21
September , 2018
Friday
Ne-a trecut pragul casei o mamă grijulie pentru propriii copii. Pentru că nu este de ...
Ne reamintim cu recunoștință că la data de 9 Mai sărbătorim Ziua Independenţei de stat ...
Ideea de a pedepsi creatorii şi operele acestora care nu convin unor conjucturi a intrat ...
Luiza Popa Talentat reprezentant al noii generaţii de ziarişti. A publicat în revistă articole bine documentate.   Ştefan ...
Economie În magazinele din Milano, Londra, Madrid sau New York este cu neputinţă să nu găseşti ...
„Dezbaterea asupra suveranității se poartă de multă vreme și nu este surprinzător că a revenit”, ...
S-au împlinit anul trecut, 2016, o sută douăzeci de ani de la nașterea unui poet important pentru literatura română nu doar pentru faptul că opera sa reprezintă un moment ...
Evenimente comentate de reputaţi analişti Dintre personalitățile vieții internaționale din anii celui de-al Doilea Război Mondial, ...
Lumea este mai bogată ca niciodată şi, paradoxal, mai nedreaptă decât a fost vreodată. Cu ...
Măsurile de austeritate economică luate şi în Balcani au dus la o efervescenţă politică urmată ...
Una dintre cele mai importante instituţii pentru viitorul oricărei societăţi este liceul. Referinţă pentru educaţie ...
„Fiecare copil în grădiniţă” Ca în fiecare an, NIRO Investment Group a sponsorizat şi în 2011 ...

Articole din categoria ‘Estimări’

Urmează războaiele pentru apă?

Reporter: editura September - 14 - 2018 Comments Off on Urmează războaiele pentru apă?
Un fenomen la fel de îngrijorător, dacă nu și mai terifiant decât cel al schimbărilor climatice, este criza apei, în special a celei potabile. Dacă tendinţa actuală de irosire a acestei resurse continuă, lumea ar putea suferi o pierdere de 40% din totalul apei potabile până în 2030, avertizează Organizația Națiunilor Unite. Un raport al acestei organizaţii estimează că în doar circa 15 ani, lumea ar putea suferi de o criză a apei. Potrivit documentului, pe lângă pierderea a 40% din apa disponibilă, nevoia de apă la nivel global ar creşte cu 55% până în 2050, rezultând astfel consecinţe catastrofale. Dată fiind creșterea populației, „până în 2050, agricultura va trebui să producă cu 60% mai multe alimente la nivel mondial şi cu 100% mai mult în ţările în curs de dezvoltare. Se așteaptă ca nevoia de apă pentru industrie să crească cu 400%, din 2000, până în 2050, cea mai mare creştere având loc în economiile emergente şi în ţările în curs de dezvoltare”, arată raportul ONU, citat de „International Business Times”

Dramele lipsei de apă

Organizația detaliază în document și situația din regiunile globului cele mai expuse la criza apei. În Asia, calitatea pânzei freatice este afectată de agenţi naturali şi antropogeni, dar și de fenomene naturale extreme, cum ar fi seceta. O imagine realizată din spațiu în 2016 arată fără echivoc că lacul Urmia, din Iran, începe să își reducă semnificativ suprafața. Așa încât predicția lui Ismail Serageldin, vicepreședinte al Băncii Mondiale, făcută cu mulți ani în urmă, nu mai pare atât de improbabilă: „Multe din războaiele acestui secol (referindu-se la secolul XX) au fost legate de petrol, dar din secolul următor va fi vorba despre apă”. În timp ce petrolul a dominat decenii în șir gândirea geopolitică a puterilor mondiale, noul mileniu aduce printre priorități importanța excepțională a resurselor de apă, generând conflicte în regiunile în care nu se găsește sau se află în cantități nesemnificative. Cea mai evidentă și fundamentală problemă legată de gestionarea apei este că 97% din această resursă nu este potabilă sau aptă de a fi folosită în agricultură, deoarece este închisă în oceanele lumii.


Profesorul Butts, din cadrul Colegiului de Război al Armatei americane, într-un articol care a trezit un mare interes, „Importanța strategică a apei”, scria: „Doar 3% din apa de pe Pământ este proaspătă, mai mult de 2% este blocată în ghețurile polare sau în acviferele adânci ale apelor subterane și, prin urmare, nu este disponibilă pentru a satisface nevoile omului”. Aceasta este și o explicație suplimentară pentru cazuistica multiplelor conflicte ale secolului care au fost generate de dificultatea împărțirii resurselor de apă. Tensiunile dintre India și Pakistan asupra bazinului hidrografic al Indus-ului, care au fost exacerbate după medierea britanică, sunt un exemplu. Dacă Banca Mondială nu ar fi intervenit, o ciocnire violentă între New Delhi și Karachi ar fi fost inevitabilă. Doar negocierile derulate și mediate de instituția financiară internațională au condus la semnarea Tratatului privind apele Indus-ului, din 1960. Un alt celebru conflict pe tema apei a fost cel între Argentina și Brazilia, asupra bazinului Alto-Parana, care a durat decenii. Acordul a fost finalizat în Tratatul multilateral al Itaipu-Corpus, din 1979.

Dramele lipsei de apă

Din nefericire, dezvoltarea exponențială a lumii, a societăților marchează și în acest secol izbucnirea unor conflicte izvorâte din dorința de a controla această vitală resursă naturală, iar complicațiile pe care le poate provoca deficitul de apă sunt nenumărate. Asistăm deja la evenimentele dezastruoase desfășurate în Siria, care au produs una dintre cele mai mari crize umanitare din epoca modernă. Tulburările interne din această țară, care s-au transformat într-un război multi-actori, au generat, fără doar și poate, un exod masiv al populației. Dar la fel de evident este că și seceta gravă din această parte a lumii a amplificat fenomenul, forțând peste 1,5 milioane de persoane din zonele urbane să se mute, punând o presiune imensă asupra serviciilor sociale. Managementul defectuos al aprovizionării cu apă a fost resortul care a agravat în Siria și mai mult tensiunile. Cei afectați au protestat în stradă, amplificând tulburările sociale, manifestările împotriva guvernului transformându-se într-un conflict generalizat, ceea ce a transformat țara într-un teatru de luptă atât pentru forțele regionale, cât și pentru marile puteri. 


La fel ca în Siria, regimul aflat la putere în Iran a fost criticat și acuzat că folosește prețioasele rezerve de apă cu preponderență în beneficiul Gărzii Revoluționare Islamice. Populația percepe cu îngrijorare scăderea resurselor de apă, ceea ce poate deveni chiar o amenințare majoră la adresa securității naționale. Există câteva explicații legate de această scădere acentuată a rezervelor de apă din această țară. Kaveh Madani, de la Colegiul Imperial din Londra, identifică trei factori principali care au determinat diminuarea considerabilă a rezervelor de apă ale Iranului: folosirea excesivă a acestei resurse de către populație, un management incompetent în domeniul agriculturii și, bineînțeles, gestionarea incorectă a resurselor de apă, toate aceste elemente aducând Iranul la limita unei crize. Madani consideră că lanțul deciziilor neînțelepte durează de mulți ani în acest stat, ceea ce a determinat diminuarea drastică și alarmantă a rezervelor de apă din întreaga țară.

Același raport avertizează că schimbarile climatice ar putea aduce „riscuri adiţionale“, prin creşterea frecvenţei fenomenelor naturale extreme. „Se unesc două tendinţe globale: schimbările climatice şi dezvoltarea economică a ţărilor în curs de dezvoltare sau emergente. Este sigur că acest lucru va intensifica problematica apei, mai ales, pentru cei săraci şi marginalizaţi din aceste ţări”, adaugă documentul. Pentru a contracara aceste previziuni dezastruoase, ONU solicită industriilor care se bazează pe apă să implementeze mecanisme mai eficiente pentru a trata deşeurile şi să se asigure de calitatea acceptabilă a apei folosite. 

Anne Jugănaru

Averea românilor din străinătate

Reporter: editura April - 20 - 2013 Comments Off on Averea românilor din străinătate

Cei aproximativ trei milioane de români plecaţi în ultimii zece ani la muncă în Europa de vest au adunat economii de 100 de miliarde de euro (adică de patru ori mai mult decât au românii de acasă, în băncile româneşti), reiese din primul studiu privind averea românilor din străinătate.

Experţii Fundaţiei Sörös au măsurat sumele strânse de români în străinătate – nu numai remiterile anuale, evaluate conform indicatorilor BNR. Estimările arată că, per ansamblu, banii transferaţi în ţară de românii din străinătate în perioada 2005-2010 (pentru care există date disponibile) au fost în sumă de 30 de miliarde de euro. Pe de altă parte, românii au depozite semnificativ mai mari în bănci străine (peste 55% în conturi curente şi 2% în depozite). Ştiut fiind faptul că pentru românii care muncesc în străinătate a trimite bani acasă rămâne o prioritate, care este explicaţia diferenţei între ce trimit acasă şi ce economisesc în ţările de migraţie? Răspunsul îl oferă studiul amintit: din punctul de vedere al migranţilor, remiterile sunt văzute ca o cheltuială, pentru că banii care ajung la familiile din ţară sunt de regulă destinaţi consumului, nu investiţiilor.

content_euroDacă o familie de români care lucrează în străinătate economiseşte anual circa 9.015 euro şi trimite acasă 2.157 de euro, rezultă că la fiecare euro trimis acasă, românii din străinătate economisesc câte 4 euro în ţara de migraţie. Aşadar, românii nu se duc la muncă în străinătate ca să trimită bani acasă, ci se duc pentru a economisi, concluzionează cercetarea, adăugând că în general, românii care pleacă în străinătate declară că nu se întorc fără să-şi realizeze obiectivul de economisire (în medie, un emigrant român care lucrează în străi­nătate îşi propune să economisească între 80.000-120.000 de euro). „În perioada august 2009-august 2010, românii din străinătate au economisit aproape 12 miliarde de euro. Economiile totale ale românilor aflaţi la muncă în străinătate în ultimii zece ani s-ar putea estima, astfel, la o valoare de 100 de miliarde de euro”, arată Gabriel Petrescu, director executiv al Fundaţiei Soros. Cele 100 de miliarde care se estimează a fi adunate de românii plecaţi în străinătate de-a lungul celor 10 ani înseamnă circa 35.000 de euro de persoană.

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult