NUMARUL
195-196
– România reîntregită, stat unitar pe harta lumii

La 18 ianuarie 1919 au început lucrările Conferinţei de pace de la Paris, cea mai mare reuniune internațională cunoscută până la acea dată în istorie. Convocată de puterile victorioase în Primul Război Mondial (SUA, Marea Britanie, Franţa, Italia, Japonia etc.), în total 27 de state, pentru elaborarea tratatelor de pace cu ţările învinse (Germania, Austria, Ungaria, Turcia şi Bulgaria), Conferinţa de pace de la Paris a avut între sarcinile fundamentale consacrarea internaţională a statelor nou apărute sau reîntregite prin dispariţia imperiilor austro-ungar, otoman şi ţarist. 


1. Marii învingători în Primul Război Mondial: Woodrow Wilson, președintele SUA, David Lloyd George, premierul Marii Britanii, Vittorio Emanuele Orlando, prim-ministru al Italiei, Georges Clemenceau, premierul Franței. 
 
 


2. Semnarea Tratatului de la Trianon (4 iunie 1920) a reprezentat încheierea Conferinței de pace de la Paris și, totodată, recunoașterea internațională a Unirii celor trei provincii istorice românești (Basarabia, Bucovina și Transilvania), care a dus la întregirea României.
 


3. Delegaţia română de la Conferinţa de pace de la Paris era alcătuită din Ion I.C. Brătianu, şeful guvernului, Al. Vaida-Voevod, C. Angelescu, Victor Antonescu, precum și dintr-un un grup de experți în domeniul juridic – Eftimie Antonescu, Constantin Antoniade, Mircea Djuvara – în economie – G. Caracostea, dr. Creangă, C. Crişan, N. Flondor, Eugen Neculce – în geografie – Caius Brediceanu, Alexandru Lapedatu, ca și în plan militar – colonel Toma Dumitrescu. Astfel, toată documentația înaintată de România reprezentanţilor marilor puteri reprezentate în Consiliul celor Patru, care au avut în mâinile lor marile decizii, a fost o dovadă de înalt profesionalism.


4. Ion I.C. (Ionel) Brătianu, numit de Regele Ferdinand I „zodia bună a României”, a avut un rol de primă importanţă în Marea Unire de la 1918, precum și ulterior, în recunoașterea internațională a României Mari. O perioadă de covârşitoare răspundere pentru Ion I.C. Brătianu a fost Primul Război Mondial, perioadă în care marele politician şi-a asumat pregătirea militară şi diplomatică a României în conflagraţia în care ţara intrase pentru a se reîntregi cu provinciile sale istorice. În planul politicii externe, unul dintre momentele cele mai importante ale activităţii lui Ion I.C. Brătianu a fost participarea sa, timp de şase luni, la Conferinţa de pace de la Paris. Omul politic român a pus bazele victoriilor diplomatice românești care au dus la apariția pe harta lumii a României Mari. 


5. Alexandru Vaida-Voevod a avut o contribuţie deosebit de importantă la înfăptuirea Unirii Transilvaniei cu România. Pe 29 septembrie/12 octombrie 1918, la Oradea, lucrările Comitetului Executiv al Partidului Naţional Român, din care făcea parte ilustrul om politic, hotărau ca naţiunea română din Austro-Ungaria, „liberă de orice înrâurire străină, să-şi aleagă aşezarea ei printre naţiunile libere”. Această rezoluție a fost citită de către Alexandru Vaida-Voevod în Parlamentul din Budapesta. După 1 Decembrie 1918, Vaida-Voevod a fost numit ministru de stat pentru Transilvania în primele guverne după Marea Unire, ceea ce a făcut ca prezența sa la Conferința de pace de la Paris să fie considerată benefică și oportună. Politicianul a fost, un timp, membru în delegaţia română la înaltul for, apoi a condus-o, timp de trei luni, purtând discuții fructuoase cu reprezentanții marilor puteri, astfel încât, la scurt timp după întoarcerea sa în țară, era semnat în numele României, la Trianon, de către Nicolae Titulescu şi dr. Ion Cantacuzino, Tratatul de Pace cu Ungaria. Acest document, de o mare importanță pentru istoria României, recunoştea, la articolul 45, valabilitatea internaţională a Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.