9
November , 2017
Thursday
[caption id="attachment_5244" align="alignleft" width="300"] Ministrul Theresa May, opozant deschis al liberei circulaţii[/caption] Ministrul britanic de Interne, ...
Reprezentanţi ai românilor din diaspora, laureaţi ai revistei „Balcanii şi Europa”, îşi spun cuvântul APRECIERI DE-A LUNGUL ANILOR 1. ...
A mai trecut un an de la precedenta Gală a Premiilor revistei „ Balcanii şi ...
Puncte de vedere În 1967 am luat parte la un congres de arheologie în insula Hvar, ...
Atunci când vechiul meu prieten și coleg de gazetărie de-o viață, Carol Roman, mi-a solicitat ...
Universitatea „Ordu” din Turcia a găzduit reuniunea de constituire a Asociaţiei Universităţilor din zona Mării ...
Evoluţiile din Republica Moldova par să cunoască în ultimul timp o întorsătură neaşteptată. Într-o primă ...
Balcanii şi Europa – 15 ani Parcurgând presa internaţională, am întâlnit în ziarul „Zaman” un interviu ...
Remember În urmă cu 70 de ani, imediat după cel de-al doilea război mondial, România, a ...
Cu şapte decenii în urmă, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, la ordinul preşedintelui ...

Articole din categoria ‘Diferenţe de optică’

Decizii naţionale versus decizii europene

Reporter: editura October - 26 - 2015 Comments Off on Decizii naţionale versus decizii europene

Potrivit Tratatului de la Lisabona, legea europeană are întâietate în faţa legislaţiei interne a statelor membre. Şi totuşi, disensiuni au apărut mereu între directivele de la Bruxelles şi poziţia guvernelor naţionale, în foarte multe domenii, generate de evoluţiile istorice şi elemente specifice naţionale.

Expulzări ale romilor români (Franţa)

Expulzări ale romilor români (Franţa)

Se cunoaşte că iniţiatorii proiectului european au avut viziunea realizării unei Europe federale. Zeci de ani mai târziu, procesul de integrare europeană vădeşte încă foarte multe obstacole, iar unele decizii de la „centru” sunt contestate, aplicate greu, negociate îndelung sau pur şi simplu nerespectate. De pildă, un subiect sensibil care a dus la multe controverse în interiorul UE este dreptul la liberă circulaţie. Apartenenţa la Uniunea Europeană îl garantează, dar nu toate statele îl respectă. Unele dintre ele, în special cele vestice (Marea Britanie), au obţinut derogări de ani de zile, care au păstrat închisă piaţa muncii pentru noii admişi în Uniune, deşi aceştia aveau aveau în principiu aceleaşi drepturi cu ceilalţi europeni, iar altele şi-au arogat dreptul de a expulza cetăţeni comunitari care „nu le-au convenit”, uneori în mod brutal, cu ajutorul forţelor de ordine (Franţa, Italia). Încă nu s-au stins ecourile (şi nu s-au încheiat consecinţele) unui alt episod care a vădit discrepanţele de viziune din interiorul blocului comunitar: criza din Grecia. Şi aici sunt binecunoscute momentele de tensiune care au arătat, pe de o parte, că grecii, deşi aparţin Uniunii şi Zonei Euro, sunt foarte puţin dispuşi să accepte reguli de constrângere generate de imensa datorie a ţării, iar pe de altă parte că unele state membre nu au fost de acord să mai plătească salvarea Greciei. Astfel, în timpul negocierilor, Germania şi Finlanda s-au pronunţat pentru o ieşire a acestei ţări din zona euro, chiar temporară, iar opinia lor era împărtăşită de Olanda, Lituania, Slovacia, Estonia sau Slovenia. Dar Comisia Europeană, Franţa, Italia şi Ciprul au susţinut rămânerea ţării în Eurozonă. Atitudinea UE per ansamblu şi a statelor membre este la fel de divizată şi în problema refugiaţilor. „Nordul împotriva Sudului, Marea Britanie contra tuturor, dominaţia germană… această criză este ca un test de stres care expune slăbiciunile în coeziunea Uniunii Europene”, notează „The Independent”. Este suficient să amintim, în context, că impunerea de către Bruxelles a unor cote obligatorii de imigranţi pentru fiecare stat a întâmpinat o rezistenţă îndârjită din partea a aproape jumătate din ţările membre.

Invazie de refugiaţi la graniţe

Invazie de refugiaţi la graniţe

O altă temă de dezbatere aprinsă a rămas încă din anul 2008 recunoaşterea Kosovo. Iniţial, recunoaşterea independenţei autoproclamate a provinciei nu intra în sarcina Uniunii, ci a rămas atributul fiecărei ţări. Mai multe dintre acestea, printre care şi România, au declarat în nenumărate rânduri că nu vor recunoaşte Kosovo ca stat. Între timp, însă, a fost nevoie de o platformă comună a statelor membre, care să justifice prezenţa misiunii UE în Kosovo (EULEX). Mai departe, odată cu vehicularea perspectivei ca provincia să devină într-o zi stat membru al UE, Parlamentul European a adoptat, chiar în primăvara acestui an, o propunere de rezoluţie privind procesul de integrare europeană a Kosovo, prin care încurajează state membre reticente să recunoască independenţa fostei provincii sârbe. De aici recomandările şi insistenţele din toate părţile, tot mai presante, întrucât, se ştie, accederea în UE se face cu unanimitatea voturilor membrilor. Este de presupus că apartenenţa României la blocul comunitar ar putea însemna în final o astfel de cedare, în pofida faptului că ea ar putea constitui un precedent pentru cei care solicită autonomia pe criterii etnice în Transilvania…

Recunoaşterea independenţei Kosovo, proces îndelungat

Recunoaşterea independenţei Kosovo, proces îndelungat

Un alt punct sensibil al diferenţelor de optică în interiorul UE este respectarea democraţiei. Cazul cel mai notoriu este al Ungariei. O scurtă trecere în revistă a evenimentelor din ultimii ani arată că în anul 2012, Comisia Europeană atrăgea atenţia guvernului conservator de la Budapesta că, dacă nu va schimba imediat legislaţia care era considerată „derapaj democratic”, va fi adus în faţa justiţiei. După cum este binecunoscut, era vorba despre controversatele modificări aduse Constituţiei sau unor regulamente care afectau sistemul bancar şi care contraveneau nu doar politicilor UE, ci chiar angajamentelor pe care Ungaria le semnase la momentul aderării, ceea ce l-a determinat pe politicianul german Peer Steinbrueck să ceară excluderea Ungariei din UE, „pentru că nu mai este un stat democratic”. Trei ani mai târziu, la începutul lui 2015, acelaşi premier ungar Viktor Orban, care stârnise toate aceste furtuni, era întâmpinat de preşedintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, cu un zâmbet şi formula „Salut, dictatorule”. Gestul, care a făcut înconjurul lumii, arată abordarea reală de la „centru” a aşa-numitelor „derapaje de la democraţie” ale Ungariei…

Politica energetică a Uniunii Europene include, la rându-i, o serie de clivaje între statele membre. De pildă, după recentul acord între gigantul rus „Gazprom” cu mai multe companii occidentale (germanii de la „EON AG” sau francezii de la „Engie”) pentru a extinde capacitatea conductei „Nord Stream”, Slovacia a criticat dur Europa Occidentală: „Statele din vestul Europei îşi trădează vecinii din est”, a comentat premierul slovac Robert Fico. Iar preşedintele polonez Andrzej Duda arată că „proiectul neglijează complet interesele Poloniei şi afectează unitatea Uniunii Europene”. Pe de altă parte, însă, aceeaşi Uniune Europeană s-a dovedit extrem de intransigentă cu Bulgaria, pe care a presat-o să iasă din proiectul „South Stream”, promovat tot de Rusia, chiar dacă ţara risca astfel să rămână fără gaz. Bulgaria are un statut paradoxal. Face parte din NATO şi UE, dar Moscova are un control complet al surselor de energie, iar oligarhia bulgară apără interesele economice şi strategice ruseşti, explică Ognian Mincev, de la Centrul pentru Studii Internaţionale din Sofia.

„Salut, dictatorule!” (premierul ungar Viktor Orban întâmpinat de preşedintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker)

„Salut, dictatorule!” (premierul ungar Viktor Orban întâmpinat de preşedintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker)

Nici în domeniul securităţii cibernetice UE nu se dovedeşte mai omogenă. În timp ce se promovează de la Bruxelles o strategie comună în faţa atacurilor de acest tip, şi care include giganţi internaţionali ai internetului şi ai comerţului online, ţări ca Irlanda sau Suedia sunt împotriva iniţierii unor măsuri care să se dovedească neprietenoase pentru operaţiunile acestora pe teritoriul lor, în timp ce Franţa, Germania şi Spania susţin impunerea de obligaţii în plus pentru companii. Alte momente delicate pe parcursul armonizării interne a blocului comunitar au fost eşecurile la referendumurile pentru Constituţia Europeană (Franţa, 2005), pentru continuarea austerităţii (Grecia, 2015) sau anunţul premierului britanic David Cameron că va supune consultării populare apartenenţa ţării sale la UE. De altfel, un episod făcut public de mass-media la doi ani după consumarea lui este relevant pentru dificultăţile pe care le întâmpină „omogenizarea” europeană: publicaţia „Volkskrant” arată că, în cadrul unei întâlniri din 2012 a premierului olandez Mark Rutte cu preşedintele de atunci al Consiliului European, Herman van Rompuy, cel dintâi a ameninţat cu părăsirea Zonei Euro dacă mai-marii europeni încearcă să obţină mai mult control asupra finanţelor ţării sale.

Consens dificil pe marginea sancţiunilor impuse Rusiei

Consens dificil pe marginea sancţiunilor impuse Rusiei

Cât priveşte politica externă, aceleaşi diferende marchează deciziile UE, care nu reuşeşte „să vorbească pe o singură voce”. Cel mai potrivit exemplu este atitudinea în faţa Rusiei. Astfel, în anul 2008, când această ţară intra în Georgia cu tancurile, „The Wall Street Journal” nota că „liderilor blocului comunitar le este foarte greu să facă front comun impotriva Rusiei, având în vedere interesele fiecărui stat în parte. Unii dintre membrii fondatori ai Uniunii Europene şi ai NATO, precum Germania, Franţa sau Italia, au criticat numai cu jumătate de gură Rusia, considerat de unele state vestice un aliat de care nu se pot lipsi. Cele mai sonore voci anti-Rusia s-au arătat a fi Polonia şi ţările baltice”. Există multe puncte comune între acel incident şi actuala poziţie comunitară în faţa Rusiei, care „a recidivat”, anexând Crimeea. În clipa în care s-a pus problema unor sancţiuni severe aplicate Moscovei, europenii s-au dovedit o dată în plus divizaţi privind amploarea şi severitatea acestor măsuri punitive, din nou din motiv de interese ale unor state membre (aceleaşi Italia sau Germania, printre altele), care au relaţii economice puternice cu Moscova. Mai mult, premierii Ungariei şi Greciei „au încălcat consemnul” stabilit, continuând să iniţieze proiecte de colaborare cu Rusia chiar şi după impunerea „embargoului” comunitar. Iar în ce priveşte relaţiile generale cu ţări terţe, sunt de notorietate divergenţele din sânul UE: în 1994-1995, Grecia obstrucţiona încheierea Uniunii Vamale UE-Turcia, pe motiv de conflict în Cipru; în 2006, Polonia bloca prin veto directivele europene stabilite pentru negocieri în relaţia cu Rusia; în 2008, Beijingul a amânat un summit UE-China pentru că preşedintele francez Nicolas Sarkozy urma să se întâlnească cu Dalai Lama*.

Exemplele ar putea continua…
*Mathias Roth, „Dispute bilaterale între membrii statelor UE şi Rusia”

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult