19
August , 2017
Saturday
Mai mult decât o „diasporă economică” Au românii din Spania o imagine bună? Au reuşit, în ...
Londra dă din nou „bătăi de cap” Uniunii Europene, de data aceasta anunţând că opoziţia ...
S-au împlinit 135 de ani de la naşterea celui mai mare sculptor român, geniu creator ...
Harta economico-socială a lumii, încă bazată pe echilibrele stabilite de războiul rece, se schimbă sub ...
-D-le Ambasador, după câte se cunoaşte, în curând vă veţi încheia misiunea diplomatică în ţara ...
Potrivit Strategiei Naţionale de Apărare a ţării, principalele vulnerabilităţi ale României sunt diminuarea capacităţii de ...
Ultimul Summit UE din anul 2015 încheia un an de provocări majore, cu care se ...
Sportivii din Balcani, după ce au impresionat prin rezultatele obţinute în anul 2010, an în ...
Deși s-ar putea să ni se replice că “țara arde și baba se piaptănă” în ...
Desfăşurată la Hotel InterContinental, Gala cu numărul 10 a decernării Premiilor revistei „Balcanii şi Europa” ...
Demult de tot, povestea spune că... a existat în armata austro-ungară a împăratului Franz Joseph, ...
Muzeul Naţional al Ţăranului Român nu este un lăcaş expozitiv obişnuit de etnografie, ci unul ...
Ştefan Manea - director general „Hofigal“ - Inginerul chimist Ştefan Manea, om de afaceri de succes şi ...
Consistency... We shall soon turn 15 years since the first issue of our magazine appeared. We ...

Articole din categoria ‘Avatarurile deznaţionalizării umilitoare’

Când Radu şi Pop devin „Radici” şi „Popovici”…

Reporter: editura March - 23 - 2016 Comments Off on Când Radu şi Pop devin „Radici” şi „Popovici”…

De-a lungul timpului, statul sârb a dus o neîncetată politică de deznaţionalizare în legătură cu etnicii români, punând în aplicare un întreg arsenal menit să destructureze puternica şi unita comunitate românească. Stau mărturie măsurile de împiedicare a educaţiei în limba maternă, interdicţia oficierii slujbelor religioase în limba română, cenzura, inexistenţa unei prese româneşti, denaturarea statisticilor, crearea artificială a unor entităţi separate de cea românească, presiuni şi ameninţări de tot felul.

Etnici români din Serbia

Etnici români din Serbia

În anii 1980, ziarul sârb „Borba” atesta faptul că românii din Timoc numără circa un milion de persoane, concentrate în 200 de comune pur româneşti şi 200 de localităţi mixte, plus mai multe oraşe în care trăiesc mulţi români.. Cifra a fost preluată şi de un periodic belgrădean mai recent, „Naşa Reci”. Aceste date reflectă o realitate pe care politica statului vecin a încercat mereu s-o sfideze.

Mai precis, autorităţile sârbe nu recunosc faptul că vlahii şi românii sunt unul şi acelaşi popor. Apoi, împiedică prin toate mijloacele unitatea etnicilor români în jurul bisericii strămoşeşti, mergând până la acţiuni de hărţuire. De pildă, la biserica românească din Coroglași, „românii care au venit să ţină un parastas pentru eroii căzuţi în lupta de la Rovine au fost arestaţi de poliţia sârbă, sub pretextul că… n-aveau aprobare să întindă mesele pe iarbă”, atrage atenţia Cristea Radu Timoc, lider al Asociaţiei „Astra Română” pentru Banat-Porţile de Fier şi Românii de Pretutindeni. În alt loc, lângă Biserica din centrul satului Zlot, există un arc de triumf în miniatură, pavat cu tăbliţe încrustate în chirilică cu numele eroilor care au luptat în războaiele balcanice, cu inscripţia „Ostaşilor din Zlot care au murit luptându-se pentru liberartea Serbiei în 1912-1918”. S-a mers până acolo cu denaturarea adevărului istoric încât a fost adăugat sufixul „ici” tuturor numelor, românii fiind astfel prezentaţi ca… sârbi.

Un alt mecanism de asimilare este inexistenţa presei în limba română sau, mai grav, cenzura aplicată atunci când mijloacele de informare ale românilor totuşi există. Este de notorietate cazul unui reportaj realizat de televiziunea de stat din Serbia la Protopopiatul din Negotin, care a fost puternic cenzurat la intervenţia episcopului sârb Ilarion, care a spus că „nu este bine să se facă aceste înregistrări, în primul rând pentru că în Timoc nu există români şi că nu este bine să se mediatizeze problema Bisericii Ortodoxe Române din Timoc, pentru că nu trebuie să se ştie că aceasta există acolo”, avertizează presa din România. Emisiunea a fost difuzată, dar puternic cenzurată, conţinând doar declaraţiile părţii sârbe. Sunt multe alte exemple care arată că autorităţile sârbeşti nu se dau la o par¬te de la procedee nedemne. Postul de televiziune B92 din Belgrad a înregistrat o emisiune privind vlahii din Timoc. În timpul emisiunii, a vorbit şi profesorul de istorie Slavoljub Gacovic, salariat al Muzeului din Zaječar, acesta argumentând românitatea vlahilor. În timpul emisiunii s-au prezentat şi costume naţionale „vlahe” aflate în Muzeul din Zaječar. „În iritarea creată de emisiune, directorul Muzeului a dat o dispoziţie prin care profesorului Gacovic i se interzice pe o durată nelimitată accesul în Muzeu”, arată Tiberius Puiu, membru al Societăţii române de balcanistică şi slavistică.

Per ansamblu, în lipsa unei educaţii în limba română şi pe fondul acţiunilor de asimilare, „omul care nu ştie multe despre ai lui gândeşte că mai bine să zic că sunt sârb, e mai bine la muncă, să nu am probleme”, sintetizează românca Biserca Ianoşevici, care conduce Asociaţia culturală locală „Primovara” din Zlot, unul dintre cele mai mari sate româneşti din Serbia.

 


 

Zavisa Jurj, preşedintele Asociaţiei „Ariadnae Filum” a românilor din Timoc

Zavisa Jurj, preşedintele Asociaţiei „Ariadnae Filum” a românilor din Timoc

Comunitatea noastră înregistrează un progres evident, în ciuda eforturilor statului sârb de a ne distruge. Şi mă refer aici la încercarea de micşorare a românilor declaraţi la recensământ, ne încurcă atunci când dorim să construim biserici sau ne pun piedici la predarea limbii române în şcoli. Pe scurt, poartă o campanie de intimidare a comunităţii. De 15 ani se vorbeşte de formarea unor centre cultural-informative ca prime instituţii româneşti în afară de Biserică, însă rămânem tot la vorbe”, spune Zavişa Jurj, preşedintele Asociaţiei românilor „Ariadnae Filum“.

 

 

 

 

 

 

Obstrucţionarea educaţiei în limba maternă

Reporter: editura March - 23 - 2016 Comments Off on Obstrucţionarea educaţiei în limba maternă

Unul dintre drepturile fundamentale ale românilor din Serbia, obstrucţionat ani la rând, este cel la educaţie în limba maternă. În ciuda acordurilor pe care le-a semnat, a presiunilor din partea României şi a necesităţii respectării angajamentelor de candidată la UE, ţara vecină face paşi lenţi şi rari pentru a-şi îndeplini propriile obligaţii.

Ore de limba română

Ore de limba română

Determinarea practicilor educaţionale privind introducerea cursurilor de limbă maternă în Serbia de Nord-Est (Timoc) are mai multe etape şi mai mulţi actori implicaţi. Momentele principale au fost înainte şi după acceptarea candidaturii Serbiei la statutul de ţară membră a Uniunii Europene (martie 2012). Una dintre revendicările dintotdeauna ale acesteia a fost „garantarea drepturilor culturale, misiune care să asigure dezvoltarea valorilor lingvistice, folclorice, etnografice, literare, religioase, cu tot ce este legat de virtuţile romanităţii orientale”. Există diferenţe majore în ceea ce priveşte asigurarea dreptului românilor din Serbia la educaţie în limba maternă. În Voivodina, unde sunt mai puţini etnici români, există învăţământ public cu predare în limba maternă, dar în Timoc, românii, în număr mult mai mare, nu beneficiază, la nici un nivel, de educaţie în limba maternă. Dar nici în Voivodina, nici în Timoc nu există învăţământ privat cu predare în limba română. Cât priveşte învăţământul superior, se poate studia în limba română doar în puţine universităţi.

Abecedare pentru copiii din Timoc, din partea statului român

Abecedare pentru copiii din Timoc, din partea statului român

Care sunt motivele nerespectării flagrante a acestui drept elementar, de care sârbii din România se bucură pe deplin? Câteva evoluţii sunt relevante: în 2007, limba română a fost acceptată ca fiind limba maternă a românilor din Timoc. Din păcate, a fost doar un gest formal. Conform legii, decizia guvernului de la Belgrad trebuia urmată de posibilitatea predării limbii române în şcolile din Serbia de Est, unde românii timoceni erau majoritari, fapt solicitat imediat de reprezentanţii comunităţii româneşti. Cu toate acestea, a fost respinsă cererea de deschidere a claselor cu predare în limba română în şcolile din Timoc, la Brestovac-Bor, Slatina-Bor şi Ranovac. Urmare a atitudinii negative a Ministerului Educaţiei Republicii Serbia şi a administraţiilor şcolare sârbe de pe plan local, nici după trei ani, în anul şcolar 2009-2010, nu s-a putut realiza deschiderea cursurilor de limba română din şcolile publice din Timoc. Faptul că aceasta era o adevărată politică de stat o demonstrează opoziţia autorităţilor la acţiunile dedicate ameliorării situaţiei educaţiei în limba maternă pentru români. Ani la rând, Serbia a tergiversat lucrările Comisiei mixte româno-sârbe, care ar fi trebuit să analizeze şi să rezolve solicitările punctuale ale etnicilor români din Serbia.

 

Nimic nou: aceeaşi politică

Intenţia ţării vecine de a adera la Uniunea Europeană a schimbat oarecum abordarea. Au intrat în scenă trei factori externi implicaţi în determinarea practicilor educaţionale privind introducerea cursurilor de limbă maternă în Serbia de Nord-Est (Timoc): România, ca stat de apartenenţă a minorităţii române din Serbia, cu drept de intervenţie în sprijinul acesteia; Comisia Europeană şi Înaltul Comisar OSCE pentru Minorităţi Naţionale. Schimbarea atitudinii Serbiei genera Protocolul celei de-a doua sesiuni a Comisiei Mixte România – Republica Serbia pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale. În ceea ce priveşte accesul la educaţie în limba română, România a solicitat încă de atunci înregistrarea rapidă de progrese în aplicarea Protocolului – introducerea în programa şcolară a cursului de limbă şi cultură română, demararea rapidă a unor cursuri-pilot, cu luarea în considerare a listelor de solicitări pentru astfel de cursuri, semnate de părinţii românilor din regiune – iar Înaltul Comisar al OSCE pentru Minorităţi Naţionale, Knut Vollebaek, a insitat ca partea sârbă să introducă studiul limbii române cu elemente de cultură naţională în şcolile din estul Serbiei. Ce s-a întâmplat în realitate? Aceeaşi politică. De exemplu, în 2012 au fost depuse sute de cereri semnate de părinţii copiilor români din şcolile din Timoc (Kladovo, Podgorac, Brestovac, Zajecear etc). Cu toate acestea, nu s-a permis deschiderea cursurilor de limbă română, fapt reclamat de asociaţiile românilor timoceni. În urma presiunilor Uniunii Europene, în 2013, Cancelaria Primului Ministru al Serbiei a emis o adresă prin care anunţa procedura de introducere a orelor de limbă română în Serbia de răsărit. Ce a urmat? În judeţele Bor şi Zajecear, 1.617 familii se pronunţau pentru studierea limbii române ca limbă maternă începând din 1 septembrie 2013. În final, însă, elevilor care aleseseră limba română pentru noul an şcolar li s-a refuzat acest drept. Au fost implementate şi alte practici de obstrucţionare: fixarea în orar a limbii române la ore târzii, descurajându-se astfel participarea elevilor, îndepărtarea de la catedră, prin modificare legislativă, a celor care cunoşteau limba română din familie şi care puteau s-o predea etc. Mai mult, a fost încurajată crearea unei limbi „vlahe” separate de limba română, folosind caractere chirilice, pentru a sublinia diferenţele clare între români şi „vlahi” pe care le promovează politica oficială sârbă, atrage atenţia Bogdan Aurescu, fost ministru de Externe al României. Mărturia Dianei Šolkotović, profesoară din localitatea Kladovo, este relevantă pentru distanţa dintre declaraţii şi realitate: „Credeam că înscrierile la Limba română cu elemente ale culturii naţionale (obiect facultativ-opţional, la fel ca şi Religia şi Educaţia civică) să se desfăşoare la fel ca şi la celelalte două şi totul să funcţioneze normal. Dar aşteptările mele au fost simple visuri. În prima zi de şcoală m-am prezentat la cele două licee din Kladovo unde am predat şi anul trecut (2013, n. red.), conform înţelegerii pe care am avut-o cu directorii în august. Totul părea normal, dar seara am primit mesaje de la părinţii ai căror copii trebuiau să ducă formularele completate cu opţiunea pentru limba română şi cărora diriginţii le-au spus că nu mai au voie să o facă. Iar miercuri, când l-am anunţat pe directorul liceului teoretic de numărul înscrişilor care era mai mare decât cel anunţat, nu cu mult, dar mai mare, mi-a replicat că acesta nu e finalul, că o să aibă grijă ca acesta să se micşoreze simţitor la şedinţa cu părinţii de vineri. Unde, afirma dumnealui, o să le deschidă ochii asupra pericolului semnării acestui formular şi chiar dacă au făcut-o, să-şi reconsidere gestul. Fiindcă noul formular indică faptul că elevul trebuie să fie apartenent al etniei române dacă vrea să înveţe limba română”.


*„Minoritatea română din Serbia şi dreptul la educaţie în limba maternă” (Mihaela Teodor, Academia Română – Institutul de Economie Mondială)

 

 

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult