19
August , 2017
Saturday
ne declară ES Marek Szczygieł, Ambasadorul Republicii Polone la Bucureşti Experţii europeni consideră că Polonia reprezintă ...
Salonul cărţii de la Paris, unde România a fost invitat de onoare, a reunit peste ...
[caption id="attachment_4569" align="alignleft" width="300"] O parte din rezerva de aur a Băncii Angliei.[/caption] Nimic nu pare ...
Cine dictează politica Uniunii Europene? Cititori ai revistei noastre, provenind din diferite zone, dar mai cu ...
În anul 1970 o vizitam des pe doamna Ana Aslan. Într-o bună zi, un tânăr ...
Unul din indicatorii consacrați ai stadiului general al relațiilor dintre două țări este, fără îndoială, ...
A apărut o dilemă: conceptul de Europă a naţiunilor se află în contradicţie cu aplicarea ...
Rubrica noastră, inaugurată în numărul trecut cu articolul „Amprenta influenţei franceze”, îşi propune să consemneze ...
Poate că a sosit timpul să fie luate în seamă predicţiile unor avizaţi analişti politici ...
O sinteză a contribuţiei uneia dintre cele mai importante companii româneşti la evoluţia societăţii „Este o ...
Cele mai numeroase minorităţi etnice din România sunt maghiarii şi romii. Din totalul populaţiei stabile ...
Servicii consulare pentru cetăţenii români Eliberare documente de identitate şi călătorie - Paşaport simplu electronic; Paşaportul simplu ...
Lovitura de stat din Turcia, din luna iulie a.c., ne dă prilejul să trecem în ...
15 ani „Balcanii şi Europa” Ambasadori, oameni de stat, reputaţi analişti [caption id="attachment_5504" align="alignleft" width="300"] Alexander Churilin[/caption] Încă ...

Articole din categoria ‘Editorial’

Despre isprăvile noastre…

Reporter: editura July - 7 - 2017 Comments Off on Despre isprăvile noastre…

Iată-ne, aşadar, de zece ani acceptaţi în Uniunea Europeană, de care ne erau legate, mai de demult mari speranţe. Unele dintre acestea s-au adeverit dar, altele au fost năruite de evoluţia vremurilor. E drept că domnul Jean – Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene, cu prilejul vizitei făcute în ţara noastră a încercat să ne încurajeze şi să ne explice că ne aflăm într-un progres deosebit. Într-adevăr multe din cele arătate de domnia sa au o evidenţă în realitate. Îi confirmăm poziţia şi prin creşterea economică din primele trei luni ale acestui an fiind considerată a fi cea mai mare din Europa, care s-a situat la nivelul de 5,7%, cu mult peste estimările făcute atât de către analişti cât şi de către instituţiile financiare. Număi că principalul motor de creştere a economiei în această perioadă a fost consumul privat pe fondul unui venit dobândit mai ridicat bazat pe reducrea TVA şi pe majorarea salariilor, precum şi a inflaţiei scăzute.  

Carol Roman

Ni se mai spune că deşi au fost întâmpinate dificultăţi în problema absorbţiei de fonduri, din calcule ar rezulta că România a obţinut în perioada 2007-2016 un câştig net de peste 26 de miliarde de euro. Există însă şi economişti mai sceptici care contestă această cifră arătând că zeci de miliarde de euro sunt luaţi din economie îndeosebi prin repatrierea fără fiscalitate a 80-90 % din profiturile pe care companii, îndeosebi din Occident le obţin în România. 

În ansamblu se poate aprecia că intrarea noastră în Uniunea Europeană urmată de remodelare economică ce ne-a adus mari avantaje se constituie într-o ispravă reuşită. În mod real economia a fost mai puternică iar asta se poate constata şi prin creşterea exporturilor. Dacă, înainte de intrarea în UE, companiile vindeau peste hotare mărfuri în valoare de 25 miliarde de euro, exporturile au fost de peste 42 miliarde de euro.  

Dar… o aprofundare a situaţiei ţării noastre în context european dacă ar fi să ne ghidăm după promisiunile de la început de drum, este încă departe de speranţe. Au apărut clivaje mari între ţările din Estul Europei şi marile puteri economice europene, aflate în continuare în expansiune şi ne referim în primul rând la Germania, urmată îndeaproape de Franţa, Italia ş.a. Iar această departajare apare a fi tot mai mare în contextul în care ţările europene, aflate la răscruce, discută cu multă seriozitate despre destinul acestei uniuni economice şi nu numai, care ar putea să se îndrepte fie pe drumul unei federalizări, ori a unei „Europe a Naţiunilor”.  

În orice caz opţiunea europeană unanim acceptată de români este obligată să ţină seamă de câţiva factori: „Brexitul” care rupe Marea Britanie de trupul european statuat, valurile de refugiaţi din Africa, Extremul Orient şi Asia, valul de atentate teroriste, criminale şi deasemeni apariţia unor disfuncţionalităţi între Uniunea Europeană şi noua administraţie americană. Sunt teme ce sunt analizate cu multă grijă pentru viitor, în absolut toate ţările europene.  

Pe noi ne aşteaptă o altă mare ispravă în care va trebui să ne descurcăm cât mai bine: preluarea preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene în primul semestru al anul 2019, într-un moment când contextul politic european nu este, aşa după cum s-a văzut, unul prea favorabil. Această problemă nu poate fi tratată cu uşurinţă deoarece preşedinţia europeană înseamnă detaşarea unui contigent mare de specialişti români la Consiliul Europei, într-un climat tensionat datorat încheierii negocierilor cu Marea Britanie şi, în ultimă instanţă, menţinerea structuri fundamentale a Uniunii Europene. Evident că pentru diplomaţia românească, una din problemele cele mai serioase se referă la pregătirea experţilor români ce vor trebui să fie docţi şi să cunoască îndeaproape toate componentele mari şi mici ale Uniunii Europene. Pentru a susţine această poziţionare excepţională a ţării noastre, la orizont apare şi necesitatea organizării unor evenimente diverse de promovare, în ciuda unor costuri şi pregătiri serioase pe care le presupun. Şi reflectând la această viitoare angajare a noastră gândul ne poate duce şi la faptul că România continuă să fie o ţară monitorizată din punct de vedere al justiţiei şi neinclusă în Spaţiul Schenghen datorită unor opozanţi. Numai că recent, Olanda care ne punea beţe în roate în problema promovării noastre în această direcţie şi-a modificat atitudinea şi iată că devine un susţinător al acceptării ţării noastre în Spaţiul Schengen. (Profităm de acest context pentru a reaminti modul exemplar în care fusese pregătită România pentru acest eveniment, care nu a mai avut loc, cu cheltuieli imense de dotare tehnică şi militară a graniţelor care sunt nu numai ale României ci şi ale întregii Uniunii Europene şi ale NATO). 

 

Carol Roman 

Povara domnului Michel Barnier

Reporter: editura April - 26 - 2017 Comments Off on Povara domnului Michel Barnier

Premierul britanic Theresa May a aruncat zarurile „Alea iacta est” adică, mai pe româneşte „Zarurile au fost aruncate”. Cu alte cuvinte acum prevalează interesele economice-financiare-comerciale ale Marii Britanii ce ar determina să iasă din Uniunea Europeană, acţiune cu urmări incalculabile încă. 

O primă problemă dezbătută de presa britanică şi cea europeană, în genere: la retragere Marea Britanie va achita obligaţiile sale financiare faţă de Uniunea Europeană care, după unele surse, s-ar ridica la 60 de miliarde de lire (peste 69 miliarde de euro) pentru a stagna orice turbulenţă economică datorită brexitului? 

Carol Roman

Vor avea loc negocieri crâncene, vreme de 2 ani, între hâtrul şi rutinatul Albion şi Uniunea Europeană, încă crudă şi nesedimentată. Tabla de materie în dispută este complexă şi dificilă. O chestiune prioritară: după martie 2019 ce regim juridic şi social vor avea cei 3,3 milioane de cetăţeni ai Uniunii Europene din Marea Britanie, precum şi cei un milion de cetăţeni britanici din Uniunea Europeană? În acestă problemă guvernul britanic nu a excelat în complezenţe şi de aceea constituie încă o necunoscută în cadrul negocierilor. Se aminteşte faptul că românii aflaţi la muncă în Marea Britanie numără oficial în anul 2016 peste 152 de mii de persoane, potrivit celor mai recente date ale Departamentului britanic al Muncii şi Pensiilor. Este un număr relativ mic în comparaţie cu cei stabiliţi în Italia sau Spania. Românii se clasează pe locul şase în rândul rezidenţilor străini, după polonezi, indieni şi irlandezi. Ce soartă îi aşteaptă pe toţi aceştia dat fiind intenţiile ce au fost evidenţiate în presa britanică şi nu numai. Dacă va fi doar un acord de liber schimb sau nici măcar un acord, nu va exista nici o bază legală ca cetăţenii români să călătorească liber în Marea Britanie. De aceea, în ce priveşte ţara noastră ar trebui să aibă ca prioritate securizarea drepturilor cetăţenilor români în cadrul noii relaţii Uniunea Europeană-Marea Britanie. Avem în vedere că aportul românilor la economia britanică a fost evaluat oficial a fi pozitiv. Cetăţenii noştri contribuie mai mult la sistemele sociale decât beneficiază de pe urma lor; mulţi dintre ei fac munci grele, iar alţii munci de înaltă calificare şi valoare adăugată extrem de ridicată pentru economia Marii Britanii. În nici un caz nu am devenit o povară pentru sitemele sociale ci, dimpotrivă, suntem evaluaţi a fi contributori la creşterea economică a Marii Britanii, afirmă şi europarlamentarul român Siegfried Mureşan. 

Apoi îngrijorează şi apariţia unor bariere comerciale; între cei doi competitori, datorită lipsei unui eventual acord comercial, ar urma să se introducă reglementările şi tarifele Organizaţiei Mondiale a Comerţului ce vor aduce tarife vamale substanţiale.  

Se cunoaşte că echipa de negociatori a UE este condusă de fostul ministru francez Michel Barnier care se va consulta constant cu Comisia Europeană şi Consiliul European pentru a asigura unitatea de poziţie a celor 27 de state membre. În mod cert este vorba despre o personalitate cu mare reputaţie şi cu o vastă experienţă: printre alte misiuni importante amintim că a fost comisar european pentru politica regională, comisar european pentru piața internă și servicii, iar în iulie 2016 a fost numit negociator-șef din partea Uniunii Europene pentru negocierea ieșirii Marii Britanii din UE. Oare în această echipă de negociatori are loc şi un expert din zona Europei de Est, eventual chiar din ţara noastră? Deoarece suntem ca şi siguri că experţi germani, francezi, italieni se vor afla pe această listă. Să sperăm că echipa de negociatori va ţine seama şi de „linia a doua” ca să vorbim deschis, de interesele tuturor celor 27 de membri, de buna lor credinţă în UE şi de dorinţa de o dezvoltare care să îi poată satisface pe toţi deoarece în statutele fundamentale ale UE se specifică faptul că toţi membrii sunt egali şi se bucură de aceeaşi protecţie şi susţinere a eforturilor de dezvoltare pentru o viaţă mai bună într-un climat de colaborare şi soluţionare echitabilă a tuturor problemelor ce apar. 

În orice caz povara de pe umerii domnului Michel Barnier şi a întregii sale echipe este incomensurabil de grea şi are de stabilit norme cu un înalt grad de responsabilitate în faţa tuturor europenilor. 

 

La răscruce de vânturi…

Reporter: editura March - 28 - 2017 Comments Off on La răscruce de vânturi…

Străbatem o etapă dificilă, care, orice am spune, contrazice flagrant speranţele pe care ni le făuream în urmă cu 10 ani, că odată cu intrarea noastră în Uniunea Europeană vom păşi pe un ţărm paşnic al dezvoltării, în care, alături de co-participanţi europeni, vom avea şi pe meleagurile noastre stabilitate şi progres. Drepţi să fim, am avut parte şi de ani mai buni, de împliniri şi de satisfacţii. Democraţia s-a cuibărit şi la noi, pe ici pe colo, ne-au crescut şi temerile spre mai bine. 

Carol Roman

Şi acum, parcă deodată, ne trezim la o intersecţie de vânturi năprasnice, ivite chiar din interiorul Uniunii Europene. „Brexit” a declanşat de fapt ceea ce se cocea mai de multişor în interiorul UE. Şi ne referim doar la faptul că va dispărea 15% din bugetul european, dar mai mult îngrijorează ieşirea la iveală a unor anomalii structurale, care rod din temelie ordinea firească găsită şi apreciată aproape unanim, în urmă cu ani. 

În ceea ce ne priveşte, vom remarca în acest parcurs, stabil de bine de rău, câteva consecinţe discutabile, care ne vizează în mod direct. Şi se face că tocmai în acest moment au apărut o seamă de opţiuni răuvoitoare statelor estice ce îndeamnă la modificări de concepţie, de necrezut altădată. Aşa de pildă Nigel Farage, unul dintre susţinătorii părăsirii de către Marea Britanie a Uniunii Europene reclamă, acum, după trecerea atâtor ani, primirea în UE a Bulgariei, Poloniei, României, Ungariei, şi care ar trebui să fie invitate să iasă din conceptul european, dat fiind nivelul lor de dezvoltare. Un alt apologet al divizării este liberalul Guy Verhofstadt, care a iniţiat în Parlamentul de la Strasbourg un raport prin care cerea să fie introduse drepturi diferite de vot, după criteriul acceptării sau nu a monedei comune europene. Şi nu sunt vorbe aruncate la întâmplare, deoarece s-ar părea că ne îndreptăm spre Uniunea Europeană cu diferenţieri între state. În această direcţie se situează şi cancelarul Angela Merkel, care în mai multe rânduri a vorbit despre „o Europă cu mai multe viteze, în care nu toate statele membre să participle la acelaşi nivel de integrare”. După cum mai remarcam, aceste declaraţii reprezintă un concept politic ce ar putea fi oficializat chiar pe 25 martie, la Roma, unde urmează să fie semnată o Declaraţie privind viitorul UE după „Brexit”. Nu ar fi o surpriză, întrucât şi la Summitul Informal din Malta, din 3 februarie, s-au arătat interesaţi de o asemenea construcţie liderii Olandei, Belgiei şi Italiei. Până şi preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker a susţinut această schimbare la faţă a Europei, pe care o sfătuia să capete mai multă „flexibilitate”.  

Numai că, în contrast cu bunăvoinţa arătată de cei puternici amintiţi ceva mai sus, în numeroase ţări se susţine că o Europă cu mai multe viteze reprezintă o formă de ameninţare asupra ţărilor din Est, care bănuiesc că în spatele acestei noi denumiri europene ar exista tentaţia de a fi retrogradate şi ar fi socotite drept state „de rangul doi”. 

O aplicaţie recentă ne desluşeşte oarecum modul în care sunt concepute relaţiile dintre statele europene. Astfel, compania de consultanţă „McKinsey”, citată de „Politico.eu”, în raportul pentru Conferinţa de Securitate de la München, ce a avut loc în perioada 17-19 februarie, arată că Europa ar putea economisi până la o treime din sumele alocate pentru echipamentul militar dacă s-ar recurge la mai puţini furnizori. Argumentarea porneşte de la constatarea că circa 80% din achiziţiile din UE sunt făcute la nivel naţional, ceea ce a dus la o fragmentare a pieţei de apărare pe continentul european. Reflectând la cele de mai sus, ar însemna că doar marile economii, cum sunt Germania, Franţa, Italia, ar trebui să se ocupe de crearea echipamentului militar, în timp ce alte ţări, printre care şi România, care produce un echipament de o înaltă calitate internaţională, ar urma să înceteze producţia, să devină cumpărători şi să arunce afară din uzine numeroşi lucrători specializaţi în această industrie. Înţelegemsusţinem realizarea de economii, dar nu în sistemul de a-i întări pe cei tari şi a-i slăbi pe cei din „linia a doua”. Bănuim că discuţiile legate de lansarea Uniunii Europene cu mai multe viteze nu îi vor favoriza şi mai mult pe cei având de acum o structură performantă, punând în continuare în inferioritate ţările cu potenţial economic mai mic ori cu o aderare mai recentă la Uniunea Europeană. România trebuie tratată ca un stat membru egal cu celelalte, în conformitate cu principiile Uniunii Europene, şi reprezintă o importantă valoare în construcţia europeană.  

 

Carol Roman 

 

La răscruce de drumuri?

Reporter: editura February - 10 - 2017 Comments Off on La răscruce de drumuri?

Uniunea Europeană intrată în anul 2017 se află în faţa unei serii de provocări interne şi externe de o gravitate nemaiîntâlnită de-a lungul existenţei sale, cu potenţial de a genera convulsii geopolitice zonale. Statele est-europene, ca să ne referim în primul rând la ele, aflate la hotarul estic al Occidentului şi în vecinătatea Rusiei, putere ce îşi revendică un nou statut mondial prin mijloace mai puţin ortodoxe, înregistrează acutizări ale unor mişcări interne cu potenţial destabilizator a status-quo-ului existent. O privire atentă asupra Ungariei, bunăoară, aflată sub ordinea premierului Viktor Orban, ne indică migraţia limitată, ziduri la frontiere, liberalism restrâns la minim, dar şi relaţii bune cu Moscova. La care am mai adăuga şi creşterea unei insistente propagande oficiale de nesocotire a Tratatului de la Trianon, cu eventuale urmări… Această politică maghiară s-a dovedit a avea un efect epidemic, fiind urmată într-o variantă locală şi de Polonia. Deşi deţine o veche tradiţie democratică, această ţară a manifestat în ultima vreme atitudini care i-au încordat relaţiile cu Uniunea Europeană, pe tema statului de drept, din pricina unor acțiuni cu care Bruxelles-ul nu este de acord, ceea ce a determinat un dialog tăios între cele două părţi. La rândul lor, ţările baltice, care depind totuşi de Alianţa Nord-Atlantică pentru a-şi asigura securitatea, dovedesc o anume nelinişte şi iau măsuri destul de vizibile de apărare, din cauza proximităţii Rusiei. Cât priveşte Ucraina, aflată în centrul disputei dintre ţările occidentale şi Rusia, aceasta se află într-un greu proces de reformă, marcat de neînţelegerile şi încălcările de legalitate ce au loc în această ţară. S-a ajuns la situaţia în care încrederea ucrainienilor în liderii lor politici se află la o cotă extrem de joasă.  

Carol Roman

În această enumerare acordăm o atenţie deosebită Republicii Moldova, în care evoluţiile politice generează mult pesimism. Deşi este semnatară a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, beneficiind de susţinere puternică, la sfârşitul anului precedent a fost ales ca şef al statului moldovean socialistul pro-rus Igor Dodon. Poziţia acestuia are prerogative limitate de Constituţie, dar importanţa simbolică a rezultatului scrutinului nu poate fi negată. Motivul principal care explică această evoluţie este corupţia sistematică de care se leagă numele unor politicieni din formaţiuni considerate reprezentative pentru linia europeană.  

În aceste condiţii de instabilitate, Europa se află în căutarea unor soluţii, în dorinţa de a depăşi această etapă neproductivă; în multe ţări se fac tatonări şi se caută „reţete”. Mulţi se întreabă: există vreo soluţie care să pună ordine în această lume… dezordonată? La orizont se prefigurează, treptat, ideea federalizării, care ar poziţiona Europa într-o altă structură, mai „forte”. Acest lucru l-a exprimat şi sondajul realizat de Institutul „Viavoice” pentru liberalizare, care arăta, prevestitor, în urmă cu câtva timp, că majoritatea cetăţenilor a patru ţări membre ar dori ca Europa să evolueze spre o uniune federală. Francezii, italienii, spaniolii şi germanii susţin ca UE să aibă Preşedinte, ministru de Externe, ministru al Economiei şi Finanţelor, unşi cu puteri decizionale depline şi, după caz, discreţionare. Subiectul este extrem de delicat şi dificil, deoarece ar trebui asigurat un leadership puternic la nivel european, care să convingă cele 28 de state că Europa poate deveni o mare putere economică şi, deopotrivă, una militară doar transformându-se într-o federaţie şi luând aminte de intenţiile politice ale noului preşedinte american Donald Trump.  

Dar a apărut şi opoziţia faţă de acest parcurs, care se întreabă, pe bună dreptate, dacă ar fi bine să fie creată o falsă omogenitate punând în aceeaşi oală ţări cu nivele de dezvoltare diferite, cu tradiţii culturale distincte, greu de aliniat cât ai bate din palme. 

Într-adevăr, s-ar părea că ne aflăm la o răscruce de drumuri. 

 

Carol Roman 

 

Duşmănia nu este constructivă

Reporter: editura December - 5 - 2016 Comments Off on Duşmănia nu este constructivă

Aşadar, iată-ne în prag de alegeri. Multe cotidiane, repere obiective ale opiniei publice, mimând aşa-numita echidistanţă, în realitate – de ce să nu o spunem! – asmut spiritele peste poate, devenind organe semi-oficiale ale unor competitori ce doresc să acceadă la putere. Cei din dreapta sunt reuniţi sub bagheta fermă a mai-marilor ţării, pe când cei de pe trotuarul de vis-à-vis încearcă imposibilul, deoarece „marele licurici” a ieşit la lumină şi se străduiește să ajute ceea ce, de fapt, nu mai trebuie ajutat în plus.

Carol Roman

Carol Roman

În această sfadă generală, care nu ţine seama de ideologii sau de buna cuviinţă, sunt aruncate în luptă „soluţii” dintre care nu lipsesc arestările, închisorile, ameninţările şi atotdominatorul şantaj: „Dacă spui asta, dai de belea”, „Dacă nu declari asta, dai de belea”, într-o atmosferă de prigoană şi ură care nu a mai fost cunoscută pe meleagurile româneşti de mult de tot.

Dar mai există o „bubă”, la fel de atroce ca şi cele de mai sus. Şi aici vom apela la un un cititor al revistei, care constata, într-o scrisoare trimisă redacţiei, frecvenţa tot mai mare a termenului „duşman”, cu derivatul „duşmănos”, în discuţiile dintre partide şi dintre oamenii politici. Am deschis străvechiul „Dicţionar Universal al Limbii Române”, de Lazăr Şăineanu, şi am găsit următoarea definiţie: „cel cu care ne aflăm în război şi trebuie distrus”. Deci, cum s-ar zice, atunci când citim în presă că reprezentanţii unei coaliţii de partide au spus, la unison, că duşmanul lor este un anume partid, ar însemna că aceste onorabile partide şi-au propus o bătălie pe viaţă şi pe moarte, iar prin extensie figurativă, „ciuruirea” milioanelor de oameni care i-au dat votul formațiunii.

Alta ar fi fost chestiunea dacă sfada dintre partide, ce s-ar cuveni să aibă ideologii clare şi răspicate, i-ar denumi pe actualii „duşmani” a fi rivali, competitori, chiar adversari politici. Dar nu duşmani! De ce duşmani? O naţiune trăind într-un regim democratic are nevoie, după cum este şi firesc, de mai multe opţiuni, de diverse soluţii la problemele curente şi de perspectivă ale ţării. De aici alternanţa la putere, prevăzută şi acceptată chiar de „duşmanul” din dreapta sau din stânga echişerului politic. S-ar putea spune: până aici a lucrat un partid, în timpul guvernării sale, cu bune şi cu rele, sau cu rele şi cu bune, după care vin ceilalţi; alegerile schimbă guvernarea care ar trebui să recunoască, în mod logic, punctul de unde pornesc mai departe – dacă acesta este cazul! – nearogându-şi, în mod stupid, pretenţia că o iau de la „punctul zero”. Este vorba despre o concepţie păguboasă, contraproductivă. Avem o singură ţară şi ea trebuie slujită!

Nu putem trece cu vederea faptul că în mai multe ţări europene construcţia şi concilierea merg mână în mână într-un sens pozitiv, aducător de progres – şi ne gândim la Germania, Franţa, Italia ş.a.

Din păcate, sfada din lumea noastră politică se referă nu numai la anatemizarea rivalilor din alte partide, ci chiar şi a celor din interiorul propriilor alcătuiri, atunci când apar alte opţiuni decât cele „oficiale”. De aici şi excluderile din marile noastre formațiuni. Unii se contestă pe alţii, alţii sunt mai deştepţi decât unii şi cu toţii fierb într-o „ciorbă” păguboasă chiar pentru ei. Aproape toate partidele stau la pândă „ca fiarele în pădure”, urmărind atent fiecare mişcare. Din păcate, la acest stadiu s-a ajuns în viaţa noastră politică. Încât ne vine să ne întrebăm: „Câtă ură încape într-un om?”. Dar într-o societate?…

 

Carol Roman 

 

O barcă pe valuri…

Reporter: editura October - 21 - 2016 Comments Off on O barcă pe valuri…

– Bratislava, în conştiinţa europeană-

Ori de câte ori ne aflăm în faţa unor probleme speciale privind evoluţia europeană din punct de vedere politic, social sau de apărare, ar trebui să ne reamintim ce ne indică trecutul: adevărurile istorice sunt necruţătoare.

Carol Roman

Carol Roman

Parcurgând rezultatele Summit-ului de la Bratislava, se constată o amânare a unor decizii structurale, aflate pe agenda de lucru a tuturor ţărilor europene, peste şase luni. Bunăoară, s-a vorbit mult despre cooperarea militară, ca şi cum abia acum, într-un contex internaţional preocupant, ţările grupate în Uniunea Europeană sunt îndemnate să ia aminte la marile pericole ce înconjoară continentul. Şi totuşi, „descoperirea” nu este nouă: pe 24 octombrie 1950 era prezentat în faţa Adunării Naţionale Franceze Planul Pleven, care prevedea în primul rând constituirea unei armate europene, împreună cu un Minister European al Apărării. Reuniunea de la Bratislava, având mai mult un caracter informativ declarat, a încercat să profileze palid în noul context internaţional ceea ce a fost denumit a fi Strategia Europeană de Apărare, temă asupra căreia se va reveni peste şase luni. În declaraţia sa, preşedintele Klaus Iohannis, care a reprezentat România, a concluzionat că liderii europeni doresc să creeze, în momentul de faţă, doar un centru de coordonare a forţelor europene. „Nu s-a discutat depre o armată europeană, şi nici în viitorul apropiat nu se va discuta aşa ceva. Iniţiativele care există în domeniul apărării nu vizează crearea unei armate europene”.

Lipsa de credibilitate la nivelul opiniei publice, datorată şovăielilor în abordarea unor măsuri concrete, precise, şi diverselor interese naţionale ce ar măcina lent această structură importantă pentru rezistenţa europenilor, a părut a fi prioritară alături de crearea unei noi feţe a Uniunii Europene. În fapt, s-a constatat, pe lângă de idei reformatoare, preţioase pentru unii ce ar încerca să reconfirme în practică o Europă cu două viteze, tendinţa unor ţări preocupate mai mult de soarta lor proprie decât de o participare efectivă în cadrul conglomeratului european. Foarte multe probleme dificile au fost lăsate în suspensie. Nu s-a uitat, însă, efectul de publicitate: s-a insistat pe formularea unor opţiuni comune care să fie introduse în conceperea unei viziuni finale pentru ceea ce ar putea să constituie „Noua Europă” şi crearea unei imagini mai atrăgătoare. Toate aceste idei fac parte din Declaraţia finală dată publicităţii la sfârşitul Summitului din Bratislava, desfăşurat pentru prima oară în absenţa Marii Britanii. În mod practic, reuniunea a reuşit să întocmească aşa- numitele „foi de parcurs” dedicate exclusiv tratamentului ce urmează a fi aplicat emigraţiei, precum şi veghea frontierelor externe. Aici amintim de „angajamentul deplin pentru punerea în aplicare a Acordului UE-Turcia”, precum şi de sprijinul continuu acordat ţărilor din Balcanii de Vest.

Şi cu acest prilej au apărut opinii divergente în timpul desfăşurării reuniunii, privitoare la evoluţia viitoare a UE. Premierul Italiei s-a arătat chiar nemulţumit de rezultate, menţionând că blocul comunitar nu poate continua să organizeze asemenea summituri europene albe, în urma cărora nu se ajunge la nici o decizie, nefinalizându-se cu un document modern, de perspectivă. Amintim, însă, că în martie 2017 va avea loc un Summit UE la Roma, care va încerca să pună în acord ţările ce formează Uniunea Europeană, subliniind şi faptul că statele din Grupul de la Vişegrad au puncte proprii de vedere şi sunt pregătite să blocheze prin veto orice acord de ieşire a Marii Britanii din Uniunea Europeană care limitează drepturile muncitorilor europeni pe teritoriul britanic. O atitudine apropiată în această direcţie o are şi ţara noastră, atât timp cât politicienii britanici nu acceptă să menţină libertatea de mişcare a muncitorilor europeni, principiu de bază al blocului comunitar, aflat, oricum, aidoma unei bărci pe valuri…

Carol Roman

Cuibăritul în politica românească

Reporter: editura August - 12 - 2016 Comments Off on Cuibăritul în politica românească

În aceste vremuri de sarcasm general, nimic nu mai impresionează. De pildă, oamenii politici se pregătesc să facă faţă alegerilor din toamnă. O agitaţie furibundă mişcă regimente întregi de senatori, deputaţi, consilieri, experţi etc, etc. Dar în ce sens? Nu doresc să-şi părăsească cuibarul şi asistăm parcă la o pantomimă: vechi partide politice, dintre care unele stimabile, de tradiţie, în loc să-şi onoreze „firma” şi să propună alegătorilor programe temeinic întocmite de dezvoltare a ţării, fac combinaţii ciudate între ele, de te cruceşti: se amestecă Roşu cu Galben cu Verde, ce mai, tot spectrul curcubeului, de iese un melanj fără identitate… dar folositor. Stimabilii senatori şi deputaţi actuali vor să meargă mai departe, cu aceleaşi gradaţii, trese şi beneficii. Şi au loc o seamă de împerecheri între partide care cândva s-au urât între ele multă vreme. Motivul: domnii X, Y, Z din partid ţin neapărat să-şi continue opera lor demolatoare, adesea cu influenţe nefaste asupra vieţuitorilor de pe pământurile româneşti. Şi asistăm la acest tumult general cauzat de goana pentru încuibărire.

Carol Roman

Carol Roman

Fără să dorim să jignim pe nimeni, va trebui, totuşi, să remarcăm zecile de glisări ce au loc în conştiinţele unor oameni politici – după cum am mai scris şi altădată – care, deşi până mai ieri erau „capre”, acum ies în faţa rândurilor, făloşi că sunt „iepuri” sau Dumnezeu mai ştie în ce s-or fi transformat. Un lucru este sigur: nu mai doresc să li se spună că sunt „capre” şi chiar devin ruşinaţi când li se aminteşte.

Bunăoară, ce se mai poate vorbi despre săritura de trambulină a UNPR, partid de sorginte social-democrată provenind dintr-un grup de „independenţi”, plonjat în apa partidului încă fără de istorie PMP, al rutinatului om de dreapta şi fost preşedinte Traian Băsescu, care şi el a început-o tot cu social-democraţia? Deci, se întâmplă şi la case mari. Şi PNL a făcut curte UNPR, cu care în cele din urmă nu s-a înţeles la târgul pentru candidaţi în Parlament, iar PMP a fost mai practic şi mai darnic. Înainte de unificare nu am văzut nicăieri să fi avut loc vreo dispută de idei privind dezvoltarea ţării!

Amintim apoi şi de plasa „pescărească” a celor care încearcă să adune la un loc rămăşiţele unor partide minuscule, pe care toată lumea le ştie, încât te poţi mira ce anume vor ei să facă pentru… progresul ţării, decât poate să ciupească un loc-două de demnitari!

Nimeni nu a văzut vreo înştiinţare a luptătorilor pentru posturi în cuibarul călduţ şi care să arate ce-şi propun pentru detronarea României de pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte rata sărăciei relative, cu un procent de 25,4% (INS). Sau măcar câteva idei ori programe substanţiale pentru alarmanta ştire că în prima jumătate a anului, populaţia ţării s-a redus cu 37.515 de locuitori, din cauza declinului demografic, ceea ce corespunde unei scăderi medii cu 247 de persoane pe zi, ceea ce ar determina ca peste 30-40 de ani, populaţia României să ajungă la 14-15 milioane de locuitori.

Nu ne propunem să tragem concluzii. Se speră că de data aceasta alegătorii vor înţelege că ei nu aleg pe „X” sau pe „Y”, ci doresc să li se ofere programe reale, care să fie duse la capăt, nu ca acum, când aproape toate partidele ce s-au derulat la putere s-au întrecut între ele în… promisiuni, lucruri făcute pe jumătate ori, privind realitatea în ochi, manifestând lipsă de capacitate de a face faţă exigenţelor unei dezvoltări progresive. Şi aceasta din cauza „calităţii” oamenilor din componenţa lor. Din nou s-ar părea că sunt propuşi, printre alţii, un număr important de rentieri români, deveniţi astfel prin continuitate în Parlament, în Senat, în ministere de mulţi, mulţi ani. Dumnezeu mai ştie din ce pricini!

Problema rămâne deschisă: vor reuşi alegerile care se apropie să aducă în fruntea ţării un număr tot mai mare de oameni aflaţi la mijlocul vieţii, competenţi, cu experienţă, doritori cu tot sufletul, chiar prin sacrificii personale, să declanşeze energiile latente pe care poporul român le-a dovedit în decursul istoriei?

Carol Roman

Balcanii văzuţi „din avion”

Reporter: editura May - 22 - 2016 Comments Off on Balcanii văzuţi „din avion”

Un comentator francez remarca, mai zilele trecute, că, privită „din avion”, zona Balcanilor se află pe un drum bun în privinţa instaurării democraţiei pe aceste meleaguri. Şi mai remarca faptul că valorile occidentale cuceresc tot mai mult teren. Într-adevăr aşa s-ar prezenta situaţia, numai că, repetăm, privită „din avion”…

Carol Roman

Carol Roman 

O simplă enumerare a diverselor situaţii poate că ne-ar face să considerăm că acesta şi este adevărul! Aşa, de pildă, se poate aminti faptul că din 2013 Croaţia face parte din Uniunea Europeană, după o aşteptare de nouă ani. Mai devreme cu un an, Serbia a căpătat statut de candidată europeană. A urmat anul 2014, care marca obţinerea de către Albania, Macedonia şi Muntenegru a aceluiaşi statut, solicitat cu mulţi ani în urmă.

Mai adaugăm că şi Kosovo, ignorată de cinci dintre statele membre ale Uniunii Europene, a reuşit să semneze un „Acord de Stabilitate şi Asociere” cu blocul comunitar, odată cu frumoase perspective promise.

Şi progresele balcanice continuă: în decembrie 2015, Muntenegru a primit invitaţia să se alăture NATO şi, după o lună, i-a venit rândul să semneze „Planul individual de Acţiune al Parteneriatului cu Alianţa”. Şi la care mai trebuie menţionat că începând cu anul 2009, Albania şi Croaţia fac parte din aceeaşi formaţiune militară. Doar Macedonia nu poate trece pragul, datorită conflictului pe care îl are cu Grecia în privinţa denumirii statului. Deci, s-ar părea că toate lucrurile sunt satisfăcătoare.

Dar nu este aşa… Factorii interni sunt extrem de destabilizatori în aproape toată zona balcanică; corupţia este instalată deopotrivă cu lideri consideraţi a fi „autocraţi” de către o analiză a „Foreign Policy”, iar aceştia îşi menţin supremaţia prin controlul asupra presei şi justiţiei. Este notoriu cazul statului Muntenegru, unde actualul prim-ministru, Milo Djukanovic, este la putere împreună cu formaţiunea sa politică de 25 de ani. Şi în Macedonia se întâmplă lucruri asemănătoare, care neliniştesc populaţia. Mii de oameni s-au aflat pe străzi împotriva corupţiei, ceea ce a determinat convocarea de alegeri parlamentare anticipate, pe data de 5 iunie. S-a ajuns la această soluţie în urma acordului intermediat de Uniunea Europeană, pentru a pune capăt unei perioade îndelungate de blocaj politic.

Intrarea valului de refugiaţi în ţări ale Uniunii Europene pe ruta balcanică a determinat o abordare mai precaută a problemelor structurale ale acestei zone din partea puterilor occidentale.

Dacă tot ne referim la arealul balcanic, nu putem trece cu vederea şi alegerile locale din România, urmate de cele parlamentare, la toamnă, marcate de frământări pe scena politică, cu răsturnări de situaţie şi candidaţi cotaţi ca învingători siguri care au probleme cu legea. Şi nu poate fi ignorat nici „efectul Brexit” pentru perimetrul Balcanilor, care urmează oricum să modifice structurile actuale de forţe, determinând o schimbare esenţială a eşicherului european, ce va afecta şi interesele, şi poziţia României.

Vom trăi şi vom vedea. În orice caz, lucrurile nu trebuie apreciate ca fiind văzute… „din avion”.

 

Carol Roman

Europa în tangaj

Reporter: editura April - 13 - 2016 Comments Off on Europa în tangaj

Corabia europeană nu mai pluteşte lin ca altădată. Abia a depăşit furtunile crizei economice şi valurile abătute asupra catargelor sale – fie-ne scuzată remarca, deoarece mai de multişor a înlocuit motoarele cu catarge cu pânze – au cutremurat-o ori sunt gata să năvălească asupra ei alte crize ce pot remodela întreaga structură, construită în zeci şi zeci de ani.

Carol Roman

Carol Roman

Uneori apar vijelii de unde te aştepţi mai puţin. Ne referim în primul rând la alegerile ce vor avea loc în Statele Unite, cu o mare înrâurire asupra Europei. O eventuală victorie a lui Donald Trump ar putea schimba relaţiile dintre Statele Unite şi Europa, deoarece prezidenţiabilul este complet dezinteresat de „valorile comune” promovate în special de preşedinţii aleşi de americani după Al Doilea Război Mondial. Numai o influenţă benefică nu ar avea asupra acestor relaţii americano-europene îndepărtarea SUA şi menţinerea lor la distanţă de conflictele din Europa. Trump nu este interesat de alianţele Americii şi nici nu ar fi capabil să le menţină”, consideră jurnalista Anne Applebaum, distină cu Premiul „Pulitzer”.

Un alt val ce ar putea deteriora stabilitatea europeană este posibil să apară după alegerile care urmează să aibă loc în primăvara anului viitor, în Franţa. În această citadelă consacrată a culturii europene există lideri politici care gândesc că alianţele din prezent nu îşi iau rostul. Marine Le Pen, liderul Frontului Naţional, partid de extremă dreapta, promite în permanenţă că în caz că va ajunge la putere va susţine ieşirea ţării sale din Uniunea Europeană şi NATO. Iar aceste ameninţări nu trebuie luate uşor, deoarece această formaţiune politică, aflată în ascensiune în contextul crizei imigranţilor, ar avea toate şansele să ajungă în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale şi până atunci nu pot fi evaluaţi factorii negativi ce pot interveni.

Europa are de făcut faţă, pe 23 iunie, şi referendumului ieşirii Marii Britanii din UE, iar dacă „Brexit” ar obţine peste 50% din voturi, ar fi urmat de consultări populare similare în alte state membre, care s-au manifestat destul de energic împotriva clauzelor excepţionale acordate Regatului Unit.

Un lucru este cert: fără Franţa şi Marea Britanie, piaţa unică europeană nu poate avea vreun viitor. În ceea ce priveşte NATO, această alianţă militară atât de necesară în vremurile noastre nu ar putea rezista fără Marea Britanie.

Şi ar mai fi o problemă: valul de migranţi şi refugiaţi către Europa, considerat cel mai important exod de la cea de-a doua conflagraţie mondială încoace. Este cunoscut că numai în primele două luni ale acestui an, în Europa au sosit 131.000 de refugiaţi. Lucrurile par a se fi ameliorat prin „Acordul” privind gestionarea crizei migranţilor, pentru a opri fluxul dinspre ţări din Asia de Sud-Est, Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, afectate de sărăcie şi războaie, către Europa. În urma unor înţelegeri destul de riscante şi controversate, după tergiversări, s-a stabilit luarea de măsuri de către Turcia pentru stăvilirea invaziei, contra a şase miliarde de dolari, achitaţi în două rate. Numai că acest troc a nemulţumit mii de persoane, care au protestat în mai multe oraşe europene. În mod practic, în timp ce autorităţile elene aşteaptă sprijin logistic de la Bruxelles, fluxul migratoriu spre Europa continuă.

Şi de data aceasta, România va susţine şi va sprijini eforturile europene de gestionare a migranţilor din Grecia, cu poliţişti de frontieră, cu experţi din domeniul procedurilor de azil, cu mijloace auto, cu nave de patrulare maritimă, cu corturi şi containere, după cum a anunţat Ministerul Afacerilor Interne. Astfel că ţara noastră a prezentat cea mai consistentă ofertă, după cele ale Franţei şi Germaniei, dar şi modalităţile prin care putem acorda acest sprijin. Bravo nouă!…

În mod cert, corabia europeană are de făcut faţă unor valuri gigantice, de care trebuie să se ferească cu pricepere, dată fiind miza imensă pusă în joc: supravieţuirea. Utimele atentate ce au zguduit teritoriul european, soldate cu victime omeneşti, sunt un avertisment dur.

 

Carol Roman 

 

Avanpremieră electorală

Reporter: editura March - 13 - 2016 Comments Off on Avanpremieră electorală

Nici nu ne-am dezmeticit bine de povara pe care ne-a adus-o criza economică din urmă cu câţiva ani, după care ne-am înzdrăvenit cât de cât, şi iată-ne acum, în anul de graţie 2016, tulburaţi de două momente electorale importante: alegeri locale şi parlamentare, în acelaşi an, la distanţă doar de câteva luni. Hărnicie mare pe capul nostru! Ca întotdeauna, momente de înfruntări pentru unii, de viitoare prosperitate pentru alţii, de urcuşuri pe scara socială pentru unii, de căutări inutile de a ajunge la vârf pentru alţii ş.a.m.d., acelaşi refren.

Carol Roman

Carol Roman

Şi, după cum ne-am obişnuit, perioada dintre alegeri, în loc să fie însoţită de dezbateri publice încinse, fiind vorba de viitorul acestor localităţi care ar trebui ca, mai întâi, să supravieţuiască onorabil şi să capete o alură cât de cât civilizată, este încă ocupată de o dilemă existenţială pe scena publică: alegeri într-un tur sau două? S-ar părea ca, în final, până la noi şi noi contestaţii, să avem alegeri într-un singur tur. Nu ne propunem să cotizăm cu cuvinte în această dezbatere extinsă inutil, care ar putea favoriza ba pe unul, ba pe altul din competitorii principali – cele două mari partide, PSD sau PNL – dar decizia pare că ar fi fost de-acum luată: alegerile într-un singur tur. Motivul principal al opţiunii ar fi că legea nu permite schimbarea modelului de alegeri doar la câteva luni înaintea sufragiului. Şi amintim, doar în treacăt, că la fel s-a întâmplat şi în anul 2012, când legislaţia a fost modificată în timpul guvernării Boc. În schimb, noua lege prevede ca preşedinţii de Consilii judeţene să nu mai fie aleşi prin vot direct, ci din rândul consilierilor judeţeni, prin votul majorităţii.

Întrucât rezultatul alegerilor locale deţine o importantă cotă de influenţare a politicii viitoare de alianţe, miza partidelor este mai mare decât oricând în perspectiva alegerilor parlamentare din noiembrie. De astă dată, legislaţia prevede revenirea la scrutinul pe listă, folosit la alegerile din anul 2004. Lucrurile se mai îndreaptă pe ici, pe colo. De notat că legea electorală prevede o normă de reprezentare pentru deputaţi de 73.000 locuitori şi 168.000 de locuitori pentru senatori, ceea ce va determina o scădere a numărului de parlamentari, astfel încât legislativul va număra 466 de deputaţi şi senatori, faţă de 588, câţi au fost aleşi în anul 2012. Şi Diasporei i-au fost asigurate (cel puţin aşa se presupune) condiţii bune de participare, din rândul căreia vor rezulta patru deputaţi şi doi senatori, în premieră fiind introducerea votului prin corespondenţă. Şi totuşi, nu vor fi îndeplinite propunerile validate de referendumul naţional din anul 2009, pentru Parlamentul unicameral şi reducerea numărului aleşilor la 300.

Din păcate, şi de astă dată participanţii la marea acţiune naţională a alegerilor sunt preocupaţi mai cu seamă să caute, cu febrilitate, în pântecele contra-candidaţilor, ori, la nevoie, să şi fabrice bube negre de care să se poată agăţa. Vorbe ca „îl avem la mână”, „să vezi ce-o să păţească X”, „scot de la dosar fapte mârşave”…, toate acestea reprezintă „agenda zilei”, nu atât a candidaţilor la primării, cât a echipelor de susţinători profesionişti, ajutaţi, pare-se, uneori, şi de organe abilitate. Cu toţii, de la mână la mână, cotrobăie prin dosare, pe la tribunale, prin fişe personale – de mai alaltăieri sau din urmă cu cinci decenii – numai şi numai să scoată la lumină… întunericul. Se coc „bombe” ce ar trebui să infecteze nările alegătorilor, să-i gonească de la contracandidaţi şi să-i determine să inhaleze parfumul binefăcător al manipulanţilor.

Semne în acelaşi sens îl dau şi politicieni grăbiţi, care, deşi ne aflăm la început de martie, încalcă legile şi desfăşoară o amplă campanie electorală, uneori cu o oarecare perdea, considerându-ne pe noi alegătorii… aşa cum suntem, de fapt.

Trist, dar adevărat, iar Conu` Caragiale revine prin spusele sale, amindindu-ne de această stihie infamă ce ne bântuie de mult, mult de tot.

Carol Roman 

 

FMI, iarna…

Reporter: editura February - 6 - 2016 Comments Off on FMI, iarna…

Printr-o ciudată coincidenţă, delegaţia FMI, după trei zile la Bucureşti, a plecat aşa cum a venit, lăsând în urma sa… gheaţă şi potop de zăpadă. Evident că nimeni nu ar putea învinui FMI-ul de capriciile vremii care ni se arată a fi neprietenoasă. În schimb, cu toate strădaniile depuse, delegaţia n-a mai avut succesul de altădată, atât după nivelul primirilor, cât şi a discuţiilor purtate.

Carol Roman

Carol Roman

De data aceasta, spre deosebire de multe alte dăţi, nu s-au arătat a fi interesaţi să discute cu domnul Reza Baqir nici preşedinte Klaus Iohannis, nici premierul Dacian Cioloş, fiind foarte ocupaţi în acele zile cu… cu multe. Întâlnirile avute de noul preşedinte al FMI cu partenerii românii s-au redus la discuţii mai mult sau mai puţin aprofundate, la Palatul Cotroceni, cu consilierul prezidenţial pentru politici economice şi sociale Cosmin Marinescu, care a declarat, oarecum evaziv: „Discuțiile au vizat cele mai importante evoluții ale economiei României, perspectivele pozitive ale economiei pentru următoarea perioadă, dar și anumite riscuri care pot afecta potențialul de creștere economică al României”. Şi discuţiile cu guvernatorul Mugur Isărescu şi echipa de conducere a Băncii Naţionale au avut mai degrabă un caracter de protocol.

Ce să înţelegem de pe urma acestei vizite? După cum s-a aflat din surse guvernamentale, noul Executiv de la Bucureşti nu intenţionează ca în momentul de faţă să încheie vreun acord cu Fondul Monetar Internaţional şi cu Comisia Europeană. Se cunoaşte că ultimul acord de tip preventiv semnat de ţara noastră cu aceste instituţii financiare a expirat în toamna anului trecut, după negocieri purtate mai bine de un an, mai mult formale, fără să fie concepută o scrisoare de intenţie care să fie aprobată de board-ul insituţiei. De altfel, ultimul acord pe care ar fi intenţionat să-l semneze guvernul anterior nu ar fi fost unul de stand-by sau stand-bay preventiv, ci ar fi fost unul flexibil, pentru o linie de credite.

Ideea de bază pe care actualul Executiv se pare că a preluat-o de la înaintaşi porneşte de la constatarea că acest tip de acord ar avea avantajul de a fi mult mai permisiv, impunând condiţii mai simple. Dar chiar şi acest gen de acord nu a fost luat în vedere, deoarece o cerere în acest sens ar fi trebuit să fie făcută până la sfârşitul anului 2015, lucru ce nu s-a întâmplat. De altfel, în discuţiile purtate la BNR s-a afirmat că un acord cu FMI ar fi benefic doar dacă ar fi izbucnit o criză. În prezent, România se prezintă a fi o ţară stabilă din punct de vedere macroeconomic. Actualul nou guvern, tehnocrat, care trebuie să îndeplinească prevederile unui buget deja bătut în cuie, va trebui, totuşi, să acorde atenţie la ce se întâmplă în administraţie, în companiile de stat, într-un cuvânt să fie atent chiar şi la condiţiile nerezolvate din acordul eşuat cu FMI. Nici bugetul consolidat pe 2016 nu este agreat de FMI, care a criticat reducerea TVA şi majorările salariale din aparatul de stat.

După cum se cunoaşte, în aceste probleme, atât reprezentanţii BNR cât ai FMI au un limbaj comun, dar acest buget este în vigoare, este aprobat de Parlament şi promulgat de preşedinte. Pe ce s-ar putea baza în continuare actualul guvern? Investiţiile străine au ajuns la aproximativ trei miliarde de euro, cele mai mari din 2009. Inflaţia este negativă, iar în economie au fost create noi locuri de muncă, în primele opt luni din anul precedent. Consumul creşte puternic şi, în mod neîndoios, impulsionează economia, la care ar mai trebui adăugat faptul că în anul trecut veniturile s-au majorat cu 8%. Şi datoria publică se afla sub 40% din PIB. Toate acestea sunt cifre care ar putea întemeia un bun început pentru 2016. După cum se înfăţişează lucrurile în momentul de faţă, dacă la orizont nu apare o nouă criză la nivel mondial, nu intervin crah-uri în Europa ori vreo criză a datoriilor suverane, se evaluează că România poate merge mai departe şi fără FMI, sau doar cu un acord preventiv şi fără obligaţii exagerate.

 

Carol Roman 

Balcanii în fierbere

Reporter: editura December - 6 - 2015 Comments Off on Balcanii în fierbere

Motto:„I-am primi cu plăcere,  dar suntem şi noi necăjiţi

Carol Roman

Carol Roman

Zona Balcanilor, parte importantă a Europei, parcurge şi ea zile frământate din cauza atât a unor motive interne, cât şi, în diverse cazuri, a relaţiilor dificile dintre vecini. O privire asupra situaţiei din câteva ţări balcanice atestă neîmpliniri economice urmate de nelinişte şi zbucium popular, generate de nivelul de trai scăzut. Aşa explică şi presa faptul că din Albania, un număr de 45.000 de cetăţeni au solicitat autorităţilor germane statut de refugiaţi, însă aproape toate cererile au fost respinse. Nici în Bosnia şi Herţegovina nu domneşte liniştea. Cooperarea dintre Serbia şi această ţară, eveniment notabil, în premieră, de la conflictul din anii 1990, a stârnit reacţia vehementă a autorităţilor din Republica Srpska, entitate a Bosniei dominată de sârbi. Aceasta se declară nemulţumită de faptul că partea sârbă a organizat o sesiune guvernamentală comună doar cu Consiliul de Miniştri al Bosniei-Herţegovina. În aceste condiţii de rivalitate internă, viitorul apare tot mai incert. Şi Bulgaria se confruntă cu probleme grele. Premierul Boiko Borisov încheie anul 2015 cu un echilibru fragil al economiei ţării sale şi cu urmările crizei bancare. Gradul înalt de îndatorare a sectorului corporatist, care atinge 110% din PIB, cu mult peste media statelor europene, presează în continuare asupra sistemului bancar. În plus, ţara are şi grave probleme energetice, nu doar din cauza sistării proiectului „South Stream”, ci şi din lipsa unor proiecte proprii, cum ar fi în domeniul electricităţii sau în cel al gazelor. În plus, coaliţia politică este departe de a fi solidă, aspect confirmat şi de rezultatele „fragmentate” ale ultimelor alegeri locale, din toamna acestui an. În Kosovo lucrurile au luat o turnură şi mai gravă. Parlamentul de la Pristina este blocat de mai bine de o lună din cauza opoziţiei la o serie de documente pe care premierul le-a semnat împreună cu autorităţile din Serbia şi Muntenegru, în anumite chestiuni de demarcaţie a frontierelor. Opoziţia cere ca partea kosovară să-şi retragă semnătura de pe aceste acte şi din această cauză a îngheţat pur şi simplu activitatea parlamentară, generând cea mai gravă criză de la declararea independenţei, din 2008. O altă ţară balcanică, Muntenegru, aşteaptă ca în luna decembrie să sosească momentul în care să fie invitată să se alăture NATO. Numai că sunt tot mai numeroase vocile care afirmă că progresele şi reformele sunt încă insuficiente, arată BalkanInsight. Astfel, următorul raport de ţară întocmit de Comisia Europeană ar putea evidenţia lipsa de rezultate în combaterea corupţiei şi în întărirea statului de drept. Ţara se vede astfel într-o poziţie delicată, cunoscându-se faptul că intrarea în Alianţa Nord-Atlantică este de cele mai multe ori o garanţie în plus pentru accesul în Uniunea Europeană.

Problematica balcanică este completată şi de valul de refugiaţi din Africa şi Orientul Mijlociu ce sosesc pe aceste tărâmuri: după câte se preconizează, Balcanii ar trebui să aibă rolul de tampon pentru migranţi, stăvilind calea acestor oameni spre Occident. Este notoriu faptul că Uniunea Europeană doreşte ca ţările din această zonă să nu mai lase ca potopul de năpăstuiţi să treacă direct peste teritoriul lor ci să reţină cât mai mulţi dintre aceştia. Evident, cine poate … Pentru cine nu, altfel se pun problemele… În ceea ce o priveşte, România, şi ea ţară balcanică aşteaptă sosirea imigranţilor din Italia, acceptaţi, deocamdată, de statul român. Urmează şi alţii, pe baza acordului de a contribui, alături de întreaga Europă, la rezolvarea pe cât posibil a acestei grave probleme ce ar putea avea efecte destabilizatoare. De altfel, ca o consecinţă a tragediei de la Paris, tot mai multe state europene manifestă o reacţie de respingere faţă de refugiaţi şi implicit pun sub semnul întrebării directivele de la Bruxelles.

Zona Balcanilor o duce destul de greu şi aşa, după cum se vede chiar şi din înşiruirea anterioară. De sute de ani, locuitorii acestor tărâmuri sunt trecuţi prin destine aspre.

Carol Roman

Asediul Citadelei europene

Reporter: editura October - 26 - 2015 Comments Off on Asediul Citadelei europene
Carol Roman

Carol Roman

Nu demult, într-o dimineaţă, distinsă doamna cancelar Merkel, după ce a răsfoit presa în care se menţiona că mii şi mii de refugiaţi din Africa şi din Orientul Mijlociu au pornit spre Europa – ca să scape de foamete şi de gloanţe – a găsit de cuviinţă să anunţe că porţile Germaniei sunt larg deschise chiar şi pentru sute de mii de bineveniţi. Acest gest de milosârdenie creştinească a fost recepţionat în primul rând de musulmani, ce constituiau marea masă ce se abătea asupra Europei. Chemarea a fost ca un semnal: „veniţi la noi” sub înţelegându-se că se vor bucura de slujbe, servicii sociale, creşe pentru copii şi toate celelalte înfăptuiri ale nemţilor, obţinute în condiţiile în care au avut de lecuit rănile unui război devastator, purtat, în final, pe propriile meleaguri. Mulţimile au impresionat întreaga lume prin lozincile strigate pe arăbeşte şi pe europeneşte:

  • Unde mergeţi?”
  • În Germania!

Până ce, drept urmare a chemării, asupra Europei s-a revărsat potopul uman ce atingea Macedonia, Grecia, Italia, Serbia, Ungaria, Austria, în drum spre cancelarul salvator. Numai că miile, zecile de mii, sutele de mii de oameni ce-şi abandonau ţările erau priviţi cu atenţie, iar cei ce aveau studii superioare în diferite specialităţi tehnice şi de management şi care cereau regim de refugiaţi politici primeau acceptul de a se alătura efortului economic german de a rămâne în continuare prima vioară în orchestra europeană. O explicaţie mai clară a furnizat-o vicecancelarul german Sigmar Gabriel, care a prezis chiar că ţara sa va primi în anul 2015 un milion de refugiaţi. Acesta a recunoscut că mizează pe integrarea a milioane de emigranţi, pentru a acoperi deficitul de forţă de muncă şi a menţine creşterea economică „în următoarele decenii”. Se ţinea seamă de estimările experţilor germani, care arată că populaţia activă a Germaniei se va diminua cu şase milioane de oameni până în anul 2030, pe fondul ratei scăzute a natalităţii. Iar ministrul german de Interne, Thomas de Maizière, a explicat, la rândul său, că prin masa de refugiaţi se află şi foarte mulţi emigranţi cu studii superioare, necesare efortului economic german. Şi atunci – după cum afirmă ziare occidentale – s-a improvizat impunerea unor cote obligatorii de refugiaţi nefolositori economiei germane pentru restul ţărilor din UE. Dl. Martin Schulz, preşedintele Parlamentului European, a întocmit rapid un „pricaz” prin care ţările europene au obligaţia de a primi fiecare un număr de migranţi. Numai că au existat ţări nemulţumite, înverşunate chiar. Atunci, cancelarul Austriei a propus, binevoitor, reducerea accesului la fonduri structurale pentru statele care nu vor cote obligatorii de preluare a refugiaţilor. Dar comisarul european Corina Creţu a precizat că „nu există nici o legătură între situaţia actuală privind migraţia şi azilul politic” şi alocările bugetare al UE. Degeaba. „Cotele” au fost impuse. Praf şi pulbere s-a ales de cuvintele acelor lideri ce au încercat să se opună, iniţial, aruncării acestei poveri pe spatele unor ţări europene aflate, ele însele, cum este cazul României în situaţia nefericită de a-şi trimite sute de mii de fii şi fiice în bejenie, în ţări străine. Nu se poate trece cu vederea că cei rămaşi acasă sunt nevoiţi să trăiască în lipsuri şi mizerie cruntă…

Mai bine de englezi. Ei se duc direct la sursă, adică în Iordania şi alte ţări din Orientul Mijlociu, unde sălăşluiesc în derivă 1.500.000 de sirieni şi unde o comisie britanică îşi alege forţa de muncă pentru diverse domenii. Şi se întorc cu ei acasă, pe post de… ajutor umanitar dat refugiaţilor.

Dar… odată cu sosirea valului de emigranţi a apărut şi temerea că vor pătrunde în Citadela europeană grupuri jihadiste, folosindu-se de afluxul de refugiaţi ce trec năvalnic peste graniţele Schengen sau non-Schengen, pentru a se infiltra şi a executa ordine ale Statului Islamic. S-a sesizat chiar şi Oficiul Federal german pentru protecţia Constituţiei, care constată tentativele mişcării islamiste radicale de a recruta combatanţi dintre sutele de mii de emigranţi sosiţi în Europa, relatează „AFP”. Oficiali guvernamentali din Liban au atras atenţia mai demult că ISIS a recutat militanţi în taberele de refugiaţi şi nimeni nu ştie câţi dintre cei atraşi de partea teroriştilor figurează printre miile de emigranţi care fug de ororile războiului din Siria.

Mai departe nu ne hazardăm să prezicem ce se va întâmpla. În orice caz, problema migraţiilor, în bună măsură stimulată de imprudenţele sau poate de calculele cancelarului german şi ale altor lideri europeni ce s-au dovedit cu toţii nepregătiţi pentru primirea a milioane de nou-veniţi este departe de a fi rezolvată. În Citadela europeană ar trebui luate măsuri excepţionale de securitate, care să nu deterioreze drumul de democraţie şi dezvoltare al continentului nostru.

Şi peste ani se va vorbi despre toate acestea…

Carol Roman

Un parcurs estival dificil

Reporter: editura September - 11 - 2015 Comments Off on Un parcurs estival dificil
Carol Roman

Carol Roman

N-ar mai avea rost să evocăm vara neaşteptat de capricioasă pe care am parcurs-o. Cu toţii am trăit temperaturi caniculare, nopţi reci urmate de ploi torenţiale, inundaţii, grindină. Şi va trebui să remarcăm în special că acestui zbucium al naturii i se adaugă şi o seamă de evenimente social-umane ce ne-au complicat existenţa. Ne referim la Uniunea Europeană, care traversează cu greu impasurile datorate stagnării economico-sociale. Ţări ca Italia, Spania, Portugalia, Franţa încearcă să depăşească cotele slabe ale performanţelor lor economice, de mai mulţi ani dorind să revină la o linie de plutire sustenabilă. În acest context, un moment deosebit de dificil l-a reprezentat, şi mai continuă încă să fie, cazanul grecesc pe cale de a exploda. Nu exagerăm cu nimic dacă afirmăm că toate forţele lucide ale Europei s-au concentrat pentru a rezolva situaţia gravă a Greciei şi găsirea unei soluţii pentru salvarea statului elen de la prăbuşire ori de la ieşirea din Uniunea Europeană.

E drept că Grecia a evitat la limită falimentul statului, dar noile împrumuturi oferite cu mare greutate şi cu surplusuri de condiţionări nu fac decât să majoreze datoria enormă a statului grec. Se remarcă refuzul prelungit al Fondului Monetar Internaţional de a deveni parte la Acordul de ajustare a Atenei, condiţionând participarea la efortul economic doar dacă datoria ţării, de 178 % din PIB, nu ar fi fost modificată. Oricum, marea masă a populaţiei greceşti va trebui să plătească cheltuielile nesăbuite făcute chiar de ea cu sumele imense primite cu uşurinţă, pe datorie, de la marile bănci internaţionale care au cerut restituirea lor, evident, inclusiv dobânzi.

În această vară, Europa a mai fost supusă şi la torentul de emigranţi din Africa: mii de oameni veniţi din Tunisia, Siria, Nigeria, Somalia, Mali traversează în continuare apele mediterane, în căutarea unei vieţi fără grija supravieţuirii şi a pericolului de a fi decimaţi de gloanţe din propriile lor ţări. Potrivit ONU, aproximativ 28.843 de emigranţi au sosit în Grecia sfâşiată de dileme economice între 8 şi 14 august, ce se adaugă celor 160.000 de emigranţi ajunşi în primele opt luni. Un mare număr de refugiaţi africani înaintează zilnic spre Italia, Serbia, Ungaria, mulţi dintre aceştia având drept obiectiv Marea Britanie, Franţa şi Germania. Din păcate, până la ora actuală nu există o soluţie europeană pentru rezolvarea acestei avalanşe umane prăbuşite asupra Europei. Iar încercarea de a se lua unele măsuri în urma cărora câteva mii de transfugi ar urma să fie adăpostiţi în ţări europene nu progresează, deoarece sunt tot mai multe state ce nu s-au declarat dispuse să primească mii de refugiaţi cărora să le asigure şi mijloace de supravieţuire. Aproape toate ţările europene sunt alarmate de torentul de nou-sosiţi pe continent, care ar putea deteriora statutul social şi nivelul lor de trai. O problemă nouă cu faţă veche a apărut în Germania, unde se preconizează ca în acest an să se primească peste 500.000 de refugiaţi, ceea ce ar tulbura climatul social-politic al ţării. Sunt tot mai numeroase cazurile de atacuri şi discursuri rasiste. Numai în decursul acestei veri au existat peste 250 de manifestări rasiale, iar reţelele sociale sunt pline de atacuri dure împotriva emigranţilor. A venit şi replica unor personalităţi democratice din Germania, care au condamnat atacurile împotriva africanilor ce-şi căutau un adăpost. Din păcate, multe atitudini retrograde împotriva refugiaţilor utilizează terminologia veche nazistă. „Dacă nu eşti de părere că toţi refugiaţii sunt paraziţi care trebuiesc vânaţi, arşi sau gazaţi, atunci ar trebui să-ţi faci cunoscut punctul de vedere” s-a adresat populaţiei, sub forma unui protest antirasist, o prezentatoare de la televiziunea publică ARD, în cadrul unei dezbateri la nivel naţional. La rândul lor, oficialităţi germane au condamnat atacurile asupra unor centre de refugiaţi din Germania, iar cancelarul Angela Merkel a avertizat că problema azilului pentru nou sosiţi ar putea deveni o provocare mai mare pentru Uniunea Europeană decât criza financiară din Grecia şi chiar depăşirea efectelor unor momente critice economice, prelungite încă, în ţări europene.

În mod cert, parcurgem o vară fierbinte, extrem de dificilă, care solicită clarviziune, responsabilitate, soluţii, şi mai cu seamă păstrarea unei ambianţe democratice, statornicite în lumea europeană.

Carol Roman 

 

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult