NUMARUL
195-196
Serbia este un spațiu creștin încă din secolul al IX-lea d.Hr. Preafericitul Părinte Irineu, Patriarhul Serbiei, se află în fruntea unei comunități religioase impresionante: 84% dintre sârbi se declară creștini ortodocși. 

Preafericitul Părinte Irineu, Patriarhul Serbiei

Preafericitul Părinte Irineu, Patriarhul Serbiei, s-a născut în data de 28 august 1930, în localitatea Vidova, din Serbia, cu numele Miroslav Gavrilović. După terminarea școlii elementare și a liceului din Cacak, cel care avea să devină Patriarhul Serbiei și-a continuat studiile la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Belgrad și apoi a efectuat stagiul militar. La scurt timp, în 1959, a devenit monah la Mănăstirea Rakovica și a primit numele de Irineu. A fost profesor la Seminarul Teologic Prizren, dezvoltându-și în continuare pregătirea ecleziastică și prin studii avansate la Atena. În 1974, Irineu a fost numit Episcop Vicar Patriarhal de Moravica. Un an mai târziu devenea Episcop de Niş. Demn de menționat este faptul că, în această calitate, în anul 1999, când Serbia a stat sub semnul tulburărilor interne și Seminarul din Prizren a fost evacuat, înaltul prelat a inițiat construirea unei alte clădiri în care activitatea așezământului religios să poată continua. În 22 ianuarie 2010, la mai bine de 35 de ani de activitate episcopală, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe l-a ales pe Irineu Arhiepiscop de Peć, Mitropolit de Belgrad-Karlovci şi Patriarh al Serbiei.


Înaltul prelat este considerat, atât în țară cât și peste hotare, un reprezentant al ortodoxiei deschis dialogului interreligios. De la începutul activității sale în fruntea Bisericii Ortodoxe Sârbe, Patriarhul Irineu a fost un susținător al păcii și stabilității în întreaga zonă frământată a Balcanilor. Pentru a contribui la acest deziderat, a susținut legături strânse cu bisericile ortodoxe surori. Astfel, în ultimii ani, Preafericitul Părinte a vizitat Muntele Athos, Patriarhatul Alexandriei și al întregii Africi, a participat la sfințirea Catedralei din Tirana, Albania, unde a avut convorbiri cu ÎPS Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, și a găzduit evenimentul de celebrare a 1.700 de ani de la semnarea Edictului de la Milano. Totodată, Patriarhul Irineu menține o relație strânsă și cu Biserica Catolică, susținând că „o vizită a Papei în Serbia ar putea fi mai mult decât o întâlnire, ar putea fi și o ocazie de dialog”.

Pe relația directă dintre Biserica Ortodoxă Sârbă și Biserica Ortodoxă Română se poate consemna, în tabloul general al strânselor legături la toate nivelurile, vizita Preafericitului Părinte Irineu la Parohia „Sfinţii Chiril şi Metodie”, din Nürnberg, în anul 2014, unde a fost întâmpinat de Înaltpreasfinţitul Părinte Serafim, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, şi de către credincioşii români. Cu acest prilej, a fost reafirmată îndelungata colaborare a ierarhilor, preoţilor şi credincioşilor români şi sârbi din Diaspora, legătură care reprezintă o mărturie vie a Ortodoxiei din Europa. De asemenea, Patriarhul Irineu a evocat trecutul istoric care leagă cele două popoare şi cele două Biserici Ortodoxe surori, amintind de imaginea Reginei Maria Karageorgevici, fiica Reginei Maria a României, „de care toţi sârbii îşi aduc aminte cu venerare”. În cadrul aceluiași eveniment, Patriarhul Irineu și-a exprimat recunoștința față de implicarea Bisericii Ortodoxe Române în ajutorarea cetățenilor sârbi loviți de inundațiile din acel an: „Adevăraţii prieteni se cunosc în vreme de necazuri şi Domnul ne adună pe toţi împreună”.
 
 
 
De-a lungul anilor, Preafericitul Părinte Irineu s-a dovedit un susținător al cauzei Serbiei, având mai multe luări de poziție referitoare la problemele stringente cu care se confruntă țara sa, precum și la situația dintre Serbia și Kosovo sau la relațiile cu Bosnia-Herțegovina. „Râul Drina, dintre țările noastre, nu este un hotar, ci o punte care ne unește”, consideră Patriarhul Serbiei. În legătură cu procesul de accedere a țării sale în Uniunea Europeană, ÎPF Irineu arată că „suntem o parte istorică a Europei și dorim să intrăm în această comunitate de națiuni. Pe parcursul procesului de accedere vom accepta toate condițiile care nu vin în contradicție cu identitatea noastră culturală și istorică”

 •„Împreună, suntem cu toții în Biserica lui Hristos. Suntem creștini și ne rugăm, muncim, ne educăm ca parte a Bisericii nu doar în așezămintele de cult, dar și acolo unde lucrăm, pe stradă, la școală și chiar în cafenele. Întotdeauna trebuie să acționăm ca adevărați creștini, copii ai Bisericii lui Hristos” 

 

Revista noastră continuă rubrica-serial dedicată celor mai înalți prelați ai Ortodoxiei balcanice, marcante personalități ale creștinismului