3
November , 2017
Friday
- Bratislava, în conştiinţa europeană- Ori de câte ori ne aflăm în faţa unor probleme speciale ...
Deşi pare incredibil, aliaţii occidentali se urmăresc unii pe alţii parcă mai mult ca oricând. ...
Moment istoric. Parafarea Acordului de Asociere a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană, survenită la Vilnius, ...
Românii care muncesc în străinătate sunt acei compatrioţi care şi-au luat soarta în propriile mâini ...
Permisele de muncă Cetăţenii români în United Kingdom nu au drept de muncă automat. Pentru a ...
Este necesară poziţia intransigentă, corectă şi europeană în care Slovacia a înţeles să rezolve problema ...
În democraţiile reale primarul ales reprezintă o figură politică de prim-plan. Unii primari sunt dedicaţi ...
În Bucureşti şi-a început activitatea, într-un sediu nou, Centrul Cultural şi de Informare din cadrul ...
În această primăvară s-au împlinit doi ani de existenţă a Fundaţiei Internaţionale de Cooperare şi ...
Meandrele istoriei şi repetatele retrasări de graniţe au generat dintotdeauna tendinţe secesioniste. Unele şi-au prelungit ...

Articole din categoria ‘”El lider maximo”’

Dinastia Castro, în istoria Cubei

Reporter: editura November - 2 - 2017 Comments Off on Dinastia Castro, în istoria Cubei
Dominația de aproape 60 de ani a familiei Castro pe scena politică cubaneză se apropie de sfârșit odată cu plecarea actualului președinte Raul Castro, în vârsta de 86 de ani, care nu mai dorește să rămână în fruntea Cubei, ci doar la conducerea Partidului Comunist.
 

Fidel Castro

Analiștii consideră funcția politică dorită de fratele lui Fidel cel puțin egală cu cea pe care o va ocupa viitorul președinte. Momentul despărțirii de dinastia Castro este așteptat să aibă loc în luna februarie, anul viitor, dată până la care Adunarea Națională are misiunea să aleagă președintele și membrii Consiliului de stat, notează New York Times.

Raúl Castro a devenit succesorul lui Fidel Castro. „El lider maximo” a murit la vârsta de 90 de ani și a condus Cuba aproape o jumătate de secol, fiind considerat de susținătorii lui, liderul care a redat Cuba poporului, transformând-o în primul stat comunist din emisfera vestică. Fidel Alejandro Castro a deținut titlul de premier până în 1976, când a devenit președintele Consiliului Statului și Consiliului Miniștrilor. A condus Partidul Comunist Cubanez de la formarea sa în 1965, până în ultimele clipe ale vieții. 

Raul Castro

De tânăr, Fidel Castro a fost un activist anti-imperialist, anti-capitalist convins, fiind mereu contra politicii duse de SUA. Începutul său revoluționar este legat de aderarea la Partidul Poporului Cubanez, formațiune condusă de Eduardo Chibas, un lider care însă pierde în scurt timp alegerile în favoarea lui Grau, un personaj controversat care a aprobat măsuri dure împotriva manifestărilor studențești antiguvernamentale. Participant la demonstrații, Castro a simțit că este urmărit și amenințat, fapt ce l-a determinat să părăsească Cuba pentru Republica Dominicană. În 1947 s-a întors în Cuba unde a fost reținut de autoritățile fidele președintelui Ramon Grau. După un ”popas” în închisoare, a urmat deplasarea în Columbia, unde a participat activ la revolte de mare amplitudine politică și socială.

„Lider Maximo” a fost permanent în miezul evenimentelor din Cuba, ca lider al protestatarilor și al „Mișcării 30 septembrie”, demascând aranjamentele existente între guvernul de la Havana și grupurile susținătoare. La sfârșitul anului 1949 a călătorit în America, unde a stat o perioadă scurtă. Revenit în Cuba, proaspătul doctor în drept Fidel Castro a sprijinit puternic protestele împotriva interzicerii asociațiilor studențești. În anul 1952, a fost ales în Camera Reprezentanților.


Revoluția cubaneză

Cuba, miting Fidel Castro

Impunerile președintelui Baptista l-au nemulțumit pe Fidel, care a înțeles că singura soluție pentru anihilarea sistemului dictatorial este forța armelor. Prin organizația ”Mișcarea” a atacat fortăreața Moncada din Santago de Cuba, în iulie 1952, care se socotește a fi începutul Revoluției Cubaneze. Răspunsul lui Baptista la acțiunile organizate de Castro a fost prompt și de o duritate maximă: a instituit legea marțială, a interzis protestele de stradă, a aplicat cenzura presei. O altă urmare a fost că principalii lideri ai mișcării au fost judecați și condamnați, lui Fidel fiindu-i aplicată o pedeapsă de 15 ani de închisoare. După trei ani, ”El comandante” a fost eliberat. 

Spiritul de revoluționar radical însă nu s-a stins. Castro a continuat să protesteze, să adune oameni pentru a-i pregăti să ducă un război de gherilă până când „cubanezii își vor lua drepturile înapoi”. Punctele de bază din programul lui Castro au „prins” peste graniță, bucurându-se de o reală susținere. Se poate vorbi de un adevărat război între forțele regimului Baptista și trupele de gherilă ale lui Fidel Castro. În cele din urmă, revoluția lui Castro a reușit.

În februarie 1959, Fidel a ajuns prim-ministru, conducând țara cu mână de fier. Cel puțin două dintre hotărârile luate de noul șef de guvern, respectiv semnarea legii primei reforme agrare și interzicerea străinilor să deţină proprietăţi în Cuba, sunt considerate începutul noii epoci în Cuba, unde cultul personalității a urcat la cea mai înaltă cotă zeci de ani. 

Sub dictatura dinastiei Castro, evoluția Cubei a fost plină de recesiuni, crize și conflicte internaționale. Cel mai periculos fapt s-a petrecut în 1962, când are loc un eveniment care putea duce la declanșarea unui război atomic între marile puteri. Atunci Fidel și Raul au fost de acord cu Hruşciov să-şi instaleze în secret rachete nucleare şi să construiască facilităţi de lansare a rachetelor pe teritoriul Cubei pentru a înclina balanţa de putere în favoarea Uniunii Sovietice, fapt considerat de neacceptat de americani. A fost instaurată o blocadă militară pentru ca nici o rachetă nucleară să nu ajungă în Cuba. Criza a fost soluționată fără Castro în urma negocierilor directe dintre Hrușciov și președintele John F. Kennedy. Rachetele au fost retrase, iar America a promis că nu va lovi Cuba. 


Efectul mișcărilor anticomuniste

Prin anul 1974, economia Cubei a început să dea semne de creștere, primind un impuls odată cu readmiterea în Organizația Statelor Americane. Devenind şef al guvernului şi lider al statului cubanez, Castro a instaurat în Cuba un regim totalitar. În plan extern, Fidel Castro a spijinit diverse acțiuni revoluționare, participând cu trupe la acțiuni militare în nenumărate țări. Nu s-a abținut de la critici, printre cei vizați fiind Mihail Gorbaciov și Deng Xiaoping. Odată cu prăbușirea comunismului în țările din estul Europei, „El presidente” a rămas singur, fără aliați importanți. Economia a intrat în picaj, măsurile de raționalizare la carburanți și alimente s-au înmulțit, iar relațiile internaționale s-au diminuat. O oarecare îmbunătățire a situației generale s-a produs după 1991, anul când Fidel Castro a renunțat la portofoliul guvernului, păstrând totuși funcția supremă în Partidul Comunist și pe cea de comandant al armatei. Drept urmare se poate vorbi de o piață liberă, de reforme structurale, acceptul religiei, protejarea mediului, inclusiv de o deschidere a porților Cubei pentru turiștii străini. Pe pământ cubanez au pășit premierul canadian Jean Chretien şi fostul preşedinte american Jimmy Carter. 

Având o sănătate precară, Fidel Castro s-a retras definitiv din funcţia de preşedinte al Consiliului de Stat şi comandant suprem. La 24 februarie 2008, Adunarea Naţională a puterii populare l-a votat pe Raul în calitate de preşedinte. Acesta a lucrat în umbră zeci de ani, fiind partenerul disciplinat al liderului autoritar. În 2006 și-a asumat puteri prezidențiale înainte de a obține titlul oficial în 2008. Un prim pas înspre o eventuală deschidere l-a constituit negocierea şi reaşezarea stării diplomatice, de 50 de ani, cu Statele Unite pe care Fidel și-o întreținea ferm. 

 

Urmaşul familiei Castro

Miguel Diaz Canel

Vicepreședintele și fostul ministru al Învățământului superior, Miguel Mario Diaz-Canel, în vârstă de 57 de ani, care este și numărul doi al guvernului, este așteptat să îi succeadă, potrivit presei americane. Mulți oameni din interiorul și din afara Cubei se întreabă cum va arăta țara după demisia lui Raul. Alegerile din consiliul local se vor organiza pe 22 octombrie 2017. Teama că ar putea avea loc o dărâmare a sistemului socialist din Cuba și reinstalarea capitalismului american se manifestă din plin în rândul multor cubanezi. „Trebuie să fim aici pentru a apăra revoluția noastră și câștigurile sociale pe care le-am câștigat”. Guvernul menține un control strâns al utilizării mijloacelor de informare în masă și a internetului în țară.


Eliade Bălan
 
 
Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult