NUMARUL
193-194
Întâmplări petrecute în ultimul secol ne arată că în politică aproape nimic nou nu este sub soare. Setea de a veni la putere se face, de regulă, cu multe promisiuni, aranjamentele de culise sunt dublate de discursuri publice și acțiuni care mobilizează mulțimile ca factor de presiune. Scenariile după care s-au jucat multe schimbări de guvern în condiții de democrație statuate de Constituția din 1923 au numeroase puncte comune; numai că extrem de diferite sunt mijloacele tehnice apărute de-a lungul vremii. În arsenalul de bază, pentru multe decenii, au fost calul și căruța: cu ele s-au mișcat nu doar trupele în cele două mari războaie, atelajele au asigurat deplasările manifestanților spre locurile unor mari întruniri politice.

,,Nu mai vrem jug, nu mai vrem lanțuri!”

Iuliu Maniu

Istoria consemnează că, spre finalul primului deceniu de la Marea Unire, scena politică este influențată de moartea, în anul 1927, a Regelui Ferdinand, precum și a lui Ion I.C. Brătianu. Erodarea guvernării liberale dă impuls Partidului Național Țărănesc pentru a prelua puterea. Un manifest lansat de Iuliu Maniu și Ion Mihalache, liderii formațiunii, mobilizează susținătorii la acțiuni sub lozinca ,,Nu mai vrem jug, nu mai vrem lanțuri!”. În paralel, negocieri secrete mizau pe revenirea Prințului Carol din exil pentru a fi instalat pe tronul regal. În 1928, PNȚ inițiază o serie de manifestații de amploare, prin care cere scoaterea de la putere a guvernului condus de Vintilă Brătianu, angajându-se să rezolve marile dificultăți prin care trecea țara afundată tot mai adânc în criza economică. Pentru primăvară au fost programate mobilizări cum nu mai făcuseră alte partide. În 18 martie, la București, s-au adunat din toate zonele țării 40.000 de oameni, majoritatea țărani sosiți în convoaie de căruțe. La barierele orașului, multe atelaje au fost oprite și manifestanții au fost îndreptați să meargă pe jos spre locurile de adunare. Totuși, cronica vremii menționează că sute de căruțe au reușit să pătrundă spre centrul Capitalei, provocând o aglomerație de neimaginat. Locurile de întrunire erau anunțate în ziarul „Adevărul” de vineri, 16 mai: Sala Dacia, pentru cei din Ilfov, Parcul Oteteleșanu (str. Constantin Mile), Sala Eintracht (str. Dionisie), Sala Tomis (Calea Călărași). Și autoritățile se mobilizează: Poliția Bucureștiului i-a convocat pe proprietarii de mașini de piață (taxiurile de acum) duminică dimineață, la Comandament, cu rezervoarele pline. Ziarul „Curentul”, fervent critic al guvernării liberale, a fost suspendat de cenzură pentru opt zile, înaintea întrunirii PNȚ. Nu s-au înregistrat violențe la adunare, pe lângă liderii țărăniști au vorbit și fruntași ai social-democraților, Titel Petrecu și chiar Gheorghe Cristescu, președintele interzisului partid comunist. Cuvântarea lui Ion Mihalache avea un final amenințător la adresa liberalilor, dar și a Regenței: „Puneți baionete și faceți piramide. Înalta Regență să privească și să înțeleagă că dacă nu, va veni a doua comandă: Năvăliți!”.


Regina Maria a văzut de la distanță convoaiele

În însemnările zilnice ale Reginei Maria, volumul X, sunt descrise frământările politice de la începutul anului 1928, care se va încheia abia în niembrie, cu o nouă guvernare. În audiențele de la Cotroceni, cei din tabăra ,,naționalistă” îi denigrau pe liberali, iar aceștia refuzau o predare a puterii. Aflăm din însemnări că luna martie a debutat cu revenirea iernii, viscolul și gerul ținând mai multe zile. Regina a plecat de la Palat spre Snagov, deși fusese avertizată de Poliție că orașul era în fierbere. A ocolit zonele periculoase. „Știam unde sunt și le-am evitat. Am văzut de departe procesiunea care avea aspectul unui imens cortegiu funerar. Totul fusese absolut calm”, scrie suverana.

,,Pe jos, cu căruțele, cu trenul”

Campania PNȚ continuă. Un manifest al partidului consideră că în acel moment stăteau față în față ,,o clică despotică și hrăpăreață și o națiune românească întreagă”. Documentul aprecia că ,,de zece ani trăim sub un regim de opresiune și exploatare, în care jandarmeria, starea de asediu, cenzura și nesocotirea desăvărșită a tuturor legilor a constituit singurul mijloc de a menține dominațiunea guvernelor librale fățișe sau camuflate”. Pentru duminică, 6 mai 1928, este programată o mare adunare la Alba Iulia, precum și alte cinci întruniri – la București, Craiova, Cernăuți, Iași, Brăila – în care ,,poporul” să ceară Regenței instalarea PNȚ la guvernare. Cetățenii din toate satele și orașele României au fost îndemnați să vină la Alba Iulia, fie pe jos, fie cu căruțele, fie cu trenul, cu merinde pentru o săptămână. Coloanele s-au pus în mișcare încă de la începutul săptămânii. Cei din Salonta și Curtici, noteză ziarul „Adevărul”, câte 2.000-3.000 de persoane, au plecat de luni, ca să fie pe 5 iunie în orașul Unirii.

Marșul spre Capitală

Primirea, cartiruirea, deplasarea pe platoul cetății din Alba Iulia au decurs în perfectă ordine. Prezența a fost apreciată la 100.000 de persoane. Între ele, 2.000 de mineri din Valea Jiului, mobilizați de Partidul Social Democrat, și sute de unguri, aduși de Partidul Popular Maghiar. În dimineața de 6 mai, după paticiparea la serviciul divin, liderii PNȚ s-au întrunit în congres. Apoi, pe Platoul Romanilor, de la șase tribune, politicienii au ținut discursuri tranșante, unii pledănd pentru ,,luptă cu toate mijloacele pentru doborârea dictaturii liberale”. Un îndemn adresat mulțimii a fost: ,,Să ne pornim în marș spre București!”. Maniu a dezavuat acest ,,marș asupra Bucureștiului”. Câteva mii de participanți, dintre radicali, au pornit, totuși, spre Capitală. Au ocupat gările din Teiuș și Vințul de Jos, au cerut trenuri pentru a se deplasa spre țintă. Coloanele, hărțuite de jandarmi, au fost dispersate după câteva zeci de kilometri. Marșul asupra Bucureștiului nu s-a mai produs. Miile de paricipanți la uriașa întrunire de la Alba Iulia s-au întors la casele lor așa cum veniseră – pe jos, cu căruțele, cu trenul. La întrunirile din țară s-au semnalat ciocniri cu jandarmii și Armata. La București, coloanele au fost cu greu dispersate. „Adevărul” din 8 iunie, în cronica evenimentelor, menționează că lângă statuia Lascăr Catargiu, jandarmii aveau pregătite trei pompe cu abur sub presiune pentru intervenție. Trenurile care treceau prin Alba Iulia (expresul nr. 6, acceleratul 32, personalul 204) aveau încă și luni, 7 mai, întârzieri de 350 de minute.

Prințul Carol ratează zborul de Londra 

Ion Mihalache

Succesul politic al marii adunări populare de la Alba Iulia tebuia să fie potențat de revenirea în țară a Prințului Carol. El urma să plece ,,în secret” cu un avion de la Londra, să aterizeze în 6 mai la Alba Iulia, unde să fie proclamat rege. Zborul lui Carol de la Londra a fost blocat de Argetoianu, pe atunci ministru de Interne, care i-a ,,fabricat” Prințului statut de complotist, ceea ce contravenea cu angajamentul luat față de autoritățile engleze, acela de a nu politică. Cele trei avioane pregătite pentru zborul spre România al ,,echipei regale” au fost blocate de englezi pe aeroportul din Corydon, de lângă Londra. Restaurația avea să întârzie cu doi ani, Carol revenind în România în 6 iunie 1930. Tărăniștii erau la putere din noiembrie 1928…


Dan Constantin