6
November , 2017
Monday
Împliniri la parohia „Buna Vestire” Românii care trăiesc şi muncesc în sudul Londrei beneficiază, de aproape ...
Nu aduce anul ce aduce ceasul! Cu acest vechi proverb încheiam articolul din numărul trecut ...
Sintagma „butoiul cu pulbere ”, prin care Balcanii erau etichetaţi ori de câte ori se ...
Cu şapte decenii în urmă, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, la ordinul preşedintelui ...
[nggallery id=37] „Imigranţii din UE au contribuit prin taxe cu bani mai mulţi decât au încasat ...
Mărturiile unor dezamăgiţi Mai mulţi roomâni şi bulgari şi-au spus părerea, în primăvara acestui an, despre ...
VIAŢA CULTURALĂ. CONTRIBUŢII ROMÂNEŞTI LA DEZVOLTAREA PATRIMONIULUI CULTURAL AL UMANITĂŢII Roadele binefăcătoare ale Marii Uniri din 1918 ...
În prezent, americancele conduc bombardiere, norvegienele submarine, belgienele devin geniste, iar canadiencele activează în trupe ...
Numeroşi ani, în paginile revistei noastre am publicat în mai multe numere magistrala lucrare a ...
Alexandru Tomescu - reputat violonist, solist concertist - Alexandru Tomescu este un tânăr şi promiţător violonist, ...

Articole din categoria ‘Abordări’

A fi balcanic – un blam sau o „virtute”?

Reporter: editura November - 19 - 2011 Comments Off on A fi balcanic – un blam sau o „virtute”?

Cea mai importantă piatră de hotar a blamării „balcanicului” o constituie primii ani ai secolului XX, când termenul a început să fie asociat cu violenţa şi instabilitatea politică. Asasinatele, situaţia confuză a Macedoniei şi criza bosniacă, războaiele balcanice au oferit materia primă pentru percepţia Balcanilor ca zonă turbulentă. În timp, a apărut ideea – preluată şi popular, dar şi de mediile academice – că „Apusul”, occidentul, ar fi un prototip al civilizaţiei, iar Balcanii unul al dezordinii şi chiar al „barbariei“, tribală şi violentă.

Regiunea denumită mai recent decât s-ar crede Peninsula Balcanică trăieşte două fenomene a căror răsfrângere dă în Occident o imagine la fel de negativă: pe de o parte slăbiciunea politică, haosul şi corupţia care au caracterizat ultimele veacuri ale Imperiului otoman, pe de alta luptele crâncene între micile state independente care au renăscut din descompunerea gigantului. Ambele fenomene s-au îmbinat pentru a da adjectivului „balcanic” o coloratură pestriţă, percepută ca definitorie pentru dezordine, indisciplină, murdărie, necinste şi, mai cu seamă, ceea ce e văzut şi azi ca o primejdie pentru Europa întreagă, rivalităţile nestinse între etnii, care fac din peninsulă, aşa cum se spune, un „butoi de pulbere” (se cunoaşte că asasinarea arhiducelui Franz-Ferdinand la Sarajevo a fost scânteia care a aprins primul război mondial). În timpul războiului rece, Balcanii au fost echivalaţi cu termeni mai neutri: „Europa de Est“ şi „Europa de Sud-Est“, revenind în forţă ca „Balcani” după căderea „cortinei de fier”.

Apariţia termenului de „Europa Centrală” este, în opinia multor analişti, o nouă tentativă de marginalizare a Balcanilor. Se vorbeşte insistent, de cele mai multe ori în sens peiorativ, despre mentalitate balcanică, „balcanizare”, cu implicaţii directe şi dintre cele mai neplăcute pentru cetăţenii statelor din această zonă. Conceptul, apărut în anii ’20, odată cu desprinderea din fostele imperii – otoman, austro-ungar, german și rus – a multor state noi de dimensiuni mai mici joacă, de altfel, un rol important în arsenalul culturalismului segregaţionist. „Balcanizare“ înseamnă dezagregarea unor state multinaționale în mai multe state naționale mici, adeseori rivale. Acest concept a făcut carieră, reunind resentimentele antibalcanice.

Dar, din perspectivă istorică, naţiunile din Balcani nu sunt mai instabile, mai neguvernabile decât au fost popoarele din apus la vremea propriilor confruntări. Aşa că sensul de „fragmentare inutilă între mici state neviabile” pe care l-a căpătat termenul inventat în Occident,  „balcanizare”, apare ca nejustificat. În fond, stereotipul privitor la cultura balcanică a violenţei poate fi „întors” şi folosit în cazul barbariei Holocaustului sau a războaielor din Vietnam, Afganistan etc.

Pe de altă parte, la început de mileniu, cuvântul european (substantiv şi mai ales adjectiv) cunoaşte o evoluţie spectaculoasă, fiind în vogă în discursul public: „preşedinte european”, „mesaj european”, „doctrină europeană”, „spirit european”, „abordare europeană”, pe scurt, expresia lingvistică a unui ideal. La polul opus se află „neeuropeanşi variantele, acestor etichete negative alăturându-li-se şi cuvinte cu altă etimologie, dar cu aceleaşi conotaţii peiorative, cum ar fi balcanic: „mentalitate balcanică”, „atitudine balcanică”, „partide balcanice”, „afaceri de tip balcanic”, „proiect cu iz balcanic” etc. Şi mai gravă este apariţia, în aceleaşi contexte negative, a adjectivului „mioritic: „politicieni mioritici”, „management mioritic”, „comunism mioritic”…  Astfel, european, pe de o parte, şi balcanic, mioritic pe de alta au ajuns să aibă înţelesuri deturnate, denaturate sau exagerate, în special mânuite şi lansate insistent opiniei publice în contexte socio-politice. Dacă în secolul trecut Carl Schmitt, viitor jurist oficial al Germaniei naziste, spunea că „Balcanii sunt, într-un sens mult mai puternic decît Rusia, granița dintre Europa și Asia“, mai aproape de zilele noastre există un şablon cultural ce zugrăvește Balcanii ca spațiu ce ar fi izolat de modernita­te. După cum era de aşteptat, a apărut şi o reacţie destul de discutabilă: noi istorici şi unii politicieni caută să ne proiecteze, ca naţiune, mai spre ceea ce pare a fi centrul „onorabil” al Europei, ignorând caracterul chintesenţial balcanic al culturii şi istoriei noastre, de care, după cum se vede zilnic, nu ne putem desprinde cu uşurinţă.

Acţiuni şi consecinţe

Apariţia conotaţiilor excesiv de peiorative la adresa zonei în ansamblu a avut urmări nefericite pentru cetăţenii care provin din Balcani. Se ştie că la scurtă vreme după încheierea confruntării dintre blocurile Europei, societăți întregi din zonă au avut de înfruntat ani de tranziţii dureroase şi pline de privaţiuni odată cu dezintegrarea sistemelor lor politico-economice. Au rezultat fenomene de emigrație în masă care „deranjează” şi în prezent statele industriale occidentale. Nou apăruta lume a marginalizaților din Balcani, localizată nu doar în Sud sau în Sud-Est, ci aflată în creștere și în metropolele nordului, este privită ca fiind în afara ordinii sociale. Forţa lor de muncă a fost devalorizată, apoi au fost etichetaţi artificial după apartenenţa la etnii sau grupuri, au devenit victime ale intervenţiilor „justificate” ale autorităţilor, care nu s-au jenat să forţeze normele drepturilor omului pe motiv de „infracţionalitate balcanică”, adesea egală cu a unor exponenţi ai altor zone geografice.

Ce înseamnă, aşadar, în lumea de azi, a fi balcanic? La nivel declarativ, înseamnă a fi european, cu toate drepturile şi obligaţiile ce decurg de aici. Înseamnă a fi reprezentantul unei culturi străvechi şi un cetăţean demn, egal cu occidentalii. La nivelul percepţiei, a fi balcanic înseamnă să vii dintr-o lume în care vesticii nu prea au încredere, pe care o consideră focar de sărăcie şi infracţionalitate, de care se tem şi în faţa căreia îşi închid porţile… democratice.

Noi suntem europeni, nu balcanici, dar, oricum, nu e nimic peiorativ în a fi balcanic: Socrate, Platon şi Aristotel nu erau altceva decît nişte balcanici. (George Pruteanu, „Naţionalismul boieresc al lui Al. Paleologu”)

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult