3
November , 2017
Friday
Căsătoriile mixte au fost dintotdeauna considerate un important indicator al integrării imigranţilor, ca şi un ...
- Director al „Casei Limbii Române” din Chişinău „Casa Limbii Române”, din capitala Republicii Moldova, este ...
-în numele minorităţii croate - Negocierile din cadrul procesului de aderare a Serbiei la Uniunea Europeană, ...
La sfârşitul anului 2010, bucureştenii au avut o surpriză oarecum neplăcută: cele patru statui din ...
În octombrie anul 2008 publicam în revista noastră editorialul intitulat „Ne-am făcut și cu ...
  În toamna anului 2015 s-au împlinit doi ani de la momentul istoric al semnării Acordului ...
În luna mai a anului 1999 preşedintele Niro Group, domnul Nicolae Dumitru organizează la Beijing un ...
Sfidând stereotipuri Departe de publicitatea negativă britanică şi de acţiunile de intimidare a imigranţilor din est, ...
Odată cu alegerile din decembrie 2016, ne putem întreba în ce măsură mai dăinuie în ...
Dacă în urmă cu 10 ani destinaţiile preferate vizau ţările din sudul Europei, cum ar ...

Articole din categoria ‘După 20 de ani’

Cu UDMR în căruţă…

Reporter: editura April - 16 - 2012 Comments Off on Cu UDMR în căruţă…

De ani buni, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, entitate culturală, acceptată cu statut de partid politic, guvernează cu succes ţara, în parteneriate, pe rând, cu toate partidele politice ce s-au perindat pe scena politică românească după anii 89. O trecere în revistă, chiar şi sumară, a acţiunii sale politice în cele peste două decenii de când participă în coaliţii de guvernare poate că este binevenită.

Chiar dintr-un început, se remarcă faptul că UDMR are în faţă o seamă de obiective de tip „strategic”, unele declarate, altele nu. Cu mici excepţii, parlamentarii UDMR au fost necesari mai mereu pentru completarea majorităţii guvernelor din ultimii ani, iar maghiarii au ştiut de fiecare dată cum să profite si să îşi impună dorinţele. La formarea fiecărui nou cabinet, UDMR a venit cu o listă standard de cereri: numirea de membri în guvern, autonomia teritorială, învăţământul în limba maghiară, statutul minorităţilor ş.a. Drepţi să fim, constatăm, obiectiv, că de fiecare dată, UDMR a încercat să îşi impună voinţa conform aceleiaşi scheme folosite atât în trecut, cât şi în prezent – ameninţarea cu ieşirea de la guvernare.

Din decembrie 2004, de când s-a alăturat primului guvern Tăriceanu, UDMR şi-a negociat permanent poziţia, obţinând din ce în ce mai multe posturi guvernamentale. În ianuarie 2005, UDMR avea 4 miniştri în guvernul de atunci şi 10 posturi de secretar de stat. În acelaşi an, UDMR a condiţionat voturile deputaţilor săi pentru schimbarea preşedinţilor Camerei şi Senatului de obţinerea sprijinului pentru legea statutului minorităţilor naţionale. Aceasta a provocat noi tensiuni în coaliţia de guvernare, când, din nou UDMR a vorbit despre ieşirea din parteneriatul politic. La începutul anului 2006, după acelaşi „film”, UDMR şi-a avertizat colegii de coaliţie de la PD că va boicota intrarea formaţiunii în Partidul Popular European dacă nu va sprijini Legea minorităţilor. Supărarea liderilor UDMR a crescut în vara anului 2006, după ce nu i-a fost îndeplinită cererea de scindare a Universităţii „Babeş-Bolyai” de la Cluj în două universităţi, una de limbă română şi una de limbă maghiară. Marko Bela, pe atunci preşedinte al UDMR, anunţa că formaţiunea sa „nu mai este dispusă să gireze actuala Coaliţie guvernamentală şi, ca atare, îşi va îndrepta atenţia spre alţi parteneri politici, mai apţi în a le satisiface propriile obiective”. La remanierea din martie 2007, UDMR a rămas pe poziţii şi şi-a păstrat posturile de miniştri pentru Marko Bela, Laszlo Borbely, Attila Korodi şi Iuliu Winkler.

După cum se ştie, Guvernul Boc 1 a fost demis printr-o moţiune de cenzură iniţiată de UDMR, în 2009. În acelaşi an, formaţiunea care îi reprezintă pe maghiari a revenit la guvernare, dar abordarea nu s-a schimbat, astfel că în 2010, liderii UDMR condiţionau rămânerea la guvernare de adoptarea Legii educaţiei. „Considerăm adoptarea Legii educaţiei, implementarea reformei învăţământului, asigurarea învăţământului integral în limba maternă condiţii fundamentale, fără de care nu putem continua colaborarea în guvernare“, explica atunci Marko Bela. Pentru a-si atinge ţelurile, au rămas pe poziţii. Astfel că în guvernul Boc 2, UDMR şi-a păstrat numărul de 4 miniştri. Toate acestea în condiţiile în care le-au fost dăruite istoria şi geografia în limba maghiară, precum şi o întinsă listă cu discriminări pozitive în învăţământ.

Un discurs separatist

După 1990, minorităţile etnice, indiferent de numărul lor, au obţinut un statut extrem de generos, având, printre altele, reprezentanţi în parlament, în mod automat. Pas cu pas, urmărindu-şi programul şi „viziunea” pe termen lung, UDMR a „condiţionat” tot ce se putea, a obţinut tot ce şi-a dorit, aplicând întregul arsenal al discursului separatist. Concret, iniţierea proiectului de lege privind Statutul minorităţilor naţionale, din anul 2005, a fost precedată, începând cu anul 1990, de o serie de iniţiative care se întind de la recunoaşterea altor drepturi individuale ale persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale decât cele deja reglementate, până la acordarea autonomiei teritoriale pe criterii etnice, sub denumirea de „ţinutul secuiesc” unei regiuni care ar urma să includă judeţele Covasna, Harghita şi Mureş. Astfel, în anul 1993 a fost iniţiat de UDMR proiectul de lege privind minorităţile naţionale şi comunităţile autonome. Proiectul prevedea împărţirea statului pe criterii etnice, recunoaşterea minorităţilor etnice ca elemente constitutive ale statului şi deci consacrarea statului multinaţional, precum şi acordarea autonomiei teritoriale pe criterii etnice. O altă propunere legislativă iniţiată de parlamentari ai UDMR o reprezintă proiectul de lege privind Statutul de autonomie a Ţinutului Secuiesc, din anul 2004. De menţionat aici este că, după respingerea la Senat, această iniţiativă a fost transmisă Camerei Deputaţilor ca şi cameră decizională, care a ezitat până în prezent să se pronunţe asupra ei. Propunerea vizează constituirea unei regiuni autonome sub denumirea de Ţinutul Secuiesc, în care colectivitatea autohtonă să dispună de prerogative de autoadministrare şi chiar de unele prerogative de ordin statal. Cele două iniţiative prezentate sunt însoţite de o multitudine de alte proiecte cu caracter segmentar şi de etapă.

„Asaltul” asupra redutei obţinerii autonomiei a cunoscut un moment important în 2009, când UDMR a sesizat ocazia de a propune o reorganizare teritorială a ţării cu 16 regiuni de dezvoltare, la nr. 14 figurând „Covasna-Harghita-Mureş”, fiind astfel dorită o refacere teritorială, pe baze etnice, după chipul fostei „Regiuni autonome maghiare” din anii 1952-1958. Nu întâmplător, priorităţile declarate ale UDMR pentru anul 2012 sunt legea minorităţilor naţionale şi legea privind reorganizarea regiunilor de dezvoltare. Condiţionarea – pe care unii o numesc „şantaj” – nu a întârziat: liderul grupului UDMR din Camera Deputaţilor, Mate Andras-Levente, a afirmat că actuala coaliţie de guvernare nu mai poate funcţiona dacă în viitoarea organizare administrativ-teritorială nu se va introduce un regim de autonomie teritorială pentru o regiune constituită din cele trei judeţe amintite. În acest context, ce poate fi mai limpede decât insistenţa politicienilor UDMR, de ani de zile, de a fi scoasă sintagma „stat naţional” din Constituţia României? Deşi aceiaşi oameni au depus „Jurământul fată de ţară şi popor”, cuprins în Legea 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor: „Jur credinţă patriei mele România, jur să respect Constituţia şi legile ţării, jur să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României”. Ne abţinem de la comentarii suplimentare subînţelese!

O gamă amplă de pretenţii

Uniunea Democrată a Maghiarilor din România nu a venit la guvernare doar pentru Legea Educaţiei, ci au alte interese, care o să-i ţină la putere”, afirmă deputatul democrat-liberal Mircea Giurgiu. Iată câteva „oprelişti” care i-au pus pe gânduri pe partenerii de guvernare, dar nu doar pe aceştia. UDMR se opune publicării declaraţiilor de avere, funcţionării ANI, modificării Constituţiei (Grupul parlamentar al UDMR din Camera Deputaţilor a depus un amendament la proiectul de lege privind revizuirea Constituţiei, cu eliminarea caracterului naţional al statului român); UDMR se opune votului prin corespondenţă, reducerii numărului de parlamentari, adoptării Legii Sănătăţii, reformei administrative. UDMR doreşte dezincriminarea de facto a conflictului de interese, iar demnitarii (parlamentari, miniştri, primari etc) să fie eliminaţi din categoria celor care răspund pentru infracţiuni de serviciu (luare de mită, trafic de influenţă, abuz în serviciu, delapidare etc.). Acest din urmă aspect nu este întâmplător. Ca să fim corecţi şi obiectivi, vom arăta că parlamentarii UDMR sunt în topul politicienilor care prosperă de la un mandat la altul. Averile unora dintre ei ajung chiar şi la câteva milioane de euro, după cum reiese din declaraţiile de avere citate de ziarul „Prahova”. De departe, cel mai bogat, dar şi cât se poate de longeviv în Parlamentul României, este senatorul Verestoy Attila. Doar în ultimul an din mandatul 2004-2008, acesta a reuşit să cumpere un teren şi să contruiască 4 apartamente în Bucureşti; are bijuterii şi tablouri în valoare de zeci de mii de euro, mai multe conturi de milioane de lei, circa 10 milioane de euro, 185 de mii de dolari şi 43 de mii de forinţi. Gyorgy Frunda are şi el o avere destul de consistentă: case şi terenuri, ceasuri şi obiecte de zeci de mii de euro, conturi impresionante. Actualul vicepremier Marko Bela are terenuri, apartamente, conturi pline. Deputaţii Mate Andras Levente, Laszlo Borbely sau Attila Korodi au, la rândul lor, situaţii financiare remarcabile.

În tot acest context, nici nu mai apare surprinzătoare solicitarea UDMR cu privire la înfiinţarea unei secţii cu predare în limba maghiară la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş.

În plus, în întregul aparat de stat sunt numiţi la vârf reprezentatnti ai UDMR în poziţii strategice, în mai toate ministerele (Sănătate, Mediu, Cultură, Economie, Educaţie, Comunicaţii, Afaceri Externe), apoi în instituţii de primă importanţă (Garda Naţională de Mediu, Societatea Română de Radiodifuziune, Garda Financiară, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, Compania Naţională de Investiţii, Autoritatea Naţională de Reglementări în Domeniul Energiei, Romgaz etc.) şi, nu în ultimul rând, la nivel local, în prefecturile din Hunedoara, Covasna, Harghita, Vaslui, Sălaj, Braşov, Maramureş, Arad, Satu Mare.

Un lucru este cert: în pofida tuturor drepturilor acordate minorităţii maghiare, a faptului că realitatea din teren demonstrează adesea o bună relaţie între români şi etnicii unguri, UDMR de prea multe ori se plasează nefiresc pe o poziţie de susţinere a unor obiective ce nesocotesc realităţile istorice şi ale actualităţii, lansându-se în iniţierea unor proiecte ce ar putea atinge interesele naţionale ale României, dar şi buna şi loiala convieţuire.

 

“Avem o Strategie naţională pentru românii de pretutindeni”

Reporter: editura November - 19 - 2011 Comments Off on “Avem o Strategie naţională pentru românii de pretutindeni”

–         ne declară dl. Eugen Tomac, secretar de stat în cadrul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni al Guvernului României

 

-Există o opinie unanimă potrivit căreia primul Forum al Românilor de Pretutindeni a contribuit la consolidarea relaţiilor statului român cu etnicii români de peste hotare. Ce teme importante pentru comunităţile româneşti din afara graniţelor au fost supuse dezbaterii Forumului şi care a fost implicarea participanţilor? Ne referim în mod special la „Strategia naţională pentru românii de pretutindeni” şi la instituirea „Zilei Limbii Române”.

În acest an a fost organizată prima ediţie a Forumului Românilor de Pretutindeni, care s-a bucurat de un real succes în rândul participanţilor, numărul acestora fiind de peste 300. Prin acest eveniment am dorit să oferim românilor posibilitatea de a-şi expune doleanţele şi punctele de vedere în ceea ce priveşte politica statului român în relaţia cu ei.

În ceea ce priveşte temele abordate în cadrul Forumului, am încercat ca acestea să fie teme care îi preocupă pe români şi care să aducă în dezbatere  problemele cu care se confruntă românii din afara graniţelor. Printre temele care au fost discutate în cadrul evenimentului s-au numărat: adoptarea şi implementarea legii votului prin corespondenţă, lansarea în dezbatere publică a „Strategiei naţionale pentru românii de pretutindeni”, identitate românească în context european şi internaţional, drepturile şi obligaţiile cetăţenilor români care trăiesc în afara graniţelor ţării sau imaginea românilor în străinătate. În cadrul tuturor sesiunilor de dezbatere au avut cuvântul specialişti în domeniu şi invitaţi de seamă.

Reacţiile primite din partea participanţilor au fost unele pozitive, atât în ceea ce priveşte Legea „Zilei Limbii Române”, cât şi în ceea ce priveşte „Strategia naţională pentru românii de pretutindeni”, care a fost lansată spre dezbatere publică. Acestea reprezintă proiecte pe care românii din afara graniţelor le aşteaptă de 20 de ani şi nu ne putem permite prelungirea acestei situaţii, când, deşi avem o comunitate românească în afara ţării care numără neoficial aproximativ 10 milioane de persoane, nu avem o strategie unitară a României în acest sens, în care românii care locuiesc în afara graniţelor ţării nu pot să-şi exprime votul datorită distanţelor mari între domiciliu şi misiunea diplomatică.

Departamentul pe care îl conduceţi va acorda în continuare o atenţie specială comunităţilor de români recent constituite, cum ar fi cele din Italia, Spania, Germania, Marea Britanie, SUA, Canada, Franţa, Elveţia ş.a.?

Statul român şi Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP) acordă aceeaşi atenţie tuturor comunităţilor româneşti, în aceeaşi măsură. Cu siguranţă, însă, unde comunităţile de români au un număr însemnat de persoane şi unde există o implicare mare din partea asociaţiilor – prin organizarea de evenimente în beneficiul comunităţii româneşti – Departamentul pentru Românii de Pretutindeni va fi prezent la aceste evenimente. De asemenea, unde există probleme stringente, precum recunoaşterea comunităţii româneşti ca minoritate naţională sau probleme legate de drepturile comunităţii, Departamentul se va implica în soluţionarea acestora, însă vrem ca fiecare comunitate să simtă o implicare activă din partea statului român. Totodată, doresc ca Departamentul pentru Românii de Pretutindeni să fie mai mult decât o simplă instituţie de stat birocratică; noi vrem să participăm activ la viaţa comunităţii româneşti din afara ţării şi de aceea încercăm să fim de fiecare dată aproape de aceasta, atât în momentul în care ne sunt sesizate anumite probleme, dar şi în momentele deosebite, de aniversare.

Depăşind cadrul strict al desfăşurării primului Forum al Românilor de Pretutindeni, am dori să cunoaştem care sunt pârghiile pe care le foloseşte instituţia pe care o conduceţi pentru o reflectare corectă a imaginii conaţionalilor noştri, precum şi pentru rezolvarea unor probleme ridicate frecvent, cum ar fi dreptul la muncă, situaţia minorilor, cazuri de discriminare şi securitatea socială.

Instrumentele folosite de către DRP în relaţia cu românii de pretutindeni sunt cele stabilite pein legea nr. 321/2006, în baza căreia acordă finanţări nerambursabile asociaţiilor româneşti. În acest caz, un rol important îl au asociaţiile, prin proiectele pe care le depun şi prin impactul acestora la nivelul comunităţii.

O altă pârghie o constituie acţiunile de diplomaţie publică realizate de către DRP, prin întâlniri regulate atât cu membrii comunităţii româneşti, cât şi cu oficialităţile statelor respective, prin care încercăm să rezolvăm aceste probleme împreună cu misiunile diplomatice ale României. Cu siguranţă, atunci când vorbim despre probleme specifice, cum ar fi munca sau securitatea socială, acestea sunt abordate în coordonare cu instituţiile abilitate.

Pe de altă parte, însă, cred că nu este suficient ca doar statul român să realizeze acţiuni pentru a schimba imaginea comunităţii româneşti, ci şi asociaţiile româneşti şi fiecare român în parte poate contribui la reflectarea unei imagini corecte asupra comunităţii româneşti. Important este ca fiecare să fie conştient de rolul pe care îl are! (sublinierile aparţin redacţiei)

Eugen Tomac

Politician, istoric şi jurnalist român, secretar de stat în cadrul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni al Guvernului României.  A desfăşurat o bogată activitate ca preşedinte al Ligii Tinerilor „Românii de Pretutindeni” şi a coordonat proiecte naţionale de tineret, prin Centrul pentru Educaţie Democratică, precum şi programul „News to Know”, proiect implementat cu suportul Departamentului de Stat al SUA în zonele rurale defavorizate din România ş.a. Este consilier personal al preşedintelui Traian Băsescu pentru relaţia cu românii de pretutindeni.

 

 

 

 

 

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult