru state – Republica Moldova, Ucraina, Ungaria și Serbia. La acest fapt se adaugă vorbitorii unor limbi care oficial nu sunt parte ale limbii române – „moldovenii” din Basarabia, Ucraina și Transnistria, vlahii din Valea Timocului și cei din zona Vidin, din Bulgaria. Când am scris „oficial” m-am referit la autoritățile locale care, din diferite motive, dar cu un singur scop, au decis că românii din acele zone nu sunt români, ci orice altceva. În fine, vorbesc dialecte ale limbii române aromânii din Grecia, cei din Albania și Macedonia, megleniții din Bulgaria și puținii vorbitori de dialect românesc din Croația și Bosnia. La toți aceștia se adaugă vorbitorii (încă) de limbă română din Siberia Orientală, Kazahstan, Iakuția și alte zone îndepărtate ale fostei Uniuni Sovietice, urmași ai deportaților din Bucovina și Basarabia, din perioada stalinistă sau chiar din vremea țarilor. Mai există urme ale limbii române în Caucaz, unde abhazii mănîncă „mamalâgă”, iar în Moravia și sudul Poloniei găsești nume de sate românești, cuvinte din limbajul păstorilor încă folosite, cum ar fi găleată sau strungă, iar între Don și Volga se întinde o salbă de localități cu denumiri ciudate pentru lumea de acolo, însă familiare la noi – Codru, Mura etc. În Polonia de sud au ființat peste 400 de sate românești înaintea perioadei marcate de Ștefan cel Mare.De unde se știe că erau românești? Pentru că documentele consemnează că acolo se folosea așa-numitul „jus valachicum”, adică propria judecată, diferită de aceea a Regatului Poloniei. 

Regiuni cu populație românească, unde se vorbește limba română

Toată această risipire de vorbă românească se datorează migrației pastorale sau, după cum aminteam, strămutărilor impuse de stăpânirea vremii. Un exemplu uimitor îl constituie apariția la granița dintre Croația de azi cu Bosnia, unde a fost așezat un regiment românesc de graniță, recrutat din Banatul de munte românesc, a unei enclave românești. Așezarea grănicerilor acolo s-a făcut printr-o Diplomă Imperială. În timpul războiului civil din fosta Iugoslavie, acolo s-a creat, ca formă de autoapărare, o entitate statală denumită Republica de la Knin, al cărei temporar președinte se numea Matei Boban. 


Limba română a avut mai multe perioade în care a fost asaltată de termeni străini, întotdeauna legați de stadiul culturii materiale sau administrative cu care venea în contact, voit sau nevoit, populația autohtonă. Astfel, valul slavonic a fost legat de dominația Bisericii Ortodoxe, care avea ca limbă de expresie slava veche, aceasta influențînd și limbajul juridic sau administrativ. 

Influența turcă în limba română este destul de palidă, deoarece în fapt relațiile dintre români și turci n-au fost niciodată de conviețiure masivă și permanentă. Avem cuvinte care au o legătură cu evoluția arhitectonică a locuinței (dușumea, cerdac, cercevea, tavan, geam etc.), ori de natură culinară, dar acestea nu pot constitui o trăsătură specifică a limbii române. Mai degrabă cuvintele grecești, impuse de administrația fanariotă, au reușit să ocupe un anume loc, neologisme care apoi au trecut în umbră, ca dovadă că erau cuvinte la modă și nu necesități. Marele val al neologismelor a aparținut influenței franceze, care s-a manifestat din plin în toate sectoarele vieții sociale în secolul al XIX-lea, ca motor al modernizării. Limba română este romanică din pricina structurii sale gramaticale, nu numai din cauza lexicului. Fondul principal de cuvinte, cel care permite comunicarea obișnuită, are peste 80% termeni de origine latină. Este o situație statistică mai bună, din punctul de vdere al romanității, decât în alte limbi neolatine. Neologismele de ultimă oră își au originea în engleza americană. E o modă care se sprijină în primul rând pe revoluția tehnologică din industria comunicării. Dar nu doar atât, influența limbii engleze a devenit covârșitoare în științe, mai cu seamă în cele umaniste, socio-politice. Nici viața mondenă nu este ocolită și nici politicile succesului. Dar această influență nu este o problemă locală, ci globală. Se creează sub ochii noștri o „lingua franca”, bazată pe engleză, dar care nu este și nici nu va fi o parte a limbii engleze. Pe de altă parte, engleza, ca limbă de cultură, se conservă, se dezvoltă, prin afirmarea valorilor artistice și estetice create în spațiul său propriu. 

Grup de interpreți în Parlamentul European

Am ajuns, astfel, la problema-cheie a contemporaneității: globalizarea este și altceva decât schimburile mondiale de infomații și bunuri? Teoretic, nu ar trebui să însemne altceva, însă practic, tendința marilor centre de putere economică și financiară (citește bănci și companii multinaționale) de a simplifica apropierea de bunuri și informații prin control și înlăturarea oricărui specific local duce la o luptă încrâncenată între apărătorii specificului local cu activiștii globalizării. Probabil ambele tabere sunt victimele unor ideologii cu nuanțe fundamentaliste. Probabil ambele tabere au valori de impus și de apărat. 


Abia acum, în epoca globalizării informațiilor și bunurilor, rostul națiunilor devine extrem de important – ele sunt generatoare de valori specifice, care asigură creșterea patrimoniului universal. De aici vine datoria fiecărei națiuni de a-și afirma cultura și spiritualitatea, de a-și cultiva, apăra și îmbogăți limba. Iar românii au din plin ce să etaleze în domeniul culturii. Cât privește limba, prin specificul ei, prietenoasă cu neologismele, aparținînd unui grup lingvistic extrem de puternic, limba română are toate șansele să devină mai repede decât am crede și o limbă de comunicare internațională, în acest adevărat Turn Babel care a devenit lumea. Deocamdată, din cauza unei precare pregătiri profesionale a ziariștilor din televiziune, radio și presă scrisă, din cauza unei îndoielnice pregătiri intelectuale a multor persoane publice, limba română devine din ce în ce mai haotică și mai confuză pentru propriii vorbitori. Să sperăm că nu este vorba decât de o boală a copilăriei democrației, când libertatea este confundată cu debandada, iar respectarea valorilor cu protejarea viciilor de orice natură.
 

Eugen Uricaru
 
 
Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult