21
April , 2018
Saturday
„Nu sunt vremurile sub om, ci bietul om sub vremuri”! Şi astăzi, la peste 300 ...
Etnicii români din Serbia îşi unesc forţele pentru păstrarea nealterată a identităţii româneşti şi a ...
Timpul trece repede, iar memoria noastră e selectivă. Au trecut deja 10 ani de când ...
[caption id="attachment_1980" align="alignleft" width="300" caption="Doi din liderii românilor/vlahilor din Timoc, Pedrag Balasevic şi Drăgan Demic"][/caption] O ...
În ultimul secol, s-a întâmplat de mai multe ori ca o invenţie să schimbe datele ...
Asociaţiile şi fundaţiile înfiinţate de români în Franţa ţin legătura permanentă cu ţara natală, legând ...
ne declară E.S. doamna Huo Yuzhen, ambasadorul Chinei în România. - Vă aflaţi de puţin timp în ţara ...
ES Andreas von Mettenheim, Ambasadorul Germaniei la Bucureşti „Românii care trăiesc în Germania nu reprezintă nici ...

Articole din categoria ‘Balcanii și Europa’

ANDO

Reporter: editura April - 20 - 2018 Comments Off on ANDO

În zorii apariţiei revistei „Balcanii”, prin anii de început ai secolului XX, echipei redacţionale li s-a alăturat un binecunoscut ziarist, Octavian Andronic care, încă de pe atunci impresiona prin calitatea caricaturilor sale, pe care am început să le publicăm. De atunci au trecut 16 ani buni; şi atât în revista devenită „Balcanii şi Europa”, cât şi în numeroase cărţi publicate de editura noastră, ANDO a devenit un autor apreciat, atât de cititorii noştri fideli, cât şi de întreaga redacţie.

Anii au trecut şi în anul 1998 cititorii și admiratorii graficianului ANDO (pseudonimul artistic al jurnalistului Octavian Andronic) au fost surprinși de o noutate absolută în domeniu: apariția variantei electronice a editorialului său grafic, difuzată de canalul PRO TV. Pe parcursul unui minut se derula în direct „construcția” unei caricaturi, sub ochii telespectatorului. Unică în zona televiziunii, ANDOgrafia a migrat în timp la importante posturi de televiziune.

În cei 20 de ani de activitate au fost difuzate peste 5000 de lucrări care au compus o veritabilă cronică în imagini, pline de haz (dar și de amărăciune satirică) a evoluțiilor nu odată lipsite de busolă ale mediului politic și social.

Recent, autorul a declarat pentru „Balcanii și Europa” că revista noastră a contribuit din plin la afirmarea sa, atât ca grafician, cât şi ca ziarist, director al agenţiei AMOS News.

Captivanta poveste a tezaurelor în pribegie

Reporter: editura December - 3 - 2016 Comments Off on Captivanta poveste a tezaurelor în pribegie

Presate de conjuncturi internaționale grave, mai multe state europene au fost nevoite să-și evacueze tezaure neprețuite și să le trimită în alte țări, care la momentul acelor decizii erau aliate. Unele alianțe au rămas și comorile s-au întors acasă. În alte cazuri însă, nu s-a mai reușit nici până astăzi recuperarea valorilor naționale de la țările în care acestea ar fi trebuit să fie la adăpost (doar) temporar.

Tezaurul Belgiei a trecut printr-o adevărată aventură în anii celui de-Al Doilea Război Mondial. Pe fondul ascensiunii nazismului și a tensiunilor grave de pe scena internațională, Guvernul țării decidea să trimită peste granițe mare parte din cele 600 de tone de aur și alte obiecte de patrimoniu care constituiau tezaurul național. Destinația inițială a fost Anglia, dar o parte a bogățiilor a trecut printr-o adevărată odisee. În anul 1940, 198 de tone de aur fin, împachetat în 4.944 de lăzi, plecau spre sudul Franței. Dar avansul trupelor germane în Hexagon a făcut necesară plecarea aurului spre… Dakar. De acolo a călătorit până la baza militară de la Thies, dar nici acolo nu a zăbovit, fiind trimis în mijlocul Saharei, la Kayes. Autoritățile belgiene au intrat în conflict cu cele franceze din cauza acestei pribegii, întrucât inițial se convenise ca tezaurul să ia drumul SUA. Armistițiul franco-german avea să pună aurul belgian la dispoziția Reichsbank și așa începea o nouă călătorie a tezaurului, înapoi, din mijlocul Africii la Marsilia. Transferul a durat doi ani, întrucât francezii, conștienți că nu era tocmai corect ce făcuseră, au tergiversat operațiunea cât au putut. Dar aurul tot a ajuns la naziști, care l-au topit și l-au transformat în lingouri datate 1936, pentru a da impresia că erau dinainte de război. În acest timp, regentul Belgiei cerea Franței despăgubiri, mai exact să fie returnat aurul belgian cedat Germaniei din rezervele pe care Franța le avea peste ocean. Procesul a început, dar nu s-a încheiat decât după război, când Parisul a despăgubit statul begian pe deplin.

Volumul „Strania odisee a tezaurului polonez. 1939-1961”

Volumul „Strania odisee a tezaurului polonez. 1939-1961”

Polonia a așteptat peste două decenii recuperarea tezaurului național care lua drumul străinătății în 1939, după invadarea țării de către naziști. Acesta a fost evacuat spre vestul Europei, ajungând apoi în Canada. La sfârșitul conflagrației mondiale, două guverne poloneze clamau recuperarea tezaurului: cel comunist de la Varșovia și cel din exil, aflat la Londra. Ca mediatori în cursa petru recuperarea avuției naționale poloneze au intrat ulterior Biserica Catolică și guvernul Canadei. Abia în 1961, după decenii de negocieri aprinse, comoara se întorcea în țara de proveniență, arată scriitorul Gordon Swoger, în cartea „Strania odisee a tezaurului național al Poloniei. 1939-1961”. Recunoscător, în anul 2010, Senatul Poloniei mulțumea public statului canadian „pentru păstrarea în siguranță a comorilor poloneze în anii întunecați ai celui de-Al Doilea Război Mondial”.

Când Germania nazistă invada Norvegia, în 1940, tezaurul național al țării era estimat la cntravaloarea a circa două miliarde de dolari în prezent. Evacuarea a avut direcția Anglia, apoi bogățiile au fost transferate în America de Nord. Interesantă de remarcat este mobilizarea extraordinară a localnicilor pentru încărcarea rapidă a aurului care urma să plece – cele 53 de tone de aur au părăsit țara cu doar câteva ore înainte de intrarea trupelor Wehrmachtului. Tezaurul a călătorit nemarcat, în secret, cu trenul și vaporul (inclusiv cu nave pescărești), prin locuri bombardate cu violență. În ciuda condițiilor extreme de transport, din cantitatea de aur plecată de la Oslo nu s-au pierdut decât 297 de monede. Pe de altă parte, pacea a consumat mult mai mult din această avere, finanțarea guvernului din exil făcând ca doar 10 tone de aur să se întoarcă în țară… abia în 1987!

Tezaurul Spaniei are, la rându-i, o poveste captivantă. Războiul civil din țară, între suporterii lui Franco și adversarii lor, a generat un haos care periclita una dintre cele mai mari avuții ale țării: tezaurul ei cultural. În aceste condiții, sub asaltul trupelor lui Franco, pe capota unei mașini și fără altă sursă de lumină decât farurile, ministrul spaniol de Externe Julio Alvarez del Vayo și directorul adjunct al Muzeului Luvru din Paris, Jacques Jaujard, semnau un acord care avea să se dovedească salvator pentru neprețuitele comori ale Spaniei. Mai exact, documentul prevedea ca marile valori ale artei spaniole să fie încredințate Comitetului Internațional pentru Salvarea Tezaurelor, care să le evacueze în siguranță. Astfel au intervenit într-o operațiune de mare însemnătate și fără precedent reprezentanți ai marilor muzee din Franța, Marea Britanie și SUA. La scurt timp, sute de picturi și desene neprețuite, semnate de autori ca Goya, El Greco, Velázquez, Tizian sau Rubens ajungeau în siguranță la Geneva, arată publicația „The Art Newspaper. Abia după expunerea lor acolo, regimul lui Franco a început să facă demersuri pentru repatrierea acestor comori. În anul 2010, premierul spaniol de atunci, Jose Luis Zapatero, stând în fața operelor recuperate și expuse la Muzeul Prado din Madrid, numea operațiunea din anii 1930 ca fiind „cel mai mare efort de salvare a operelor de artă din istorie”.

Trezorierul de la Kremlin, Valentina Nikitina, arătându-i Ambasadorului eston Juri Kahn o piesă din tezaurul… Estoniei (1994)

Trezorierul de la Kremlin, Valentina Nikitina, arătându-i Ambasadorului eston Juri Kahn o piesă din tezaurul… Estoniei (1994)

Estonia încearcă și astăzi să-și recupereze tezaurul împrăștiat în multe colțuri ale lumii și pe care l-a reprimit doar în parte. De la independența declarată în 1918, trecând prin anii de apartenență la fosta URSS, condițiile istorice nu au fost favorabile reîntoarcerii tezaurului eston la patria-mamă. Chiar și returnările de comori naționale au durat decenii. De pildă, Germania a dat înapoi neprețuitele Arhive ale orașului Tallin, cu documente din secolul XIII, în 1990, deși fuseseră luate în 1944; Suedia a înapoiat în anul 2002 prețioase documente și tratate estone din perioada 1918-1939; din SUA s-au întors în 2004 colecții de ordine și medalii de valoare duse în secret în Finlanda, apoi trecute peste ocean în timpul ocupației germane, arată „estonia.eu”. Cât privește partea tezaurului eston încă se află în Rusia. Deși Moscova a semnat cu Estonia un tratat, în 1920, care recunoaște proprietatea estoniană asupra unor comori evacuate în timpul Primului Război Mondial, punerea în practică a returnării acestor valori a fost obstrucționată încontinuu. După recâștigarea independenței, Estonia a pus imediat problema tezaurelor sale din Rusia, dar un accord inițiat în 1993 a fost semnat de partea rusă abia în 1998, iar comisia care urma să stabilească ce tezaur eston trebuia să se reîntoarcă în țară nu a funcționat niciodată. În anul 2002, Adunarea Generală a Consiliului Europei cerea Moscovei să rezolve în cel mai scurt timp chestiunile legate de tezaurul eston. Au trecut aproape 15 ani…

România are, la rându-i, dificultăți majore în a face să avanseze discuțiile pentru recuperarea tezaurului care lua calea Rusiei în anii Primului Război Mondial. Se împlinește, așadar, în 2017, un secol de când țara noastră „și-a trimis aurul la Moscova, pentru a fi adăpostit de o țară aliată”. Fostul Ambasador al Federației Ruse la București, Oleg Malginov, afirma că „nu există nimeni calificat care să certifice că acest tezaur există și că se află la Moscova”!

Documente care atestă predarea tezaurului BNR spre păstrare la Moscova, pe durata Primului Război Mondial

Documente care atestă predarea tezaurului BNR spre păstrare la Moscova, pe durata Primului Război Mondial

Ce s-a întâmplat cu un secol în urmă? În încercarea de a proteja aurul țării în condițiile în care Puterile Centrale ocupaseră mare parte din România, s-a decis trimiterea tezaurului în străinătate. La 14-15 decembrie 1916, 120 de tone de aur (contravaloarea a peste 1,25 miliarde de dolari în prezent), plecau din Iași spre Moscova, fiind urmate ulterior de alte comori – obiecte antice neprețuite, arhive de însemnătate istorică, bijuterii medievale de mare valoare, ale voievozilor români, mii de picturi, obiecte de cult din patrimoniul bisericesc, precm și multe din depozitele bancare ale populației. „Valoarea acestui al doilea transport nu poate fi estimată cu exactitate, dar se presupune că ar depăși valoarea primului”, notează „warhistoryonline.com”. În cei 100 de ani care au trecut, toate guvernele care s-au succedat în fruntea României, indiferent de culoarea politică, au încercat recuperarea acestei avuții, dar nici un guvern de la Moscova nu a recunoscut măcar existența ei, cu atât mai puțin să accepte returnarea.

Paradoxal, Tratatul româno-rus din anul 2003 nici măcar nu menționează existența vreunui tezaur românesc în Rusia, deși în timp țării noastre i-au fost returnate unele valori în 1935, 1956 (Tezaurul de la Pietroasa, printre altele) și în 2008 (12 monede din aur). Per ansamblu, în condițiile în care partea rusă consideră încheiată această dispută odată cu „tranșa” din 1956, șansele comisiilor și negocierilor pentru returnarea acestui tezaur de către o țară care nici nu recunoaște existența lui rămân minime.

Articole Rubrici Atitudini În paginile revistei nostre

Reporter: editura December - 3 - 2016 Comments Off on Articole Rubrici Atitudini În paginile revistei nostre

Biblioteca balcanică

● O voce a romanităţii balcanice – ( Nr. 161 – ianuarie-februarie)

● Cronica timpurilor noastre – (Nr. 162- martie)

● Ion Bucheru în biblioteca balcanică- (Nr. 164-165 – mai –iunie)

● Adevăruri ascunse în culisele înţelegerilor secrete

„Chestiunea basarabeană” şi impactul ei în istoria românilor – Dr. Ioan C. Popa – (Nr. 167- august)

● O anchetă celebră – Acad. Răzvan Theodorescu – (Nr. 168-169- septembrie-octombrie)


Anul 2016

Editoriale – de Carol Roman

● FMI, iarna… – ( Nr. 161 – ianuarie-februarie)

● Avanpremieră electorală – (Nr. 162- martie)

● Europa în tangaj – (Nr. 163- aprilie)

● Balcanii văzuţi „din avion” – (Nr. 164-165 – mai –iunie)

● Cuibăritul în politica românească – (Nr. 167- august)

● O barcă pe valuri…

● Bratislava, în conştiinţa europeană- (Nr. 168-169- septembrie-octombrie)


Eliade Bălan

● Economic

Un proiect public de anvergură – ( Nr. 161 – ianuarie-februarie)

● Repetenţi la atragerea fondurilor – (Nr. 162- martie)


Mai în glumă, mai în serios – de Carol Roman

● Interdicţia de a… muri – ( Nr. 161 – ianuarie-februarie)

● „Noi suntem mândria ţării”, ediţia a II-a – (Nr. 162- martie)

● Ce semeni, aia culegi… -(Nr. 163- aprilie)

● Oricum, dormim! – (Nr. 164-165 – mai –iunie)

● „Translatorii” de serviciu – (Nr. 167- august)

● Chipuri de piatră – (Nr. 168-169- septembrie-octombrie)


Mapamond

● Destinul copiilor marilor lideri – ( Nr. 161 – ianuarie-februarie)

● Liderii autoritari şi… literatura – (Nr. 162- martie)

● Preşedinţi ai Băncii Mondiale – (Nr. 163- aprilie)

● Diplomaţi sub „umbrelă” – (Nr. 164-165 – mai –iunie)

● Lideri şi hobby-uri (Nr. 167- august)

● Politicienii şi „dependenţa” de reţelele sociale – (Nr. 168-169- septembrie-octombrie)


Europa zilelor noastre – de Roxana Istudor

● A fi sau a nu fi… în UE

„Conceptul Europa” şi jocul britanic – ( Nr. 161 – ianuarie-februarie)

● Cultele în viaţa publică

Preoţi în politică

– Preşedinţi, Prim-miniştri, Miniştri – (Nr. 164-165 – mai –iunie)

● Repere estivale

Balcanii – paradis turistic – (Nr. 167- august)

● Contraste contemporane

Inechitatea socială, la cote record – (Nr. 168-169- septembrie-octombrie)


Pană de scriitori

Ştefan Mitroi

● Note de călătorie

Muntenegru, ţara oamenilor de la care au ce învăţa munţii – (Nr. 163- aprilie)
Nicolae Dan Fruntelată

● Simboluri la vânzare

Este Iancul supărat … – (Nr. 163- aprilie)

 

Alex. Ştefănescu

● Însemnare

Librăria „Mihail Sadoveanu”, redivivus – (Nr. 162- martie)

 

Corneliu Vlad

● Puncte de vedere

Relaţiile româno-ruse şi agitaţia zilei – ( Nr. 161 – ianuarie-februarie)


Spectacolul lumii

● Candidat la „omul anului” – (François Hollande- Nr. 161 – ianuarie-februarie)

● O Preşedinţie zbuciumată – (Dilma Rousseff -Nr. 163- aprilie)

● FEŢELE PREMIERULUI – (Viktor Orban – Nr. 164-165 – mai –iunie)

● BALANS POLITIC – (Alexis Tsipras – Nr. 167- august)

● VENI, VIDI… vici – (Barack Obama – Nr. 168-169- septembrie-octombrie)


Valenţe culturale – de Eugen Uricaru

● Efigii

Constantin Brâncuşi – drumul spre esenţe – ( Nr. 161 – ianuarie-februarie)

● Comuniune spirituală

Balkania culturală – 2016 (Nr. 162- martie)

● Cultură

Imagine şi interes naţional – (Nr. 163- aprilie)

● Lumea culturii, la zi…

Portretul poetului la senectute – (Nr. 164-165 – mai –iunie)

● Visuri deşarte

Pornind de la mesajele formaţiei „Beatrice”… – (Nr. 168-169- septembrie-octombrie)


Lumea Balcanilor – de Vasile Leca

● Speranţe şi promisiuni

Kosovo în cumpăna timpului – (Nr. 162- martie)

● Evoluţii

Un stat care îşi caută liniştea – (Nr. 164-165 – mai –iunie)

● Accente

Diplomaţia balcanică în faţa pericolelor dezbinării Europei – (Nr. 167- august)


Casa Regală – de Prof. Dr. Zoe Petre

● Casa Regală

Carol I: O mare domnie – ( Nr. 161 – ianuarie-februarie)

● Casa Regală

Un bun român: Regele Ferdinand – (Nr. 162- martie)

● Casa Regală

Regele Mihai – (Nr. 163- aprilie)

● Casa Regală

Carol al II-lea – „un Brâncoveanu al culturii moderne”? – (Nr. 164-165 – mai –iunie)

● Efigii

Mihail Kogălniceanu: un ctitor al României moderne – (Nr. 167- august)

Ne-a părăsit Ion Marin…

Reporter: editura December - 3 - 2016 Comments Off on Ne-a părăsit Ion Marin…

A plecat dintre noi un mare Ziarist, un mare OM, un mare Prieten, pe care-l vom regreta întotdeauna.

foto-im

A fost unul dintre ziariştii importanţi ai presei post-decembriste din România, şi a contribuit masiv la acest edificiu, prin întreaga sa activitate.

În tot ce a făcut a pus, alături de talent, şi o părticică din umanitatea sa. Aşa s-a remarcat și a rămas unul dintre cei mai complecşi jurnalişti, iar cariera sa spune totul despre vocaţia acestei profesii. Mereu s-a aflat cu un pas înainte, aşa cum cerea „specia” investigaţii, care l-a consacrat.

Ion Marin a demonstrat decenii la rând că jurnalismul este „o chestiune de vocaţie”, o meserie solicitantă, care poate fi făcută la înalte standarde doar dacă înţelegi şi te dedici, trup şi suflet, acestei profesii.

Aşa cum l-am cunoscut, jurnalistul Ion Marin şi-a păstrat verticalitatea profesională şi a dat mai departe ce a avut mai bun din „comorile” profesionale pe care le-a strâns într-o viaţă de presă.

Trecut astăzi în neființă, colegul şi prietenul meu Ion Marin a fost și va rămâne în conștiința publică prin propria activitate de gazetar, precum și prin generațiile tinere formate. Era un împătimit al scrisului pe hârtie, iar în viitor, pleiada de ziarişti pe care a format-o, desigur că îi va duce „moştenirea” mai departe. A fost un mare jurnalist, care a răspândit zeci de ani în jurul său calităţi evidente şi, ceea ce este la fel de important, profesionalismul slujitorilor hârtiei.

Presa românească şi noi, truditorii săi, îl regretăm şi ne plecăm în faţa amintirii sale. Dumnezeu să-l odihnească!

 

Carol Roman

 


În numele jurnaliștilor profesioniști

Jurnalistul de renume și de vocație Ion Marin, recent trecut în neființă, a fost alături de Uniunea Ziariștilor Profesioniști cu toată puterea, cu tot entuziasmul și în toate etapele parcurse în ultimii ani de către instituție. A adus în UZPR anvergura unei personalități profesionale unanim recunoscute, experiența și notorietatea câștigate prin merite incontestabile în breaslă și în domeniu, închegând cu Uniunea o relație solidă, viabilă, valoroasă, pe care a dus-o până la capăt. Este o datorie de onoare să evoc astăzi, când prof. univ. dr. Ion Marin, colegul și prietenul meu, a trecut în eternitate, faptul că a stat alături jurnaliștilor profesioniști din toată inima: în organizarea filialelor noi și reorganizarea celor vechi, în manifestările și festivitățile pe care le-am pregătit, în susținerea introducerii ziariștilor alături de celelalte categorii de creatori – cu o mențiune specială a campaniei de presă prin care a argumentat demersul în ziarul pe care l-a înființat și condus toată viața, Ultima oră – în promovarea și întărirea UZPR și a imaginii Uniunii de reprezentant al unei bresle de primă importanță și utilitate socială.

Ion Marin a fost, înainte de toate, un jurnalist de calibru. Sub aceste auspicii, alăturarea de UZPR și toată acțiunea sa decisă împreună cu noi au fost întotdeauna ceva firesc, o frumoasă și fructuoasă colaborare între profesioniști care știu ce fac și ce vor.

Peste toate frământările şi preocupările fiecăruia dintre noi rămâne înscrisă în memorie prietenia sinceră pe care ne-am oferit-o reciproc, de-a lungul multor ani de frăţietate pe tărâmul unui jurnalism activ şi combatant. Regretăm din tot sufletul dispariţia lui Ion Marin, acest ziarist redutabil şi respectat prieten.

 

Doru Dinu Glăvan

Președinte al UZPR

O armonie culturală profundă

Reporter: editura October - 21 - 2016 Comments Off on O armonie culturală profundă

Este un fapt unanim acceptat acela că România a acordat şi acordă respectul cuvenit minorităţilor naţionale care trăiesc şi muncesc de veacuri pe pământul său. De altfel, recent, Ambasada SUA la Bucureşti califica astfel politica românească: „În calitate de aliat şi partener strategic al României, Statele Unite sprijină şi aplaudă democraţia din România şi eforturile României de a-şi consolida instituţiile democratice prin participarea deplină şi egală a tuturor segmentelor societăţii”. Aproape în unanimitate, cetăţenii minorităţilor naţionale sunt profund legaţi de realităţile ţării în care trăiesc, comportându-se ca buni români. Prin cultivarea limbii materne şi a propriilor tradiţii, ei dispun de un câmp larg de manifestare: emisiuni la posturile de radio şi televiziune, reviste şi edituri, manifestări artistice de o mare diversitate.

ProEtnica

ProEtnica

Una dintre cele mai interesante manifestări, revelatoare pentru armonia interetnică din ţara noastră, dar şi pentru înfrăţirea sufletească dintre minorităţi şi români, este „ProEtnica – Festival Intercultural Sighişoara”, aflat la cea de-a XIV-a ediţie şi desfăşurat, anul acesta, în perioada 18-21 august. Bucurându-se de înaltul patronaj al preşedintelui Klaus Iohannis, de sprijinul Ambasadei Republicii Federale Germania la Bucureşti şi al Departamentului pentru Relații Interetnice (DRI), „ProEtnica” constituie un proiect finanţat de Ministerul Culturii și Municipiul Sighișoara. Ca şi la celelalte ediţii, importanta manifestare a reunit momente de exprimare culturală a celor 19 organizaţii ale minorităţilor naţionale şi altor organizaţii etno-culturale. Au fost organizate 62 de spectacole folclorice, standuri meşteşugăreşti şi de prezentare a comunităţilor etnice, prelegeri, conferinţe şi mese rotunde consacrate etniilor şi convieţuirii lor interculturale şi interreligioase, o expoziţie de artă contemporană. Pentru prima dată au rulat trei filme documentare dedicate vieţii şi spiritualităţii minorităţilor etnice, dezbateri pe tema tradiţiilor, parade ale portului şi obiceiurilor populare. Peste 15.000 de vizitatori au urmărit acest adevărat regal cultural, încheiat cu o serie de concerte susţinute pe scena din Piaţa Cetăţii de către formaţii şi interpreţi apreciaţi în ţară şi în străinătate: „Bucharest Klezmer Bând”, „Koszika & the Hotshots”, „Semnal M”, precum și o seară de muzică folk cu artiștii Dinu Olăraşu, Puiu Ivaniţchi și Mircea Vintilă.

Este cunoscut faptul că organizaţiile minorităţilor etnice susţin cultura şi tradiţiile proprii, întărind, în acelaşi timp, legăturile cu românii. Astfel de acţiuni sunt gândite atât pentru propriul public, cât şi pentru cel român. „Liga Albanezilor din România” (A.L.A.R.) a primit, începând cu anul 2001, un important sprijin financiar din partea Guvernului României, desfăşurând o bogată activitate politică şi culturală. Revista „Prietenul albanezului” este urmărită cu interes pentru apreciatele sale rubrici de istorie, cultură, literatură, etnografie şi folclor, spiritualitate şi comunitate. La rândul său, Editura „Privirea” reuneşte deja 40 de titluri de volume, unele bilingve, ale etnicilor albanezi din România, precum şi traduceri ale unor scriitori din diaspora albaneză. Ansamblul de cântece şi dansuri „Serenada”, înfiinţat în anul 2002, este prezent la fiecare festival şi la fiecare reuniune culturală a minorităţii albaneze, în ţară şi peste hotare. Nu lipsesc, între aceste manifestări, aniversările şi comemorările unor personalităţi locale sau din istoria Albaniei, simpozioanele literare, lansările de carte şi de albume muzicale, taberele cultural – sportive pentru copii, expoziţiile de pictură şi etnografie, serile culturale sau cursurile de limba albaneză. O atenţie aparte este acordată bătrânilor etniei, elevilor şi studenţilor albanezi veniţi la studii în ţara noastră. Preşedinta Asociaţiei Liga Albanezilor din România este doamna deputat Oana Manolescu, cu o laborioasă activitate în Parlamentul României.

Ansamblul de cântece şi dansuri „Serenada”

Ansamblul de cântece şi dansuri „Serenada”

Forurile de conducere ale minorităţilor, alese prin sprijin unanim al cetăţenilor de aceeaşi etnie din ţara noastră, susţin o bogată activitate. „Uniunea Sârbilor din România” a militat, în cele peste două decenii de existenţă, pentru conservarea identităţii sârbe, a tradiţiilor şi obiceiurilor, prin valorificarea tezaurului cultural, folcloric şi etnografic, cât şi pentru promovarea culturii sârbe în România şi a celei româneşti printr-o serie de acţiuni de anvergură. Au intrat în conştiinţa publică manifestări precum „Sărbătorirea Sfântului Sava”, „Festivalul Folclorului Sârbesc din România”, acţiune de talie internațională, „Ziua Sfântului Vid” (Ziua sfintei bătălii de pe Kosovo), ocazie cu care sunt decernate diplomele de merit ale Uniunii Sârbilor din România, „Zilele Schimbării la Faţă de la Baziaş”, organizate în incinta Mănăstirii din Baziaș, ctitorită de Sf. Sava, , „Zilele Culturii Sârbilor” din Arad, respectiv Reșita, „Ziua Culturii Sârbilor din Bucureşti”, „Festivalul corurilor bisericeşti”, „Festivalul de Teatru pentru Copii” din Belobreşca, „Întâlnirea scriitorilor de la graniţă”, din Timişoara, cu participarea scriitorilor români din Serbia şi a confraţilor sârbi din România, „Zilele Culturii Sârbe” găzduită, de asemeni, de oraşul de pe Bega, o manifestație de amploare care se desfășoară anual, pe tot parcursul lunii octombrie, și care acoperă domenii diverse, de la literatură la muzică, cinematografie și fotografie, arte plastice. Acestora li se adaugă alte asemenea preocupări, cum sunt „Întâlnirile prietenești ale copiilor” (clasele I-IV), „Festivalul European al Folclorului Sârbesc”, „Taberele de creație, istorie, obiceiuri, tradiții”, ]ntâlnirile literare „Dușan Vasiliev”, „Olimpiada de limba sârbă” din România, „Festivalul de tradiții și obiceiuri pentru copii Venaț” și multe altele. Biblioteca Sârbească din Timişoara este locul unor apreciate întâlniri, la care sunt invitaţi oameni de cultură, scriitori şi profesori. Uniunea Sârbilor din România editează săptămânalul „Naşa Reci” („Cuvântul nostru”) şi revista literară bianuală „Knijevni jivot” („Viaţa literară”), anuarul „Banatski almanah” („Almanahul bănăţean”). Începând cu anul 1992, Uniunea a iniţiat o activitate proprie de editare a cărţilor în limba sârbă. În prezent, toate tipăriturile scriitorilor sârbi din România  sunt realizate de Editura Uniunii Sârbilor din ţara noastră.

Zilele Culturii Sârbe, în Timişoara

Zilele Culturii Sârbe, în Timişoara

Anul trecut s-a împlinit un sfert de veac de la înființarea „Uniunii Bulgare din Banat – România” (UBBR), care desfăşoară, la rândul său, manifestări de înaltă ţinută, menite să păstreze vie tradiţia spirituală a cetăţenilor români de naţionalitate bulgară, o tradiţie mereu îmbogăţită, care nu scapă niciodată din vedere dezvoltarea legăturilor de prietenie şi bună vecinătate dintre cele două ţări ale noastre. Ziarul „Nasa glass” („Glasul nostru”), organul de presă al Uniunii, redactat în limba literară a bulgarilor bănățeni, ca și revista „Literaturna Misei” („Gândire literară”), cu apariție bilunară în limba pavlichena (dialect al limbii bulgare și aproximativ 10% în limba română și bulgară) întregesc tabloul preocupărilor acestei comunităţi active.

Una dintre marile acţiuni iniţiate de Uniunea Ucrainenilor a constituit-o întâlnirea dintre reprezentanţii minorităţilor naţionale din ţara noastră, o reuniune de suflet învăluită metaforic sub denumirea „Întâmpinarea primăverii reflectată în cultura populară a minorităţilor din România”. Evocarea marelui poet naţional al ucrainenilor Taraş Şevcenco trezeşte de fiecare dată un mare interes şi o vie emoţie printre cei invitaţi.

Sunt numai câteva „crâmpeie” de viaţa culturală, care vorbesc de la sine despre drepturile şi libertăţile de care se bucură minorităţile naţionale din România, materializate nu de puţine ori în lucrări de o înaltă expresivitate artistică. Multe din proiecte sunt gândite nu numai pentru propriul public, cât şi pentru larga audienţă românească…

D.

 „Balcanii şi Europa” –  15 ANI de performanţă jurnalistică

Reporter: editura December - 6 - 2015 Comments Off on  „Balcanii şi Europa” –  15 ANI de performanţă jurnalistică

În anul 2000 îşi făcea debutul între publicaţiile româneşti o revistă care avea să se dovedească un reper de profesionalism: „Balcanii şi Europa”, din cadrul „Niro Investment Group”, care aniversează 15 ani de apariţii neîntrerupte.

DSCN6923Încă de la primul număr, sub titlul „Balcanii”, publicaţia şi-a propus ţelul de a fi o oglindă a epocii pe care o traversează România în noul mileniu, din perspective de cea mai mare importanţă: integrarea în structurile euro-atlantice, drumul său zonal şi european, evoluţiile social-politice pe care le-a implicat această concentrare de forţe naţionale. Revista, devenită „Balcanii şi Europa”, s-a constituit într-o voce activă, o publicaţie de opinie şi atitudine, centrată pe zona balcanică văzută în context european, fiind singura publicaţie de acest fel din ţară.

De-a lungul celor 15 ani de implicare în planul publicisticii româneşti, revista, care a alăturat unui exigent colectiv redacţional o seamă de colaboratori de renume, specialişti reputaţi în istorie, economie, analiză politică – cum ar fi prof. dr. Zoe Petre, Eugen Uricaru, Corneliu Vlad, Dr. Ioan C. Popa, Octavian Andronic ş.a – a consemnat parcursul României şi al zonei balcanice în tabloul geopolitic contemporan. „Balcanii şi Europa” a găzduit în paginile sale numeroase dezbateri, susţinute de oameni politici de primă mărime, printre care preşedinţi de state, reprezentanţi ai Uniunii Europene, ambasadori, miniştri, care au abordat unele dintre cele mai importante tematici ale evoluţiei din ultimii 15 ani, atât naţională, cât şi internaţională. La rândul lor, analişti de prestigiu au tratat teme de cea mai stringentă actualitate. În paginile publicaţiei şi-au găsit un loc de cinste mari personalităţi ale istoriei naţionale, în cadrul unor rubrici în care au fost redate adevăruri istorice altădată ignorate. Întregul demers jurnalistic al publicaţiei a aparţinut exclusiv redacţiei, fără ingerinţe de orice natură.

Un aspect important al activităţii revistei l-a constituit acordarea Premiilor revistei „Balcanii şi Europa”, eveniment devenit tradiţie, redat pe larg în mass-media interne şi externe. Au fost onorate de personalităţi din diferite domenii, care au contribuit la progresul societăţii româneşti, precum şi reprezentanţi de seamă ai vieţii scocial-politice şi diplomatice.

An de an, articol cu articol, „Balcanii şi Europa” şi-a consolidat binemeritatul renume de publicaţie distinctă, implicată, obiectivă, aşa cum este încă de la momentul apariţiei sale.

 

Recunoaştere din partea celui mai înalt for academic al României

„Balcanii şi Europa”, publicaţie de înaltă ţinută, s-a făcut remarcată de-a lungul anilor, fiind apreciată pentru abordarea echidistantă şi cu o certă contribuţie la reflectarea transformărilor ce au avut loc în România şi zona Balcanilor, în regiune şi în lume. Ca o recunoaştere a acestor strădanii jurnalistice, precum şi a sprijinului acordat Diasporei româneşti în Europa, Academia Română, cel mai prestigios for românesc, a acordat publicaţiei o importantă diplomă, Distincţia Culturală”. În acest fel s-a evidenţiat contribuţia continuă a revistei la reflectarea demersurilor politice, diplomatice, a evoluţiilor sociale şi culturale, la analiza complexă, temeinică, documentată, internă şi internaţională. Apariţiile neîntrerupte, de 15 ani, ale revistei „Balcanii şi Europa” o poziţionează în rândul celor mai respectate publicaţii din România.


Alături de Diaspora

20 de ediţii ale Suplimentelor noastre

Una dintre remarcabilele iniţiative editoriale ale revistei „Balcanii şi Europa” o constituie seria de Suplimente dedicate românilor de peste hotare – Marea Britanie, Germania, Franţa, Belgia, Olanda, Spania şi Italia. În cele peste 20 de ediţii ale acestor publicaţii apărute în condiţii grafice deosebite a fost abordată problematica foarte complexă a compatrioţilor noştri care trăiesc şi muncesc peste hotare. Suplimentele revistei „Balcanii şi Europa” dedicate în mod special Diasporei au contribuit la reflectarea vieţii de zi cu zi a românilor, accentuându-se regulile legislaţiei acestor state, ale pieţei muncii, coagularea românilor în jurul Bisericii Ortodoxe. Am reuşit să ne constituim într-un ghid util pentru conaţionalii noştri, alăturându-ne demersului naţional de a-i îndemna pe românii care sunt în străinătate să se înscrie în evidenţa autorităţilor române, acţiune necesară deopotrivă lor şi ţării natale. Întotdeauna am militat consecvent pentru întoarcerea lor acasă.

De asemeni, am publicat un Supliment destinat românilor din jurul graniţelor României, minorităţilor româneşti din ţări ca Serbia, Bulgaria, Ucraina, Grecia, Macedonia sau Ungaria, cărora le-am dedicat o preocupare specială şi constantă şi în paginile revistei „Balcanii şi Europa”.

Editarea şi distribuirea Suplimentelor au avut un larg ecou în Diaspora. Românii de peste hotare au remarcat sprijinul primit, mulţumindu-ne pentru atenţia acordată şi pentru implicarea în problematica lor.

supliment-GBO3supliment-franta-2supliment-anglia-6supliment-balcanii-si-europa_italiasupliment-vecinisupliment-spania-6

 

 

Revista „Balcanii şi Europa” a primit „Distincţia Culturală” a Academiei Române

Reporter: editura December - 23 - 2014 Comments Off on Revista „Balcanii şi Europa” a primit „Distincţia Culturală” a Academiei Române

Academia Română, cel mai înalt for de consacrare culturală şi ştiinţifică, a acordat revistei „Balcanii şi Europa” Diploma „Distincţia Culturală”, în linia premierii  creativităţii performanţei româneşti în diferite domenii ale vieţii economice, sociale şi culturale. Academia Română a ţinut astfel să onoreze parcursul meritoriu al unei publicaţii unicat în peisajul mass-media româneşti, prin abordarea cu precădere a tematicii zonei Balcanilor, realizată în condiţii profesioniste, la un înalt standard al demersului jurnalistic, slujind interesul naţional şi susţinând activ integrarea României în structurile euro-atlantice.

DSCN6923

Publicaţie a societăţii civile, susţinută de NIRO Investment Group, de-a lungul anilor şi-a păstrat independenţa, obiectivitatea şi profesionalismul. Revista a continuat neabătut proiectul iniţial de a servi interesele României, precum şi integrarea firească în cadrul Uniunii Europene şi NATO, de la primul număr, din anul 2000, şi până la cel aniversar, numărul 150, din decembrie 2014.

Mai pot fi consemnate galele organizate cu prilejul acordării în fiecare an de Premii onorifice unor remarcabili reprezentanţi ai societăţii româneşti, cu realizări notabile în diverse domenii.

Diploma „Distincţia Culturală” conferită revistei „Balcanii şi Europa” a fost înmânată de acad. Ionel-Valentin Vlad, Președintele Academiei Române scriitorului Carol Roman, director general al revistei, în ziua de vineri, 19 decembrie 2014, în sesiune solemnă a Adunării Generale a Academiei. Referindu-se la revista premiată, preşedintele înaltului for a apreciat reuşitele publicistice de-a lungul celor 15 ani de existenţă- iniţiativele, articolele de analiză, diferitele contribuţii ale unor eminente personalităţi din ţară şi de peste hotare, precum şi interesul acordat românilor din diaspora.

Diploma Academia Romana

15 ani împreună

Reporter: editura December - 5 - 2014 Comments Off on 15 ani împreună

Încă de la începuturile sale, revista „Balcanii şi Europa”, care apărea, în anul 2000, sub titulatura „Balcanii”, s-a constituit într-o voce media deosebită de celelalte. Îşi făcea debutul într-un moment de răscruce, la începutul unui mileniu în care întreaga naţiune română îşi punea speranţele în integrarea în structurile euro-atlantice, când concentrarea de valori şi eforturi naţionale era direcţionată spre obţinerea calităţii de membru NATO şi spre apartenenţa la Uniunea Europeană. În aceste repere, poziţionarea revistei pe problematica zonei balcanice venea să îmbogăţească tematica media din România şi să lărgească semnificativ spectrul de abordare a demersurilor politice, diplomatice, a evoluţiilor sociale şi culturale din interiorul ţării. Cu acest ţel profesional, o exigentă redacţie, alcătuită din jurnalişti de prestigiu, cărora li s-au alăturat, în timp, colaboratori de renume şi specialişti reputaţi, a pornit, cu 15 ani în urmă, la a consemna, a sintetiza, a detalia şi a opina în legătură cu drumul României prin noul mileniu şi evoluţia ţării în tabloul geopolitic contemporan – zonal, continental şi mondial.

Balcanii si Europa_22-23În cei 15 ani, „Balcanii şi Europa” a trecut prin încercări, a înregistrat reuşite şi a depăşit cu succes adevărate teste de rezistenţă jurnalistică, izbutind să rămână aceeaşi voce distinctă care a fost încă de la început în peisajul mediatic. Publicaţia şi-a păstrat independenţa, neutralitatea, obiectivitatea şi profesionalismul, datorând tot acest parcurs notabil sprijinului constant primit din partea uneia dintre cele mai cunoscute şi performante companii din România: „NIRO Investment Group”. Sub egida acestui grup de firme, din care „Balcanii şi Europa” face parte, ediţiile revistei au continuat neîntrerupt în tot acest răstimp. Remarcabil rămâne faptul că, spre deosebire de restul tabloului mass-media din ţară, susţinerea „NIRO”, a preşedintelui său, dl. Nicolae Dumitru, pentru publicaţia noastră a rămas necondiţionată de partizanate şi s-a desfăşurat fără ingerinţe în politica redacţională, făcând astfel posibil un fenomen tot mai rar în publicistica românească a ultimilor ani: independenţa editorială deplină.

Întregul suport moral şi financiar pe care revista „Balcanii şi Europa” l-a primit şi care i-a permis verticalitatea profesională este doar o parte din activitatea „NIRO Investment Group”. Compania clădită pe principiul investiţiei în oameni are la activ nenumărate alte contribuţii la binele comun în societatea românească.

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult