16
November , 2018
Friday
  Respectabila doamnă Merkel a străbătut un an plin de istorice fapte, apreciate mai cu seamă ...
Summitul UE din iunie, de la Bruxelles, întâlnirea Trump-Putin din iulie, de la Helsinki, și ...
Comisia Europeană a aprobat suma de 320 milioane de euro pentru proiectul spitalelor regionale care ...
Timpul trece şi steagul secuiesc nu dă pace vecinilor noştri maghiari. Începem rândurile noastre cu o ...
- corespondenţă specială- Am avut de curând ocazia de a revedea Republica Moldova, în cadrul unei ...
Condiţii aspre În prezent, circa 11.000 de români şi bulgari se află la Duisburg, concentraţi în ...
[nggallery id=33] „Românii care sunt în Regatul Unit muncesc din greu, îşi plătesc taxele şi sunt ...
Acum câteva zile, când am început să redactez textul care urmează, închinat memoriei celei mai ...
Un film bun este ca un portal în timp, cănd istoria ne ajunge din urmă, ...
Lumea este mai bogată ca niciodată şi, paradoxal, mai nedreaptă decât a fost vreodată. Cu ...
Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, în vizita făcută în Franţa, la începutul anului, a vorbit despre ...

Articole din categoria ‘Editorial’

Cu gândul la viitor, scrutând prezentul…

Reporter: editura September - 17 - 2018 Comments Off on Cu gândul la viitor, scrutând prezentul…
Și iată că în plină desfășurare a unor impresionante evenimente din viața politică europeană, inclusiv din țara noastră, a celor dedicate Centenarului românesc, apar unele luări de poziție care ne atenționează că în ultimii ani statul cam se duce de râpă. Și, trecând parcă cu vederea istoria ultimelor decenii, care aparține cam acelorași personaje începând cu 1990 și până azi, toate belelele pe care le trăim sunt aruncate în capul celor aflați vremelnic la cârma țării. Dar situația îngrijorătoare în care ne aflăm este cauzată de participarea efectivă a tuturor partidelor de pe scena politică românească. Relele pe care le resimțim în aceste zile, începând cu corupția desfășurată la toate nivelurile, lipsa de dezvoltare pe o temelie românească eficientă și multe altele ne-au adus o stagnare a societății românești, mai în toate palierele. Este vorba despre o involuție evidentă: s-a ajuns să dărâmăm aproape tot ceea ce în urmă cu multe zeci de ani s-a străduit să realizeze poporul român cu sârg, consecvență, asuprire și multe lipsuri.

Carol Roman

Constatăm zilnic incompetenți, ce fac legi și ordine, cățărați în poziții decizionale. Aparatul administrativ actual nu face față marilor provocări pe care le parcurgem, încercând să schimbe peste noapte structuri conturate și așezate destul de bine în rostul lor, cum ar fi, bunăoară, Justiția. Lipsa de vocație a celor aflați astăzi la putere – aduși mai cu seamă prin neprezentarea la vot la ultimele alegeri – continuă aceeași lipsă de pricepere a înaintașilor post-decembriști, care, unii după alții, au dat vina pe „greaua moștenire”. 


Evenimentele de la 10 august 2018 nu au fost, totuși, urmate de concluzii politice responsabile; din păcate, au reprezentat un moment în care profitorii din ambele taberele au încercat să dărâme fragile împliniri ale actualității, realizate cel mai adesea de ochii publicului. Și se uită că zdruncinările economice de la noi – repetăm – pornesc încă din urmă cu 10-20 de ani și nu s-a încercat responsabilizarea politicienilor de ieri și de azi care au contribuit, într-un fel sau altul, la faptul că milioane de conaționali de-ai noștri preferă să muncească printre străini. În schimb, se acordă timp reconfigurării de-a valma a legislației privind Justiția, Sănătatea, Educația, fără o concepție clară care să indice rostul lucrurilor. Nu s-a înțeles încă nici până acum marea eroare care ne domină în lipsa unui plan național de dezvoltare a țării. Rezultatul: instabilitate, amatorism la nivel înalt, nesiguranță economică și socială, lipsă de efort unitar. 

Degeaba preamărim meritele înaintașilor noștri făurari dacă acțiunile actualelor partide politice – care nu se înțeleg între ele și nu au teme comune, de concordanță și continuitate în privința stimulării progresului – șubrezesc baza statului român, realizat cu jertfe și mari suferințe. 

O privire cât de cât lucidă ne duce spre concluzia că nimeni nu se poate spăla pe mâini, nici cei aflați la putere, nici cei din opoziție, pentru neîmpliniri. Aniversarea Centenarului găsește societatea românească în înfruntări fratricide păguboase tocmai în aceste zile, în care tânjim după o Românie aflată între granițele sale naturale și care, prin bună guvernare, prin unitate națională, ar putea ajunge la locul care i se cuvine printre națiunile europene.

Carol Roman

 
 
 

Spre ce ne îndreptăm?

Reporter: editura June - 15 - 2018 Comments Off on Spre ce ne îndreptăm?
La ordinea zilei europene se află dificilele probleme ale redresării parcursului comunitar, în contextul evoluţiei atât de sinuoase a raporturilor economice dintre marile state şi nu numai – ne referim la „Brexit”, la politica „America first” ş.a. În mod deosebit abordăm locul pe care îl are România în Uniunea Europeană la trecerea a mai bine de zece ani de când facem parte din această grupare eminentă de state. Putem afirma, în mod categoric, că, prin adeziunea acest la bloc comunitar, ne-am asigurat menţinerea demnă a entităţii noastre naţionale, alături de state care, prin istorie şi realizări, şi-au dovedit superioritatea asupra oricăror forme experimentate anterior. Numai că, în momentul intrării în UE, eram dominaţi de ideea că, din acel moment, toate lucrurile vor merge bine, de la sine, şi că am fi intrat în Paradis… Anii ce s-au scurs ne-au dovedit că temeiul intrării în UE era justificat istoric, dar… împlinirile ce au urmat nu au fost pe măsura aşteptărilor noastre. Statele iniţiatoare ale proiecului european s-au dezvoltat tumultuos, pe când participanţii „minori” nu s-au bucurat de aceeaşi soartă. Nu ne propunem să venim cu cifre care să demonstreze cât de puternice sunt Germania şi Franţa astăzi faţă de anii în care România devenea membru al familiei europene. Oricine vede fără să mai fie nevoie de vreo argumentaţie. 
 

Carol Roman

Şi iată că s-a ajuns la momentul actual, în care liderii Franţei şi Germaniei, Emmanuel Macron şi Angela Merkel, se pregătesc, în numele întregului conglomerat, să definească liniile de dezvoltare viitoare ale Uniunii Europene, cu prilejul Summit-ului de la Bruxelles, din luna iunie a.c. Pe bună dreptate, toţi cei circa 500 de milioane de locuitori ai Europei Unite aşteaptă să vadă paşii ce urmează a fi făcuţi de către toţi pentru a se asigura un viitor comun şi deplină prosperitate europeană. 


Cea mai răspândită construcţie ar fi, potrivit celor doi lideri amintiţi, dezvoltarea unui proiect bazat pe autoritatea democraţiei, având în centru suveranitatea europeană, concept socotit a fi superior suveranităţii ţărilor. Un lucru neliniştitor pentru România îl reprezintă încă analizarea atentă a planului de buget pentru 2021-2027, cu propuneri discutabile: reducerea politicilor agricole şi regionale sau condiţionarea accesării fondurilor europene de respectarea statului de drept. Notăm că respectarea statului de drept reprezintă o condiţie prealabilă, esenţială pentru buna gestiune financiară şi pentru eficacitatea finanţării din partea Uniunii Europene. Cu alte cuvinte, Uniunea va avea dreptul să suspende, să reducă sau să restricţioneze accesul la finanţarea din partea UE în mod proporţional cu natura, gravitatea şi amploarea deficienţelor care afectează statul de drept. Deci, acordarea fondurilor europene ar urma să fie condiţionată de respectarea, de către guverne, a statului de drept. Pentru a activa această suspendare de fonduri ar fi necesară doar o recomandare din partea Comisiei Europene… Iar la nivelul Bruxelles-ului se consideră că ţările ce sunt vizate ar fi Polonia, Ungaria, Malta şi România. 

Să ne fie iertată întoarcerea la acceptarea României în spaţiul Schengen, când ţara noastră, achitându-se 100% de toate obligaţiile sale financiare şi tehnice pentru asigurarea graniţei de est a Uniunii Europene, a constatat apariţia peste noapte a unor condiţii suplimentare, de cu totul altă natură decât cele convenite iniţial pentru toate celelalte state care au devenit membre titulare ale spaţiului de liberă circulaţie. La ce ne putem aştepta, în condiţiile în care, ca urmare a contribuţiilor noastre şi a tuturor eforturilor făcute de România pentru a-şi susţine partenerii euro-atlantici, ne aflăm din nou într-o situaţie în care depindem de jocurile politice la nivel înalt? 

Şi în ziua de astăzi poporul român îşi apreciază folclorul şi de aceea dublează faptele prezentului prin… Stan Păţitul. 

Carol Roman

Şocuri şi speranţe de primăvară

Reporter: editura April - 20 - 2018 Comments Off on Şocuri şi speranţe de primăvară
Pe vremuri, anotimpurile pe care le slăvim în amintirile noastre, pomeneam, în primul rând, de primăvară – sezon al renaşterii naturii şi a întregii firi, implicit şi a vieţii oamenilor. Dar, iată că, această primăvară 2018 este plină de surprize şi capricii, altădată de neconceput. Şi parcă, imitând natura, viaţa politică intră şi ea pe un făgaş asemănător. În această primăvară, reputate biografii politice au avut un parcurs spectaculos, plin de surprize. Astfel, preşedintele Trump impune tarife mari asupra importurilor de oţel şi aluminiu deoarece aduc mari pierderi economiei americane. Dacă ar fi să ţinem seama de cele prezentate ar rezulta că SUA a pierdut peste 55 de mii de fabrici, 6 milioane de locuri de muncă în industria prelucrătoare şi pagube comerciale acumulate de peste 12 miliarde de dolari. Iar în anul ce a trecut deficitul comercial s-ar fi ridicat la aproape 800 de miliarde de dolari. Evident că toţi liderii aflaţi la căpătâiul Uniunii Europene au reacţionat prompt şi destul de acid. S-a ajuns până acolo încât să se vadă care ar fi replica economică imediată a Uniunii Europene în faţa acestor măsuri aparent arbitrare. Pornind de la afirmaţia preşedintelui Trump care solicita o taxă de 25 % pentru oţelul importat în SUA, Uniunea Europeană s-a grăbit să facă o listă de contramăsuri: vor scumpi vânzarea către Statele Unite a motocicletelor Harley Davidson, tricouri, blugi şi bourbon albastru; şi, deasemeni, scumpiri masive la suc de portocale, porumb, diverse produse agricole alături de produse cosmetice şi… iahturi. În mod colectiv lista ar putea afecta 2,8 miliarde de euro în bunurile din Statele Unite. 

Carol Roman

La vârful Uniunii Europene, după replici destul de dure şi mai puţin cordiale, a urmat o domolire a acestui registru cu gândul că în cele din urmă Casa Albă va ajunge la o înţelegere cu partenerul strategic pe care îl reprezintă pe scena politică internaţională, Uniunea Europeană. În orice caz lozinca principală „America First” aplicată intempestiv, poate că ar fi bună pentru Statele Unite însă provoacă mari nelinişti şi critici în întreaga lume consemnate de un fapt evident şi anume scăderea pieţelor bursiere globale şi o nesiguranţă printre toţi partenerii strategici.


În Europa, cu chiu cu vai doamna Angela Merkel a scos-o la capăt după dispute aprige cu vechii şi noii parteneri primind în cele din urmă cel de-al patrulea mandat de cancelar al Germaniei din partea Bundestagului cu 364 de voturi ale deputaţilor, contra 315 şi 9 abţineri. Această nominalizare tărăgănată, după dezbateri de luni de zile, s-a datorat evident şi dificultăţilor vechii politici a cancelarului, după decizia sa din 2015 de a deschide porţile Germaniei în faţa afluxului de emigranţi în Europa. În orice caz şi mai departe o aşteaptă zile grele pe doamna Merkel. 

În ceea ce ne priveşte pe noi, în această primăvară capricioasă am aflat ce ar trebui să facă România pentru a adera la zona euro în anul 2025. În mod cert, ar urma să fie luate măsuri destul de radicale, fără de care nici nu se poate discuta despre primirea în zona euro: stabilitatea preţurilor, stabilitatea cursului de schimb, menţinerea deficitului bugetar sub 3%, a datoriei publice sub 60%, a ratei inflaţiei şi a dobânzilor pe termen lung la un nivel apropiat de cel al ţărilor din zona euro. Evident că sunt sarcini deosebit de dificile ce ar trebui să fie soluţionate în ţara nostră, şi care, într-un anume sens, ne aminteşte de povara pe care a trebuit să o poarte cetăţenii din ţara noastră, în condiţii de criză, pentru a fi primiţi în Uniunea Europeană. 

Şi ar mai fi multe de spus despre această primăvară răsucită care, să sperăm că, odată cu sărbătorile Pascale şi sosirea anotimpurilor următoare, vor aduce satisfacţie pe meleagurile noastre.
 
Carol Roman

O iarnă dificilă

Reporter: editura February - 23 - 2018 Comments Off on O iarnă dificilă
În sfârşit a venit şi mult aşteptata iarnă. Idilica zăpadă s-a transformat în vijelii cu urmări adesea nefaste: drumuri principale şi autostrăzi devenite impracticabile, zeci de case acoperite de zăpadă, curentul electric întrerupt în multe zone, porturile la mare închise urmate apoi de zile călduroase, păguboase pentru agricultură şi toate celelalte belele pe care le poate aduce o iarnă crâncenă cum este şi cea pe care o parcurgem noi.

Carol Roman

Dar, pe noi ne îngrijorează mai mult altceva: ne aflăm într-o epocă în care toţi participanţii la ceea ce se numeşte Uniunea Europeană sunt preocupaţi de neînţelegerile ivite între parteneri, precum şi situaţia nu tocmai fericită a multor ţări care în loc să se bucure de binefacerile aşteptate la început de drum constată că au bătut pasul pe loc, ca să fim indulgenţi.


În acest climat rece, după cum era şi firesc, asistăm la încercări de a găsi un drum mai fructuos pentru întreaga Europă. Şi avem parte de mai puţine adunări reprezentative ale tuturor celor care fac parte din Uniunea Europeană, ci constatăm privind de pe strapontine, disputele dintre marii potentaţi europeni referitoare la destinul comun; cu toţii aşteptăm decizii fundamentale, bine chibzuite. Dar, parcă în numele nostru, al tuturor, ca să vorbim deschis. Urmărim cu atenţie şi oarecare îngrijorare dialogurile dintre cei doi mari europeni, Germania şi Franţa (pe Anglia nu o mai trecem la socoteală deoarece ne părăseşte) ce îşi propun să sprijine UE – construcţia economică iniţială. Există însă sentimentul că în discuţiile şi disputele referitoare la planurile de viitor, pe prima linie, s-ar afla susţinerea şi protejarea propriilor interese naţionale. Cel puţin aşa sugerează presa internaţională, deoarece până în prezent nu a apărut profilat un drum clar în care să fie protejate interesele tuturor participanţilor la Uniunea Europeană şi, după cum am mai spus şi altă dată, să se găsească o busolă trainică. Şi când ne gândim că prin „Brexit”, Marea Britanie părăsind suportul european ne-a dovedit că Anglia doreşte o emancipare proprie – social economică, care să-i creeze posibilitatea de a-şi rezolva problemele în cadrul imperiului său, Commonwealth, după modelul Trump „America First”. Iar gestul britanic a avut repercusiuni şi asupra altor state cum este cazul Cataloniei, cu greu domolit. Mai pot fi consemnate şi alte manifestări legate de primirea de migranţi în Europa în care au apărut poziţii divergente între ţările europene, şi care, în mod cert, au zguduit bătrânul edificiu.

Şi totuşi, în aceste condiţii de instabilitate, Europa încearcă să privească cu speranţe spre viitor, în căutarea unor soluţii. Adevărul este că în multe ţări membre UE se fac tatonări în găsirea unor soluţii convenabile, în dorinţa de a depăşi etapa parţial neproductivă din ultimii ani, ca să abordăm problemele real şi direct. După cum se cunoaşte, la orizont se prefigurează ideea federalizării care ar da Europei o situaţie mai „forte”. Se cunoaşte faptul că francezii, italienii, spaniolii şi germanii au susţinut ca UE să aibă Preşedinte, Ministru de Externe, Miniştrii ai Economiei şi Finanţelor având puteri depline, decizionale, peste perimetrul naţional. Evident că este o problemă deosebit de dificilă şi cu greu pot fi convinse cele 28 de state să atribuie responsabilităţile lor naţionale unei supraputeri dominatoare. În opoziţie se ridică o problemă crucială: oare o omogenizare şi o punere laolaltă a unor ţări cu nivele de dezvoltare diferite având tradiţii culturale specifice ar fi benefică pentru toţi sau… în primul rând pentru cei aflaţi la manete europene, dintotdeauna.

Carol Roman

Zile reci pentru europeni

Reporter: editura December - 19 - 2017 Comments Off on Zile reci pentru europeni
Cei ce au crezut că intrând în Uniunea Europeană „am dat lovitura” s-au înșelat. Ne reamintim că doar după câțiva ani de la primire ne-am trezit înconjuraţi nu de îngeri mărinimoși cu noi, „săracii Europei”, ci cu oameni care după începuturi generoase s-au ocupat cu precădere de interesele lor. 

O vreme lucrurile au mers mai binișor, după care mecanismul european format din 28 de opţiuni a început să dea rateuri. Din diferite pricini.

Carol Roman

În ceea ce ne privește oricine se poate întreba: dacă am fi rămas pe cont propriu și nu ar fi existat Uniunea Europeană, în care să ne încadrăm benevol, prin asentimentul populaţiei și al factorilor politici, ne-am fi descurcat, oare, mai bine? Într-o lume a interdependenţelor, a economiilor, a globalizării, a crede că de unul singur poţi face faţă taifunului contemporan ar constitui o aberaţie fatală. Un singur aspect pe care îl prevalăm explică întrucâtva: oare miliardele de euro ce ne-au stat la dispoziţie ca fonduri structurale și din care noi nu am fost capabili să preluăm, doar minimul, nu ne-ar fi putut ajuta? Poate că am fi reușit mai mult pe plan economic-social dacă cei din ţară care ne-au condus destinele ar fi fost mai temeinici în absorbţia fondurilor, dar și dacă miniștrii europeni de la Bruxelles cufundaţi adesea într-o birocraţie absurdă ar fi fost mai atenţi și chiar mai bine voitori cu solicitările și problemele social-economice parcurse de România. Întârzierile în decizii importante ale amintitelor autorităţi au continuat să aibă efecte negative asupra multor ţări din arcul UE și în condiţiile interdependenţei de care aminteam și asupra economiei ţării noastre.


Din păcate, evoluţia ultimilor ani crează impresia că ne aflăm într-un stup de albine. Disputele dintre marii potentaţi europeni referitoare la destinul comun se amână de la o lună la alta și care ar trebui să aducă limpeziri despre destinul Europei prin decizii fundamentale bine chibzuite. Ca să vorbim deschis, cei doi mari europeni (pe Anglia nu o mai trecem la socoteală deoarece ne părăsește), Germania și Franţa își propun să sprijine construcţia economică însă în primul plan se află ocrotirea propriilor interese naţionale, nu care cumva acestea să se vadă nevoite să renunţe la privilegii cu care s-au învăţat de mulţi ani. 

Acum când ne apropiem de sfârșitul de an constatăm că Europa parcurge zile mai zbuciumate ca oricând. Se caută o busolă trainică. Ori încotro ne îndreptăm privirile în Vest sau în Est, în Nord ca și în Sud, constatăm nemulţumiri din diferite pricini. Fără să fim sceptici va trebui să remarcăm că Europa noastră cea unită prin acte și jurăminte de credinţa veșnică pare a fi nu numai obosită, ci oarecum sleită de căutarea de soluţii care să redreseze această construcţie. „Brexitul” cu părăsirea suportului european de către Marea Britanie ne-a indicat că Anglia dorește o emancipare proprie social-economică și care să-i permită să-și rezolve problemele în cadrul imperiului său Commonwealth, în stil american – „Britain First”. Încercarea de dezertare a Cataloniei din rândurile europene reprezintă un buboi care s-a spart, însă, este apt de contaminare și a altor organisme statale care, deasemenea, ilustrează starea de criză profundă a Europei și chiar a lumii. Apoi, politica promovată în problema migraţiilor a tulburat profund apele și nu în toate ţările Europei este înţeleasă la fel de către membrii Uniunii Europene. Există chiar și ţări care se opun primirii de migranţi din sursele Italia și Grecia. Sperăm că anul care vine ne va aduce rezolvări fundamentale pentru a recroi Uniunea Europeană în datele stabilite de predecesori, încă în urmă cu zeci de ani.

După zece ani…

Reporter: editura November - 3 - 2017 Comments Off on După zece ani…
Au trecut 10 ani din momentul aderării României la Uniunea Europeană. Şi drept să fim nu prea s-au văzut încercări de bilanţuri sau sinteze care să consemneze evoluţia generală a ţării noastre în acest deceniu. Poate că doar unele fragmente, oricare, atât cei aflaţi la putere cât şi cei în opoziţie, şi unii şi alţii s-au referit mai mult sau mai puţin la acest eveniment socotit a fi istoric pentru România, ţinându-se seama de propria agendă electorală. 

Carol Roman

Din păcate s-a trecut prea uşor peste importantele precizări făcute la adresa ţării noastre de către doamna Angela Cristea, şef al Reprezentanţei Comisiei Europene la Bucureşti, publicate mai cu seamă sub egida Freedom House Romania, care în mod cert ne-au ajutat să înţelegem mai bine „cam cum stăm” după 10 ani de convieţuire, să zicem paşnică, cu ceilalţi parteneri. „România actuală este, cu siguranţă, o altă Românie decât cea care a aderat la Uniunea Europeană. Dar ca să fim foarte cinstiţi, nu vorbim doar despre o Românie, ci despre mai multe Românii. Există studii conform cărora în România sunt cel puţin cinci Românii din punct de vedere al studiilor, ca nivel de dezvoltare, ca nivel de aspiraţii, ca nivel cultural şi asta ne preocupă în mod deosebit pentru că, deşi ţinem la diversitatea Uniunii Europene şi la diversitatea din cadrul unui stat membru, vrem să ne asigurăm că beneficiile apartenenţei la UE sunt simţite în mod egal, corect de către toţi cetăţenii. Nu vedem acest lucru nici în România, nici în alte state membre”. O subliniere făcută atrage atenţia în mod special: „ne preocupă foarte mult decalajul dintre bogaţi şi săraci. La nivelul Uniunii Europene acesta este reflectat de un raport de 1 la 5, adică cei mai bogaţi 20% câştigă de cinci ori mai mult decât cei mai săraci, 20%. La nivelul României, acest raport este de 1 la 8, or aici vrem să ne asigurăm, împreună cu Guvernul României, că sunt gândite acele politici publice care să ducă la reducerea acestui decalaj, iar noi suntem gata să susţinem prin fonduri europene aceste politici publice”. Reflecţii interesante a făcut doamna Angela Cristea despre viitoarea evoluţie a Uniunii Europene considerând că „scenariul minimalist spune să ne limităm doar la piaţa unică şi să o facem pe aceasta să meargă 100%, iar despre restul aşteptărilor cetăţenilor să vorbim după ce această piaţă unică va funcţiona foarte bine. Ar fi păcat să se aleagă acest scenariu, fiindcă în multe domenii în care cetăţenii aşteaptă un răspuns de la UE şi acesta nu ar veni”. Domnia sa ar agrea „un scenariu ideal care spune că în toate domeniile în care tratatele Uniunii Europene ne dau voie să lucrăm împreună, cele 27 de state membre trebuie să acţioneze împreună. Cred cu toată convingerea că soluţiile pe care le identifică 27 de state membre sunt mai bune decât soluţiile pe care le-ar găsi fiecare stat membru pentru cetăţenii săi”.


În ceea ce priveşte procesul decizional european în momentul deţinerii de către România a Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene şi a pregătirii ţării pentru acest eveniment a venit următorul răspuns: „Întâlnirile pe care le-am avut cu reprezentanţii Guvernului şi ai Parlamentului confirmă că lucrurile sunt în linie dreaptă şi pe drumul cel bun. Eu nu am niciun fel de emoţie sau stress privind preşedinţia României. Sunt convinsă că va fi o preşedinţie de succes”. Continuând această problematică şi referindu-se la cât va conta România în procesul decizional european, în acest context favorabil a fost dat următorul răspuns: „România va avea rolul de honest broker, de mediator cinstit, corect, care încearcă să găsească soluţiile de compromis asupra cărora toate celelalte state membre încearcă să se pună de acord. Şi având în vedere că în ultima vreme sunt tot mai puţine domeniile în care statele membre se pot pune de acord, acesta este un rol foarte important, prin care o ţară chiar poate să se repoziţioneze în cadrul Uniunii Europene, îşi poate îmbunătăţi reputaţia ca stat membru. Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene este şi un test pentru România, la zece ani de la aderare.”

Freedom House Romania este o organizaţie non – profit, nepartinică, ce promovează demnitatea umană, libertatea, egalitatea şi democraţia. Freedom House Romania şi-a câştigat un renume bine întemeiat, ca promotor al drepturilor fundamentale ale omului şi al valorilor democratice, al statului de drept şi al bunei guvernării. 

În editorialul nostru sunt preluate fragmente din interviul acordat ziaristei Ada Codau.
 
 
 
Carol Roman

Anotimp cu probleme

Reporter: editura August - 23 - 2017 Comments Off on Anotimp cu probleme

 

Parcurgem o vară imprevizibilă, cu temperaturi răsucite – când prea cald, când prea rece – cu furtuni iscate de te miri de unde, cu ploi şi avalanşe ce au ajuns să disloce case, maşini, autobuze şi chiar destine omeneşti. Autorităţile parcă se mobilizează mai mult să facă socoteala pagubelor decât să se înregimenteze pentru a readuce viaţa la normalitate ce ar solicita eforturi depline, nu de paradă. A venit şi vremea Asiguratorilor care ar trebui să îşi facă datoria eficient şi cu responsabilitate şi de asemeni să fie evidente implicaţiile statului nostru de tip social faţă de populaţie. Să sperăm că şi de astă dată vor exista forţe capabile să pornească pieptiş la îndreptarea marilor pricini aduse de imprevizibila vară pe care o parcurgem.  

Carol Roman

Se resimte că anumite verigi nu funcţionaeză deplin ceea ce se vede în desfăşurarea cotidiană a vieţii politice de la noi. Prea grabnic se schimbă guvernele, deşi aceleaşi personaje rămân în continuare şi tot mai greu se descifrează o perspectivă a viitorului nostru, bine calculat de câtre guvernanţi. 

Depăşind cotidianul suntem chemaţi la ordine şi de pregătirile ce ar trebui să aibe loc pentru aniversarea unei sărbători naţionale cum este Centenarul 1918, şi care prin amploare să ne reamintească vechi tradiţii patriotice. S-ar cuveni ca oficierea acestui eveniment să depăşească tradiţionala paradă militară şi cele câteva onorante slujbe religioase. Un program bine conceput ar trebui să ia act de acest moment istoric ce ne reaminteşte că unirea românilor într-un singur stat a reprezentat un ideal măreţ, din nefericire contestat arbitrar de unii vecini. Pregătirile pentru acestă sărbătoare emblematică ce va avea loc în anul viitor va da o expresie mai puternică unităţii poporului român în condiţiile în care factorul naţional este adus tot mai mult la ordinea zilei în întreaga Europă. Şi avem un exemplu concludent în modul în care îşi cinstesc tradiţiile bunii noştri prieteni, francezii, care în acelaşi an aniversează centenarul Primului Război Mondial (1914-1918). Cu acest prilej au înfiinţat Misiunea Centenară, în anul 2012, cu doi ani înainte de marcarea unui secol de la începutul Războiului Mondial. Din această Misiune fac parte şase ministere, MAE, Apărare, Interne, Economie, Educaţie, Cultură, precum şi instituţii publice şi asociaţii cum ar fi Asociaţia foştilor Combatanţi, Biblioteca Naţională, precum şi Asociaţia Primarilor din localităţi semnificative pentru centenar. Un eveniment naţional când este înţeles în profunzime determină o acţiune de mare amploare.  

Mai amintim de încă un moment ce ar putea relansa puternic ţara noastră prin evidenţierea unor eforturi deosebite în participarea la destinul nostru colectiv european. În agenda primului semestru al anului 2019 este înscrisă preluarea preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene de către România. Din nefericire venim la cârmă într-un context politic european destul de conflictual. Sunt aşteptate din partea ţării noastre eforturi de inteligenţă şi de organizare care vor trebui să ţină seama de încheierea negocierilor cu Marea Britanie şi, în acelaşi timp, menţinerea structurii fundamentale a Uniunii Europene. Nu ne propunem să amănunţim calendarul marilor probleme ce urmează să fie realizate în etapa pregătitoare – experţi români, docţi, cunoscători îndeaproape a tuturor componentelor mari şi mici a Uniunii Europene, organizarea unor evenimente de promovare, cu mari costuri şi pregătiri serioase. Şi ca să reluăm o mai veche doleanţă a noastră, ca România anului 2019 să nu mai fie o ţară monitorizată din punct de vedere al justiţiei şi neinclusă în Spaţiul Schengen. De câţiva ani buni România este pregătită în mod exemplar pentru acest eveniment cu cheltuieli imense în dotarea tehnică şi militară a graniţelor sale, ale întregii Europe.Şi totuşi aşteptăm să se repare „defecţiunea”… 

 
Carol Roman 

 

Despre isprăvile noastre…

Reporter: editura July - 7 - 2017 Comments Off on Despre isprăvile noastre…

Iată-ne, aşadar, de zece ani acceptaţi în Uniunea Europeană, de care ne erau legate, mai de demult mari speranţe. Unele dintre acestea s-au adeverit dar, altele au fost năruite de evoluţia vremurilor. E drept că domnul Jean – Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene, cu prilejul vizitei făcute în ţara noastră a încercat să ne încurajeze şi să ne explice că ne aflăm într-un progres deosebit. Într-adevăr multe din cele arătate de domnia sa au o evidenţă în realitate. Îi confirmăm poziţia şi prin creşterea economică din primele trei luni ale acestui an fiind considerată a fi cea mai mare din Europa, care s-a situat la nivelul de 5,7%, cu mult peste estimările făcute atât de către analişti cât şi de către instituţiile financiare. Număi că principalul motor de creştere a economiei în această perioadă a fost consumul privat pe fondul unui venit dobândit mai ridicat bazat pe reducrea TVA şi pe majorarea salariilor, precum şi a inflaţiei scăzute.  

Carol Roman

Ni se mai spune că deşi au fost întâmpinate dificultăţi în problema absorbţiei de fonduri, din calcule ar rezulta că România a obţinut în perioada 2007-2016 un câştig net de peste 26 de miliarde de euro. Există însă şi economişti mai sceptici care contestă această cifră arătând că zeci de miliarde de euro sunt luaţi din economie îndeosebi prin repatrierea fără fiscalitate a 80-90 % din profiturile pe care companii, îndeosebi din Occident le obţin în România. 

În ansamblu se poate aprecia că intrarea noastră în Uniunea Europeană urmată de remodelare economică ce ne-a adus mari avantaje se constituie într-o ispravă reuşită. În mod real economia a fost mai puternică iar asta se poate constata şi prin creşterea exporturilor. Dacă, înainte de intrarea în UE, companiile vindeau peste hotare mărfuri în valoare de 25 miliarde de euro, exporturile au fost de peste 42 miliarde de euro.  

Dar… o aprofundare a situaţiei ţării noastre în context european dacă ar fi să ne ghidăm după promisiunile de la început de drum, este încă departe de speranţe. Au apărut clivaje mari între ţările din Estul Europei şi marile puteri economice europene, aflate în continuare în expansiune şi ne referim în primul rând la Germania, urmată îndeaproape de Franţa, Italia ş.a. Iar această departajare apare a fi tot mai mare în contextul în care ţările europene, aflate la răscruce, discută cu multă seriozitate despre destinul acestei uniuni economice şi nu numai, care ar putea să se îndrepte fie pe drumul unei federalizări, ori a unei „Europe a Naţiunilor”.  

În orice caz opţiunea europeană unanim acceptată de români este obligată să ţină seamă de câţiva factori: „Brexitul” care rupe Marea Britanie de trupul european statuat, valurile de refugiaţi din Africa, Extremul Orient şi Asia, valul de atentate teroriste, criminale şi deasemeni apariţia unor disfuncţionalităţi între Uniunea Europeană şi noua administraţie americană. Sunt teme ce sunt analizate cu multă grijă pentru viitor, în absolut toate ţările europene.  

Pe noi ne aşteaptă o altă mare ispravă în care va trebui să ne descurcăm cât mai bine: preluarea preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene în primul semestru al anul 2019, într-un moment când contextul politic european nu este, aşa după cum s-a văzut, unul prea favorabil. Această problemă nu poate fi tratată cu uşurinţă deoarece preşedinţia europeană înseamnă detaşarea unui contigent mare de specialişti români la Consiliul Europei, într-un climat tensionat datorat încheierii negocierilor cu Marea Britanie şi, în ultimă instanţă, menţinerea structuri fundamentale a Uniunii Europene. Evident că pentru diplomaţia românească, una din problemele cele mai serioase se referă la pregătirea experţilor români ce vor trebui să fie docţi şi să cunoască îndeaproape toate componentele mari şi mici ale Uniunii Europene. Pentru a susţine această poziţionare excepţională a ţării noastre, la orizont apare şi necesitatea organizării unor evenimente diverse de promovare, în ciuda unor costuri şi pregătiri serioase pe care le presupun. Şi reflectând la această viitoare angajare a noastră gândul ne poate duce şi la faptul că România continuă să fie o ţară monitorizată din punct de vedere al justiţiei şi neinclusă în Spaţiul Schenghen datorită unor opozanţi. Numai că recent, Olanda care ne punea beţe în roate în problema promovării noastre în această direcţie şi-a modificat atitudinea şi iată că devine un susţinător al acceptării ţării noastre în Spaţiul Schengen. (Profităm de acest context pentru a reaminti modul exemplar în care fusese pregătită România pentru acest eveniment, care nu a mai avut loc, cu cheltuieli imense de dotare tehnică şi militară a graniţelor care sunt nu numai ale României ci şi ale întregii Uniunii Europene şi ale NATO). 

 

Carol Roman 

Povara domnului Michel Barnier

Reporter: editura April - 26 - 2017 Comments Off on Povara domnului Michel Barnier

Premierul britanic Theresa May a aruncat zarurile „Alea iacta est” adică, mai pe româneşte „Zarurile au fost aruncate”. Cu alte cuvinte acum prevalează interesele economice-financiare-comerciale ale Marii Britanii ce ar determina să iasă din Uniunea Europeană, acţiune cu urmări incalculabile încă. 

O primă problemă dezbătută de presa britanică şi cea europeană, în genere: la retragere Marea Britanie va achita obligaţiile sale financiare faţă de Uniunea Europeană care, după unele surse, s-ar ridica la 60 de miliarde de lire (peste 69 miliarde de euro) pentru a stagna orice turbulenţă economică datorită brexitului? 

Carol Roman

Vor avea loc negocieri crâncene, vreme de 2 ani, între hâtrul şi rutinatul Albion şi Uniunea Europeană, încă crudă şi nesedimentată. Tabla de materie în dispută este complexă şi dificilă. O chestiune prioritară: după martie 2019 ce regim juridic şi social vor avea cei 3,3 milioane de cetăţeni ai Uniunii Europene din Marea Britanie, precum şi cei un milion de cetăţeni britanici din Uniunea Europeană? În acestă problemă guvernul britanic nu a excelat în complezenţe şi de aceea constituie încă o necunoscută în cadrul negocierilor. Se aminteşte faptul că românii aflaţi la muncă în Marea Britanie numără oficial în anul 2016 peste 152 de mii de persoane, potrivit celor mai recente date ale Departamentului britanic al Muncii şi Pensiilor. Este un număr relativ mic în comparaţie cu cei stabiliţi în Italia sau Spania. Românii se clasează pe locul şase în rândul rezidenţilor străini, după polonezi, indieni şi irlandezi. Ce soartă îi aşteaptă pe toţi aceştia dat fiind intenţiile ce au fost evidenţiate în presa britanică şi nu numai. Dacă va fi doar un acord de liber schimb sau nici măcar un acord, nu va exista nici o bază legală ca cetăţenii români să călătorească liber în Marea Britanie. De aceea, în ce priveşte ţara noastră ar trebui să aibă ca prioritate securizarea drepturilor cetăţenilor români în cadrul noii relaţii Uniunea Europeană-Marea Britanie. Avem în vedere că aportul românilor la economia britanică a fost evaluat oficial a fi pozitiv. Cetăţenii noştri contribuie mai mult la sistemele sociale decât beneficiază de pe urma lor; mulţi dintre ei fac munci grele, iar alţii munci de înaltă calificare şi valoare adăugată extrem de ridicată pentru economia Marii Britanii. În nici un caz nu am devenit o povară pentru sitemele sociale ci, dimpotrivă, suntem evaluaţi a fi contributori la creşterea economică a Marii Britanii, afirmă şi europarlamentarul român Siegfried Mureşan. 

Apoi îngrijorează şi apariţia unor bariere comerciale; între cei doi competitori, datorită lipsei unui eventual acord comercial, ar urma să se introducă reglementările şi tarifele Organizaţiei Mondiale a Comerţului ce vor aduce tarife vamale substanţiale.  

Se cunoaşte că echipa de negociatori a UE este condusă de fostul ministru francez Michel Barnier care se va consulta constant cu Comisia Europeană şi Consiliul European pentru a asigura unitatea de poziţie a celor 27 de state membre. În mod cert este vorba despre o personalitate cu mare reputaţie şi cu o vastă experienţă: printre alte misiuni importante amintim că a fost comisar european pentru politica regională, comisar european pentru piața internă și servicii, iar în iulie 2016 a fost numit negociator-șef din partea Uniunii Europene pentru negocierea ieșirii Marii Britanii din UE. Oare în această echipă de negociatori are loc şi un expert din zona Europei de Est, eventual chiar din ţara noastră? Deoarece suntem ca şi siguri că experţi germani, francezi, italieni se vor afla pe această listă. Să sperăm că echipa de negociatori va ţine seama şi de „linia a doua” ca să vorbim deschis, de interesele tuturor celor 27 de membri, de buna lor credinţă în UE şi de dorinţa de o dezvoltare care să îi poată satisface pe toţi deoarece în statutele fundamentale ale UE se specifică faptul că toţi membrii sunt egali şi se bucură de aceeaşi protecţie şi susţinere a eforturilor de dezvoltare pentru o viaţă mai bună într-un climat de colaborare şi soluţionare echitabilă a tuturor problemelor ce apar. 

În orice caz povara de pe umerii domnului Michel Barnier şi a întregii sale echipe este incomensurabil de grea şi are de stabilit norme cu un înalt grad de responsabilitate în faţa tuturor europenilor. 

 

La răscruce de vânturi…

Reporter: editura March - 28 - 2017 Comments Off on La răscruce de vânturi…

Străbatem o etapă dificilă, care, orice am spune, contrazice flagrant speranţele pe care ni le făuream în urmă cu 10 ani, că odată cu intrarea noastră în Uniunea Europeană vom păşi pe un ţărm paşnic al dezvoltării, în care, alături de co-participanţi europeni, vom avea şi pe meleagurile noastre stabilitate şi progres. Drepţi să fim, am avut parte şi de ani mai buni, de împliniri şi de satisfacţii. Democraţia s-a cuibărit şi la noi, pe ici pe colo, ne-au crescut şi temerile spre mai bine. 

Carol Roman

Şi acum, parcă deodată, ne trezim la o intersecţie de vânturi năprasnice, ivite chiar din interiorul Uniunii Europene. „Brexit” a declanşat de fapt ceea ce se cocea mai de multişor în interiorul UE. Şi ne referim doar la faptul că va dispărea 15% din bugetul european, dar mai mult îngrijorează ieşirea la iveală a unor anomalii structurale, care rod din temelie ordinea firească găsită şi apreciată aproape unanim, în urmă cu ani. 

În ceea ce ne priveşte, vom remarca în acest parcurs, stabil de bine de rău, câteva consecinţe discutabile, care ne vizează în mod direct. Şi se face că tocmai în acest moment au apărut o seamă de opţiuni răuvoitoare statelor estice ce îndeamnă la modificări de concepţie, de necrezut altădată. Aşa de pildă Nigel Farage, unul dintre susţinătorii părăsirii de către Marea Britanie a Uniunii Europene reclamă, acum, după trecerea atâtor ani, primirea în UE a Bulgariei, Poloniei, României, Ungariei, şi care ar trebui să fie invitate să iasă din conceptul european, dat fiind nivelul lor de dezvoltare. Un alt apologet al divizării este liberalul Guy Verhofstadt, care a iniţiat în Parlamentul de la Strasbourg un raport prin care cerea să fie introduse drepturi diferite de vot, după criteriul acceptării sau nu a monedei comune europene. Şi nu sunt vorbe aruncate la întâmplare, deoarece s-ar părea că ne îndreptăm spre Uniunea Europeană cu diferenţieri între state. În această direcţie se situează şi cancelarul Angela Merkel, care în mai multe rânduri a vorbit despre „o Europă cu mai multe viteze, în care nu toate statele membre să participle la acelaşi nivel de integrare”. După cum mai remarcam, aceste declaraţii reprezintă un concept politic ce ar putea fi oficializat chiar pe 25 martie, la Roma, unde urmează să fie semnată o Declaraţie privind viitorul UE după „Brexit”. Nu ar fi o surpriză, întrucât şi la Summitul Informal din Malta, din 3 februarie, s-au arătat interesaţi de o asemenea construcţie liderii Olandei, Belgiei şi Italiei. Până şi preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker a susţinut această schimbare la faţă a Europei, pe care o sfătuia să capete mai multă „flexibilitate”.  

Numai că, în contrast cu bunăvoinţa arătată de cei puternici amintiţi ceva mai sus, în numeroase ţări se susţine că o Europă cu mai multe viteze reprezintă o formă de ameninţare asupra ţărilor din Est, care bănuiesc că în spatele acestei noi denumiri europene ar exista tentaţia de a fi retrogradate şi ar fi socotite drept state „de rangul doi”. 

O aplicaţie recentă ne desluşeşte oarecum modul în care sunt concepute relaţiile dintre statele europene. Astfel, compania de consultanţă „McKinsey”, citată de „Politico.eu”, în raportul pentru Conferinţa de Securitate de la München, ce a avut loc în perioada 17-19 februarie, arată că Europa ar putea economisi până la o treime din sumele alocate pentru echipamentul militar dacă s-ar recurge la mai puţini furnizori. Argumentarea porneşte de la constatarea că circa 80% din achiziţiile din UE sunt făcute la nivel naţional, ceea ce a dus la o fragmentare a pieţei de apărare pe continentul european. Reflectând la cele de mai sus, ar însemna că doar marile economii, cum sunt Germania, Franţa, Italia, ar trebui să se ocupe de crearea echipamentului militar, în timp ce alte ţări, printre care şi România, care produce un echipament de o înaltă calitate internaţională, ar urma să înceteze producţia, să devină cumpărători şi să arunce afară din uzine numeroşi lucrători specializaţi în această industrie. Înţelegemsusţinem realizarea de economii, dar nu în sistemul de a-i întări pe cei tari şi a-i slăbi pe cei din „linia a doua”. Bănuim că discuţiile legate de lansarea Uniunii Europene cu mai multe viteze nu îi vor favoriza şi mai mult pe cei având de acum o structură performantă, punând în continuare în inferioritate ţările cu potenţial economic mai mic ori cu o aderare mai recentă la Uniunea Europeană. România trebuie tratată ca un stat membru egal cu celelalte, în conformitate cu principiile Uniunii Europene, şi reprezintă o importantă valoare în construcţia europeană.  

 

Carol Roman 

 

La răscruce de drumuri?

Reporter: editura February - 10 - 2017 Comments Off on La răscruce de drumuri?

Uniunea Europeană intrată în anul 2017 se află în faţa unei serii de provocări interne şi externe de o gravitate nemaiîntâlnită de-a lungul existenţei sale, cu potenţial de a genera convulsii geopolitice zonale. Statele est-europene, ca să ne referim în primul rând la ele, aflate la hotarul estic al Occidentului şi în vecinătatea Rusiei, putere ce îşi revendică un nou statut mondial prin mijloace mai puţin ortodoxe, înregistrează acutizări ale unor mişcări interne cu potenţial destabilizator a status-quo-ului existent. O privire atentă asupra Ungariei, bunăoară, aflată sub ordinea premierului Viktor Orban, ne indică migraţia limitată, ziduri la frontiere, liberalism restrâns la minim, dar şi relaţii bune cu Moscova. La care am mai adăuga şi creşterea unei insistente propagande oficiale de nesocotire a Tratatului de la Trianon, cu eventuale urmări… Această politică maghiară s-a dovedit a avea un efect epidemic, fiind urmată într-o variantă locală şi de Polonia. Deşi deţine o veche tradiţie democratică, această ţară a manifestat în ultima vreme atitudini care i-au încordat relaţiile cu Uniunea Europeană, pe tema statului de drept, din pricina unor acțiuni cu care Bruxelles-ul nu este de acord, ceea ce a determinat un dialog tăios între cele două părţi. La rândul lor, ţările baltice, care depind totuşi de Alianţa Nord-Atlantică pentru a-şi asigura securitatea, dovedesc o anume nelinişte şi iau măsuri destul de vizibile de apărare, din cauza proximităţii Rusiei. Cât priveşte Ucraina, aflată în centrul disputei dintre ţările occidentale şi Rusia, aceasta se află într-un greu proces de reformă, marcat de neînţelegerile şi încălcările de legalitate ce au loc în această ţară. S-a ajuns la situaţia în care încrederea ucrainienilor în liderii lor politici se află la o cotă extrem de joasă.  

Carol Roman

În această enumerare acordăm o atenţie deosebită Republicii Moldova, în care evoluţiile politice generează mult pesimism. Deşi este semnatară a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, beneficiind de susţinere puternică, la sfârşitul anului precedent a fost ales ca şef al statului moldovean socialistul pro-rus Igor Dodon. Poziţia acestuia are prerogative limitate de Constituţie, dar importanţa simbolică a rezultatului scrutinului nu poate fi negată. Motivul principal care explică această evoluţie este corupţia sistematică de care se leagă numele unor politicieni din formaţiuni considerate reprezentative pentru linia europeană.  

În aceste condiţii de instabilitate, Europa se află în căutarea unor soluţii, în dorinţa de a depăşi această etapă neproductivă; în multe ţări se fac tatonări şi se caută „reţete”. Mulţi se întreabă: există vreo soluţie care să pună ordine în această lume… dezordonată? La orizont se prefigurează, treptat, ideea federalizării, care ar poziţiona Europa într-o altă structură, mai „forte”. Acest lucru l-a exprimat şi sondajul realizat de Institutul „Viavoice” pentru liberalizare, care arăta, prevestitor, în urmă cu câtva timp, că majoritatea cetăţenilor a patru ţări membre ar dori ca Europa să evolueze spre o uniune federală. Francezii, italienii, spaniolii şi germanii susţin ca UE să aibă Preşedinte, ministru de Externe, ministru al Economiei şi Finanţelor, unşi cu puteri decizionale depline şi, după caz, discreţionare. Subiectul este extrem de delicat şi dificil, deoarece ar trebui asigurat un leadership puternic la nivel european, care să convingă cele 28 de state că Europa poate deveni o mare putere economică şi, deopotrivă, una militară doar transformându-se într-o federaţie şi luând aminte de intenţiile politice ale noului preşedinte american Donald Trump.  

Dar a apărut şi opoziţia faţă de acest parcurs, care se întreabă, pe bună dreptate, dacă ar fi bine să fie creată o falsă omogenitate punând în aceeaşi oală ţări cu nivele de dezvoltare diferite, cu tradiţii culturale distincte, greu de aliniat cât ai bate din palme. 

Într-adevăr, s-ar părea că ne aflăm la o răscruce de drumuri. 

 

Carol Roman 

 

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult