29
May , 2017
Monday
De numeroşi ani, grupul de firme Niro Investment, preşedintele său, domnul Nicolae Dumitru, desfăşoară relaţii ...
declară domnul Eugen Teodorovici, Ministrul Fondurilor Europene Ce măsuri aveţi în vedere pentru fluidizarea sistemului de ...
Instituţie supremă de cultură şi de ştiinţă a României, Academia Română, cel mai înalt for al ...
Monarhi europeni În cea mai mare parte a istoriei sale, omenirea a fost supusă autorităţii monarhice. ...
În urmă cu ani, relatam: cineva a întrebat la un post de radio englezesc: „Ce ...
Ideea unei forţe armate comune a blocului comunitar suscită din nou o vie polemică, statele ...
Republica Moldova În acestă țară se estimează că trăiesc 2.800.000 de moldoveni/români reprezentând 64,5% ...
De-a lungul deceniilor, s-au scris multe cu privire la pacea ruso-turcă din 1812, care consacra ...
-ne declară d-na Anca Boagiu, ministru al Transporturilor şi Infrastructurii -Suneţi un ministru exigent şi vă ...
Românii sunt şi ei înscrişi pe harta migraţiei universale, de la est la vest, cam ...
Destinul politic al României a fost marcat dramatic de un interval de exact cinci ani ...
Globalizarea, multitudinea şi diversitatea raselor, precum şi mobilitatea forţei de muncă pun în centrul ...
Europarlamentarul Corina Creţu, vicepreşedinte al Grupului Socialist din Parlamentul European, a criticat faptul că ex-puteri ...

Articole din categoria ‘Fără categorie’

În mâinile cui dăm armele? – legislația statelor europene, în acţiune

Reporter: editura April - 26 - 2017 Comments Off on În mâinile cui dăm armele? – legislația statelor europene, în acţiune

Legile privind dreptul cetățenilor de a avea arme diferă în statele europene, în unele cazuri semnificativ. În condițiile în care UE vizează o înăsprire a acestui tip de legislație, o privire asupra reglementărilor interne poate alcătui un tablou relevant. 

„British Shooting Show”, târg anual de arme

Uniunea Europeană a lăsat, în mare parte, la latitudinea fiecărei țări să implementeze propriile reglementări în domeniul armelor de foc, dar acest lucru urmează să se schimbe. Urmare a atacurilor teroriste din ultimele 12 luni, Bruxelles-ul a inițiat încă din 2016 o serie de modificări semnificative, care să înăsprească regulile. Se pot remarca, totuși, diferențe notabile în interiorul blocului comunitar. De exemplu, în Franța este nevoie de licență pentru obținerea unei arme de către cetățeni, legislația limitând și felul acestora, și numărul de cartușe care se pot achiziționa. Prevederile legale sunt schimbate periodic, iar armele automate sunt interzise civililor. Totuși, la nivelul anului 2016, se estimează un total de 10 milioane de arme deținute de civilii francezi, arată „gunpolicy.org”, ceea ce reprezintă mult mai mult față de o altă putere europeană: Germania. Această țară are de asemenea una dintre cele mai restrictive legislații în domeniu: este nevoie ca persoana care solicită o licență să aibă peste 18 ani și un cazier judiciar curat; se cere o motivație foarte serioasă pentru cererea de acest tip, autoapărarea nefiind considerată un motiv; posesorii de arme trebuie să fie membri de cel puțin un an ai unor cluburi acreditate etc. În aceste condiții, la sfârșitul anului 2012, autoritățile germane arătau că 1,4 milioane de germani dețineau 5,5 milioane de arme de foc. Este una dintre cele mai mari rate din lume, dar, paradoxal, infracționalitatea este cea mai scăzută din Europa – 0.05 la mia de persoane. 

În Italia, poliția poate acorda licențe pentru diferite arme, singurele restricții fiind vârsta solicitantului – minim 18 ani – și obligația de a nu fi fost condamnat. Demn de menționat este faptul că licența pentru tir sportiv permite celui care o deține să transporte arma oriunde pe teritoriul italian. Un alt tip de licență care permite purtarea armelor de foc în public se poate obține dacă cel care o cere prezintă ceea ce este denumit „un motiv foarte serios” (dacă de exemplu este bodyguard sau bijutier…). La antipod se află Grecia, țară care a stabilit la nivel legal reguli foarte stricte pentru posesia armelor. De pildă, cetățenilor le este cu desăvârșire interzis să aibă puști de orice calibru. Pe de altă parte, însă, nu este reglementat cuantumul muniției, astfel încât nu se cunoaște numărul gloanțelor care se vând pe piața armelor din Grecia. De asemenea, este cunoscut faptul că mulți greci dețin arme de foc fără permis, în special în Creta.  

Mii de arme deținute ilegal, distruse în Serbia

Olanda se remarcă prin restricții foarte severe în ce privește deținerea de arme. Astfel, cetățenii care solicită așa ceva trebuie să facă un curs de vânătoare, apoi să fie membri ai unui club de profil. Controalele din partea poliției sunt periodice. La rândul ei, Spania are reglementări în domeniu care pot fi considerate printre cele mai stricte din Europa – cei care doresc o armă o pot cere numai pentru vânătoare, trebuie să treacă un examen complex, care include verificări ale istoricului personal din partea poliției, teste medicale și psihologice, precum și un examen teoretic și practic.  

Un foarte bun exemplu despre felul în care legislația strictă poate scădea infracționalitatea este Marea Britanie. Această țară a amendat de mai multe ori reglementările în domeniu – 1920, 1937, 1968, 1988, 1997 – iar rezultatele implementării unor prevederi din ce în ce mai severe s-au văzut în statistici: în anul 2008, numărul persoanelor decedate în urma unor incidente cu arme de foc era de 42 (la o populație de aproape 61 milioane de locuitori), cu mari părți din țară figurând fără nicio sinucidere, moarte accidentală ori crimă care să implice astfel de arme.  

Atentatul de la Bataclan (Franţa, 2015)

Dintre statele europene estice se evidențiază în mod special România, care are una dintre cele mai restrictive legislații din lume. Permisele pentru armele de vânătoare se acordă numai celor care demonstrează că „au făcut practică” alături de profesioniști. Important de menționat din perspectiva severității legii este faptul că și cuțitele cu lama mai lungă de 15 cm sunt considerate arme și intră sub incidența acelorași reglementări ca armele de foc! Mai departe, și cantitatea de muniție este strict limitată. Cât privește Polonia, chiar dacă această țară a mai relaxat legislația în domeniu, efectele vechilor restricții au dat roade. Datele oficiale arată că se înregistrează o armă la 100 de locuitori, unul dintre cele mai scăzute niveluri din UE. 

O mențiune specială se cuvine unui stat balcanic care își dorește integrarea în blocul comunitar și care are o legislație considerată relaxată în domeniul armelor de foc: Bosnia-Herțegovina. În prezent, restricțiile referitoare la posesia unei arme se referă doar la cazier, afecțiuni mintale și abuzul de droguri sau alcool. Odată obținut permisul, este permisă purtarea armei, cu condiția să nu fie la vedere! De altfel, același lucru se poate spune și despre alt stat candidat la accederea în UE, Serbia, care figurează pe locul 4 în lume la numărul de arme de foc raportate la populație. Deși sunt relativ greu de obținut, permisele vizează toate categoriile de astfel de arme, deținerea acestora fiind considerată o parte importantă a felului de a trăi al sârbilor. În perspectiva accederii în UE, este previzibil ca aceste țări să fie nevoite să-și modifice legislațiile, în sensul extinderii restricțiilor. 


SUA și încercările eșuate de a controla piața 

Controlul armelor este o chestiune în dezbatere aprinsă în SUA, de multe decenii. În timp, au existat numeroase tentative de a reglementa această piață, mai toate fiind soldate cu eșecuri. Cel mai recent exemplu este încercarea din timpul mandatului fostului președinte, Barack Obama, de a interveni: în 2013, a dat un ordin direct de evaluare a violenței generate de armele de foc, dar opoziția față de restricții este atât de mare, încât până și bugetul pentru studiile premergătoare a fost respins sistematic de către Congres, în toată această perioadă. Mai mult, în același an, municipalitatea din Nelson, Georgia, aproba în unanimitate dreptul oricărui cap de familie de a deține o armă de foc și muniție, „pentru a-și putea apăra căminul în caz de urgență”. Urmarea – în SUA, infracționalitatea cu arme de foc este de 25 de ori mai mare decât în celelalte state dezvoltate… 

 

Interviu cu E.S. Oleg Malginov, Ambasador al Federaţiei Ruse la Bucureşti

Reporter: editura June - 30 - 2016 Comments Off on Interviu cu E.S. Oleg Malginov, Ambasador al Federaţiei Ruse la Bucureşti

-D-le Ambasador, după câte se cunoaşte, în curând vă veţi încheia misiunea diplomatică în ţara noastră…

Oleg-S-Malginov-Aşa este. Am participat la recepţia dedicată principalei sărbători a Federaţiei Ruse, aniversată pe data de 12 iunie, şi anume Ziua Rusiei şi se pare că acest eveniment este ultimul pentru mine în calitate de Ambasadorul Rusiei în România. Deşi o lună-două o să mai trebuiască să mă „toleraţi”, cei 4 ani şi jumătate pe postul meu se apropie de sfârşit. Această perioadă nu a fost uşoară pentru relaţiile ruso-române. Totuşi, în acest timp am reuşit să realizăm un număr de vizite importante, să pornim proiecte semnificative. În ciuda dificultăţilor care au apărut, în ciuda părerilor opuse în estimarea situaţiei internaţionale, în ciuda agravării condiţiilor în general, deocamdată reuşim să menţinem principalele elemente ale conlucrării.

-La ce anume vă referiţi?

-Au loc consultări importante pe linia MAE, conlucrăm în cadrul OCEMN şi avem înţelegerea comună a importanţei luptei contra răului absolut al epocii contemporane, pe care îl reprezintă terorismul. Mă folosesc de acest prilej pentru a exprima condoleanţe reprezentanţilor Kazahstanului în legătură cu moartea oamenilor în atacul terorist care s-a întâmplat recent la Aktobe.

În ciuda sancţiunilor introduse, legăturile economice rămân de o amploare destul de mare, schimburile comerciale bilaterale au atins nivelul de 3,3 miliarde de dolari.

Rusia şi România continuă activitatea comună comemorativă de cinstire a eroilor, studierea istoriei lungi şi complicate a relaţiilor bilaterale; în urmă cu doar câteva luni a avut loc şedinţa Comisiei istoricilor pentru probleme complexe.
-În ultuimul an, aţi fost preocupat de activitatea Centrului Rus de Ştiinţă şi Cultură de la Bucureşti.

-În continuarea temei am aniversat 35 de ani de la zborul cosmic al lui Dumitru Dorin Prunariu, primul şi singurul cosmonaut român, împreună cu colegii săi ruşi. Adaug că în România se desfăşoară cu regularitate Zilele Culturii Ruse, au loc turneele variatelor ansambluri artistice, ale teatrelor (la Festivalul de la Sibiu va evolua Teatrul Naţiunilor, unul dintre cele mai vestite în Rusia). Totodată, se amplifică şi contactele sportive – de exemplu, reputatul antrenor român de fotbal Mircea Lucescu stă în fruntea unui mare club sportiv din Rusia.

Pe scurt, avem despre ce să vorbim astăzi: relaţiile noastre sunt impresionante în ceea ce priveşte conţinutul şi volumul lor şi nu sunt aşa de uşor de clintit precum unii ar dori-o. Sper că şi pe viitor sensul comun şi caracterul raţional obiectiv vor prevala, iar contactele dintre cele două ţări vor avea o perspectivă obiectivă.
-Am dori câteva cuvinte despre semnificaţia Zilei Rusiei, eveniment recent sărbătorit, la care au participat numeroşi oameni politici şi de stat din diferite ţări.

-În ziua de 12 iunie, acum 26 de ani, a avut loc regăsirea statalităţii ruse a epocii contemporane. Această statalitate a fost dobândită de însuşi poporul rus multinaţional şi nu sub vreo presiune şi cu atât mai mult nu din cauza vreunei înfrângeri. Această statalitate este garanţia unei ţări dezvoltate, dinamice, puternice, partener cu drepturi egale pentru toate statele în afaceri internaţionale. Este acea statalitate pe baza căreia vom continua să ne clădim viitorul.

-Cu ce gânduri părăsiţi România?

-Ţin să mulţumesc tuturor prietenilor care, pe parcursul ultimilor 4 ani şi jumătate, au acordat sprijinul lor Ambasadei noastre şi mie personal. Un gând frumos şi pentru redacţia revistei „Balcanii şi Europa”, care în anul 2013 m-a onorat cu Premiul „Vocaţia Cooperării Multilaterale”.

Sunt recunoscător şi celor care ne-au criticat, obiectiv sau mai puţin obiectiv, întrucât întotdeauna trebuie să ştii ce ai de corectat sau, dimpotrivă, de făcut mai bine şi mai deplin.

Mulţumesc!

 

Dreapta şi stânga în politica europeană

Reporter: editura December - 6 - 2015 Comments Off on Dreapta şi stânga în politica europeană

Politică

La începutul lunii octombrie, alegerile din Portugalia s-au încheiat cu un rezultat care reflectă în felul său confuzia şi dificultăţile pe care le traversează multe state europene. Programul de austeritate pus în operă de guvernul de dreapta condus de Pedro Passos Coelho a primit pe 4 octombrie 2015 o lovitură letală, căci electoratul portughez a acordat 52% din sufragiile însumate partidelor anti-austeritate: Partidul Socialist, Bloco de Esquerda, BE – un partid radical de stânga – şi Partidul Comunist Portughez, PCP.

Partidele de stânga au generat căderea Guvernului portughez (noiembrie 2015)

Partidele de stânga au generat căderea Guvernului portughez (noiembrie 2015)

În ciuda acestui rezultat, Preşedintele Portugaliei s-a adresat coaliţiei neoconservatoare conduse de fostul prim-ministru, Pedro Passos Coelho – reprezentantul partidului care a obţinut cele mai multe voturi, 38,6%, deşi acesta a pierdut majoritatea în Parlament. După doar 11 zile de guvernare însă, moţiunea de cenzură depusă de partidele de stânga a pus capăt acestei situaţii ambigue, guvernul demisionând marţi, 10 noiembrie 2015.

Acesta este doar un episod din confruntările dintre dreapta şi stânga pe care le traversează cu destule turbulenţe Europa. În anii care au urmat imediat după marea ruptură din 1989, aneantizarea partidelor comuniste sub presiunea prăbuşirii sistemului şi transformarea cvasi-totalităţii partidelor socialiste în partide social-democrate, care au renunţat la măsuri radicale ca naţionalizarea, au deschis calea unei apropieri, fără precedent probabil, între „dreapta” şi „stânga”.

Liderul Syriza, Alexis Tsipras

Liderul Syriza, Alexis Tsipras

Această „idilă” s-a dizolvat în eter însă, imediat ce confortul economic şi social al continentului s-a prăbuşit sub impactul crizei globale. În condiţii de bruscă diminuare a disponibilităţilor, poziţiile politice s-au înţepenit brusc, diferite variante de populism – de la refuzul oricărei reduceri a cheltuielilor la obsesiva „luptă contra corupţiei” – au parazitat până la exasperare percepţia publică. Teama de „celălalt”, fie el imigrant, „instalatorul polonez”, rom sau refugiat, a desfigurat, cu o viteză greu previzibilă cu doar câţiva ani mai devreme, chipul democraţiilor europene.

Noul context socio-economic a dus foarte repede la o masivă regrupare de forţe în plan politic. Probabil cea mai pregnantă dintre faţetele acestei reorganizări este acutizarea – pe care nu o mai vedeam posibilă – a raporturilor dintre stânga şi dreapta în majoritatea ţărilor europene. Dreapta a virat spre extrema dreaptă, iar stânga a început să redescopere farmecul extremismului şi să recuze integral sistemul.

Dreapta germană, promotoare a politicilor de austeritate

Dreapta germană, promotoare a politicilor de austeritate

Efectele cele mai spectaculoase s-au putut observa acolo unde partidele stângii tradiţionale, social-democrate, au fost marginalizate în favoarea unor noi formaţiuni generate de explozia sistemului: Syriza în Grecia sau Podemos în Spania. Criza greacă din acest an este în cel mai înalt grad expresia acestor procese, dar şi a limitelor cu care ele se confruntă. Naufragiul partidelor politice tradiţionale, fie că vorbim de dreapta creştin-democrată sau de PASOK, partidul socialist, dusese confruntarea la extrem, poziţionând faţă în faţă, ireductibil, extremiştii neo-nazişti de la Chrysí Avgí – Zorii Aurii – şi extremiştii stângişti de la Coaliţia Stângii radicale, Syriza. Din fericire, Zorii Aurii nu au reuşit să se impună în alegerile din ianuarie, când victoria Syriza a dat destui fiori în partea dreaptă a spectrului politic.

Triumful electoral al lui Alexis Tsipras şi al partidului condus de el s-a încheiat însă de fapt a doua zi după marea lor victorie – referendumul din 5 iulie 2015. Atunci, Tsipras, care izbutise să organizeze consultarea populară în pofida opoziţiei foarte dure a „troicii” – FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană – al cărei dictat îl refuza, declara plin de optimism: „Azi e o zi de sărbătoare fiindcă democraţia este un motiv de sărbătoare, de bucurie. Atunci când democraţia învinge frica şi şantajul, ea deschide calea salvării şi drumul înainte. Azi, poporul elen a transmis un mesaj foarte puternic. Un mesaj de demnitate şi de determinare. Un mesaj prin care poporul preia controlul propriilor opţiuni… Sunt încrezător că vom deschide un drum nou pentru toate popoarele Europei. Un drum care ne va readuce la valorile fondatoare de democraţie şi solidaritate”. A doua zi, guvernul grec pornea pe drumul austerităţii, acceptând principalele condiţii pe care Troica le impunea pentru a acorda Greciei ajutorul minimal solicitat.

Sărăcia endemică, pericol pentru Europa (Agenţia „Oxfam”)

Sărăcia endemică, pericol pentru Europa (Agenţia „Oxfam”)

Zilele trecute, la o reuniune a PPE la Madrid, Angela Merkel, principala figură politică a dreptei populare europene şi promotor neclintit al politicilor de austeritate, îşi exprima îngrijorarea în legătură cu impactul alegerilor din Portugalia, Spania şi Irlanda asupra acestor politici, pe care le susţine, spun unii, cu o determinare demnă de o cauză mai bună. Faptul că până acum un număr semnificativ de mari economişti, în frunte cu Paul Krugman şi Joseph Stiglitz, ambii laureaţi ai Premiului Nobel pentru economie, au denunţat politicile de austeritate ca generatoare de sărăcie endemică, nu pare să tulbure cu nimic opţiunile dreptei neoconservatoare. Ne putem întreba, în aceste condiţii, cui prodest? Dacă nici majoritatea electoratului, nici elita mondială a specialiştilor nu susţin politicile de austeritate, cine le susţine oare, în spatele politicienilor care le promovează în ciuda voinţei politice majoritare, uneori chiar cu preţul unor entorse aduse principiilor democratice?

Nu pretind că aş avea un răspuns la această întrebare, dar cred că trebuie să luăm în considerare câţiva factori care nu sunt prea frecvent aduşi în discuţie în publicistica românească. Voi porni de la un fapt adesea ignorat: studii recente elaborate sub egida marilor universităţi americane, în frunte cu Harvard şi Duke, pun în evidenţă faptul că, dacă în anii 1960, un şef de întreprindere prosperă din SUA câştiga în medie de 20 de ori salariul unui subordonat mediu, în prezent, el câştigă între de 272 până la de 354 ori un salariu obişnuit. Statisticile AFL-CIO documentează pentru vărfurile executive salarii de circa 12 milioane de dolari anual, când salariul mediu al subordonaţilor lor este de aproximativ 34.000 de dolari. Am putea crede că e vorba de o particularitate americană, dar nu e aşa: în ţările cu reputaţia cea mai egalitară din Europa, ţările scandinave, cei mai bogaţi 10% dintre cetăţeni deţin între 60-70% din averi, mai mult decât în Marea Britanie, Canada sau Australia, apreciate ca mai de dreapta.

Globalizarea, aşadar, a adus cu sine o consolidare de tip pre-modern a clivajelor dintre cei mai bogaţi cetăţeni şi restul societăţii, dimpreună cu o erodare vizibilă a clasei de mijloc. A doua jumătate a secolului XX asista la un efort semnificativ de atenuare a inegalităţilor, cel puţin în interiorul societăţilor democratice, dar, odată cu dispariţia ameninţării comuniste, nu doar politica externă, ci şi cea internă s-a relaxat şi acum ameninţă energic sistemul de beneficii sociale pe care îl construise capitalismul „cu faţă umană” după sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Noi unde ne aflăm? În ultimul mandat al lui Traian Băsescu, societatea românească s-a confruntat explicit cu alternativa între o dreaptă radicală, practicând şi teoretizând darwinismul social cel mai explicit, a cărei austeritate era corectată pentru sine, punctual, de marea corupţie, şi o coaliţie relativ surprinzătoare pentru tradiţia politică post-decembristă, între liberali atenţi la problematica socială şi socialişti atenţi la exigenţele mediului privat. După eşecul suspendării preşedintelui Băsescu, această alianţă politică s-a spart, dar un mix de politici social-liberale angajate prin programul de guvernare din 2012 a reuşit să pună capăt nu doar austerităţii, ci şi recesiunii. Rezultatul alegerilor prezidenţiale din 2014, oricât de surprinzător, nu a reuşit să răstoarne situaţia şi abia zilele trecute un crescendo de mişcări de stradă, de obicei asociate cu progresele stângii radicale, a adus o jumătate de victorie partidelor de dreapta. Cel puţin aşa se văd lucrurile din perspectiva echipei de tehnicieni în frunte cu Dacian Cioloş.

Prof. Dr. Zoe Petre
 

supliment-GBO3

Reporter: Adrian Paradovschi December - 6 - 2015 Comments Off on supliment-GBO3

Cultură si spiritualitate

Reporter: editura August - 15 - 2015 Comments Off on Cultură si spiritualitate

Proiectul „Craiova 2021”, promovat în Belgia

Craiova 2021Muzicianul şi compozitorul Claudiu Şarpe, originar din Cetatea Băniei şi stabilit în Olanda, binecunoscut în Diaspora, a decis să promoveze proiectul „Craiova Capitală Europeană a Culturii 2021” publicului său de pretutindeni. „Pentru a avea o vizibilitate cât mai mare şi în rândul Diasporei, am decis, de comun acord cu muzicianul Claudiu Şarpe, ca prin intermediul evenimentelor şi al partenerilor săi media să devină susţinătorul proiectului Craiova Capitală Europeană a Culturii 2021 pe plan internaţional”, explică Antoniu Zamfir, preşedinte al Asociaţiei Craiova Capitală Europeană a Culturii 2021.

Primul eveniment va fi concertul „Claudiu Şarpe & Friends”, ce va avea loc pe data de 12 septembrie 2015, la un castel prestigios – Kasteel Flora – din Belgia, invitaţii fiind nume sonore ale muzicii, precum trupa Compact, pianistul rus Lyuben Gordiievski sau solistul vocal Mihai Imbarus. „Decizia pe care am luat-o, de a susţine şi promova proiectul Craiova 2021, a venit ca un lucru absolut firesc după ce am observat că oraşul meu de suflet, Craiova, a devenit un centru cultural, un loc în care orice artist, atât din ţară cât şi din străinătate, poate veni cu convingerea că reprezentaţia sa este găzduită de un oraş viu şi frumos conturat, atât din punct de vedere artistic, cât şi architectural”, consideră Claudiu Şarpe.

Pe plan internaţional, muzicianul craiovean a colaborat cu artişti recunoscuţi, precum Michel Camilo, Chucho Valdez, Eddie Floid, Anthony Jackson, Edna etc. Stilul său muzical va reveni, prin parteneriatul cu proiectul Craiova 2021, şi în atenţia publicului român.


Din lumea realităţilor migraţiei

-trairea-pe-intervalCartea „Trăirea pe interval”, scrisă de Alina Cozan, abordează una dintre cele mai stringente realităţi europene, cu multe aspecte rămase încă nerezolvate: migraţia. Fenomen cu care se confruntă multe dintre popoarele lumii, migraţia marchează societăţile fie din perspectiva celor care pleacă dintr-o ţară, fie din perspectiva celor care vin într-o ţară. „Personal, eu am simţit emigraţia ca pe o trăire pe un interval în care omul vieţuieşte între două lumi, ca două părţi din sine pe care nu poate să le mai unească pentru a fi un întreg”, mărturişeşte autoarea care a lansat volumul în Germania.

Lucrarea este o incursiune în viaţa emigrantului, cu motivaţia lui, cu lumea lui din ţara de unde pleacă, cu efectele şi schimbările pe care le provoacă acest fenomen la nivel individual şi social. Este o călătorie în lumea unor realităţi occidentale unde emigranţii încearcă să supravieţuiască şi să se integreze. Este în acelaşi timp şi trăirea reîntoarcerii acasă.

Lansarea cărţii a dat ocazia Centrului Bisericesc al românilor ortodocşi din München să invite publicul la o întâlnire cu tema „Viaţa în imigraţie – Consideraţii practice sociale, psihologice şi teologice”. Evenimentul a avut loc la sfârşitul lunii iunie a.c., în sala parohială a Bisericii St. Paul, din vecinătatea Centrului Bisericesc, în prezenţa unor invitaţi prestigioşi, ca Prea Sfinţitul Sofian Braşoveanul, episcop – vicar şi conf. dr. în psihologie Camelia Popa.


Germania

 

Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale şi de Nord

IPS dr. Serafim Joantă, Mitropolit pentru Germania, Europa Centrală şi de Nord

Fürther-Str. 166

D – 90429 Nürnberg

2.Parohia Aachen- Hram: Sfânta Treime

Biserica: Theresienkirche, Pontstr. 43, Aachen

Preot: Alexandru Pop

Peterstraße 48,

3.Parohia Aschaffenburg- Hram: Întâmpinarea Domnului

Biserica: Spitalkapelle, Lamprechstr. 2, Aschaffenburg

Protosinghel Ghelasie Păcurar

Versbacher Röthe 48, D – 97078 Würzburg

4.Parohia Augsburg- Hram: Sf. Arhidiacon Ştefan

Biserica: Antoniuskapelle, Dominikanergasse 5, Augsburg

Preot Florin Chelemen

5.Parohia Berlin- Hram: Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil

Biserica: Heerstr. 63, 14055 Berlin-Charlottenburg

Preot: Ieromonah Clement Lodroman

Adresa: Weverstr. 5, D-13595 Berlin

6.Parohia Bonn- Hram: Botezul Domnului

Biserica: St. Margaretha-Kirche, Margarethenplatz 6, D-53117 Bonn

Preot Sebastian Suciu

Legionsweg 14,

D – 53117 Bonn

7.Parohia Darmstadt- Hram: Izvorul Tamaduirii

Preot: Gheorghe Bularcă

Adresa: Backstr. 16 , D – 63069 Offenbach am Main

8.Parohia Dingolfing- Hram: “Sfântul Ioan Casian”

Adresa: Dreifaltigkeitskapelle der Kirche St. Johannes, Pfarrplatz 10, 84130 Dingolfing

Preot Vasile Florin Reut

9.Parohia Dortmund- Hram: Sf. Dimitrie cel Nou

Biserica: Josephinekapeller in Josephinenstift, Oswall 8, Dortmund

Preot Dr. Ruja Ispas

Körner Hellweg 33, D- 44143 Dortmund

10.Parohia ” Sfânta Treime” Düsseldorf- Biserica: Degerstrasse 27, 40235 Düsseldorf

Preot: Iosif-Cristian Radulescu

Oranienburger Strasse 24

40235 Düsseldorf

11.Parohia Essen- Hram: Sfinţii Români

Biserica: St. Augustinus Kirche, Adelkampstr. 61, 45147 Essen

Preot: Ioan Hodos

Am Forsthof 17, D-42119

Wuppertal

 

Olanda

1.Parohia ortodoxă română „Sf. Grigorie Teologul” din Schiedam

Adresă: Vlaardingerdijk 48, 3117 EW, Schiedam

Preot paroh dr. Ioan Dură

2.Parohia „Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Ludger” din Arnhem

Adresă: Beekstraat 40, 6811 DW, Arnhem.

Preot slujitor: părintele Costel Ionaşcu

3.Parohia „Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan” din Groningen

Adresa: A-Kerkhof 22, 9711 Groningen

Preot slujitor: părintele Costel Ionaşcu

4.Parohia „Sfânta Cuvioasa Paraschieva de la Iaşi” din Best/Eindhoven

Adresă: Antonius Kerk: Wilhelminaplein 159, 5684 VP Best

Preot slujitor: părintele Ciprian Constantin Pintilie

Biserica Sf. Nicolae -Bruxelles

Belgia

1.Parohia Ortodoxă Română Sfântul Nicolae – Bruxelles

Rue des Palais 181-183, 1030 Bruxelles

Preot paroh – Vlaicu Patriciu

2.Reprezentant al Patriarhiei pe lângă UE

Adresa Rue Vanderlinden 15A, 1030 Bruxelles.

preot Sorin Şelaru, consilier patriarhal

3.Parohia Buna Vestire – Bruxelles

Place de la Duchesse de Brabant 24, 1080 Bruxelles

Protoiereu Vasile Palade

4.Capela Sfânta Parascheva – Bruxelles

Chapelle Sainte Julienne

41, Rue de la Charité (zona Madou), 1210 Bruxelles

Preot Bogdan Popescu

5.Parohia Naşterea Maicii Domnului, Protopopiatul Olandei şi Belgiei flamande – Anvers (Antwerpen)

Sint Jacobsmarkt 15 (interiorul Institutului ”De VZW Sint Lucas en Van Celsinstitut”), 2000 Anvers (Antwerpen)

Pr. Protoiereu Dr. Ioan Dură

6.Parohia Pogorârea Sfântului Duh (Rusalii) – Liège

Adresa: 241, Rue des Français, 4430 Liège, Ans

Preot paroh: Pr. Stefan Barbu

7.Parohia ortodoxă romană Sfântul Apostol Andrei şi Sfântul Materne – Aalst (Alost)

Begijnhofstraat, 1, 9300 Aalst

Preot Constantin Pogor

8.Mănăstirea « Acoperământul Maicii Domnului », Namur

Adresa: 86, Rue Su l’Tidge, localitatea: Védrin, 5020

Pr. Ciprian Grădinaru

25 de ani de la evenimentele din 1989

Reporter: editura November - 3 - 2014 Comments Off on 25 de ani de la evenimentele din 1989

din ziarul „ Democraţia” – 19 februarie 1990

IMG_0001

Ultimele zile în care la cârma ţării s-a aflat Nicolae Ceauşescu s-au constituit în tot atâtea momente dramatice pentru poporul român, momente concludente, în acelaşi timp, pentru acest sfârşit disperat de eră autointitulată „de aur”. Ultimii ani au însemnat căderea românilor într-un timp al privaţiunilor, al încălcării flagrante a drepturilor, al izolării de Europa şi de lume.

Toate problemele comune celorlalte ţări est-europene au fost aduse la paroxism printr-o politică unipersonală, aberantă, voluntaristă şi tot mai ruptă de realităţi. În plus, România ceauşistă a prezentat o serie de particularităţi nemaiîntâlnite în celelalte ţări: înfometarea la extrem a populaţiei, absenţa minimei asistenţe sanitare, factori care au avut urmări tragice; apoi sărăcia extremă a populaţiei, care a amplificat corupţia, furturile, agravând criza morală a societăţii. Suita dezastrului a continuat cu limitarea aspiraţiilor culturale, fără precedent în celelalte ţări ale fostului lagăr; minciuna oficializată. Am mai adăuga tragica dezamăgire generată de încrederea, ulterior adânc înşelată, învestită iniţial de o mare parte a populaţiei în persoana fostului lider care a ştiut să manipuleze sentimentele naţionale ale românilor şi, ajutat în anii ’70 de Occident, a dat iluzia unui anumit liberalism şi a posibilităţii unei vieţi mai prospere. Iluziile s-au prăbuşit definitiv la sfârşitul acelui deceniu.

Pe mâinile cui dăm ţara?

Cozile şi rafturile goale din magazine, acestea ar putea fi emblema acelor zile

Cozile şi rafturile goale din magazine, acestea ar putea fi emblema acelor zile

Dacă s-ar fi făcut un sondaj printre telespectatori menit să reliefeze cel mai picant spectacol oferit de Televiziunea Română Liberă, cu siguranţă că opţiunea populară s-ar fi oprit la transmisiunea de vineri 9 februarie din incinta Parlamentului. Câteva ore ce au turnat în vine stupoare şi indignare, frământare legitimă. Pe mâinile cui dăm ţara? – s-a întrebai orice om de bună credinţă, ţintuit până către orele dimineţii în faţa micului ecran şi nevenindu-i să creadă ceea ce i se înfăţişa. O sală plină de oameni porniţi parcă unul împotriva celuilalt, certăreţi, fără principii, încălcându-se orice normă de conduită civilizată şi de fair play între parteneri.

Ce fel de conduită democratică se poate spune că au avut reprezentanţii majorităţii partidelor, cînd era suficient ca un vorbitor să nu convină celorlalţi şi era stopat aspru prin vociferări, strigăte, aplauze răuvoitoare… Aşa să arate oare viitorii oameni politici al României? — s-au neliniştit îndeosebi cei tineri care nu au cunoscut sistemul pluripartit decât din lucrări, cel mai adesea interzise în trecut. Ca urmare a balamucului general, s-a format o opinie unanimă: toţi „catindaţii” au pierdut prin prezentarea unui asemenea spectacol penibil în faţa milioanelor de telespectatori, care aşteptau să vadă oamenii zilei de mâine, îngerii întruchipători ai democraţiei şi nu nişte inşi cu alură de demagogi, folosind vechi tertipuri avocăţeşti. Ne trebuia un „spectacol” demn. calm, matur şi responsabil. În nici un caz o pantomimă caragialescă hâdă !

Dar problema cea mai gravă, am lăsat-o special mai la urmă: milionul. Cu mare, cu mic, „politicieni de profesie”, la 18 şi la 70 de ani (doamne, unde s-au născut şi s-au pregătit aceste caricaturi?) alături de „diplomaţi de carieră” mai de multişor pensionaţi, ca să ne referim doar la două cazuri, alături de o mulţime de foşti şi actuali avocaţi ori oameni cu profesiuni mai puţin certe, viitori veleitari ori viitori rozători de oase din viitorul ospăţ al democraţiei româneşti — s-au aruncat în arenă încâlcind orice civilizaţie. Sloganul general neveştejit de nimeni cu vreo vorbuliţă s-a aflat pe buzele tuturor: „Partidul şi Milionul.”. De ce li s-o fi promis acest milion dat din bugetul statului unora de calitatea acelora pe care i-am văzut la televizor, nu înţelegem. Şi avem atâtea nevoi de acoperit, atâtea suferinţe de ameliorat! Chiar cu câteva ore înainte de aeest spectacol, unic în felul său, telespectatorii s-au cutremurat de ravagiile înspăimîntătoarei S.I.D.A. care bântuie în leagănele noastre de copii şi despre care n-am ştiut nimic. Iată de ce n-am putut să nu ne întrebăm cu toţii: să dăm milioane de lei pentru propaganda unor nesătui? Sau să ne grăbim să alinăm suferinţele acelor chipuri de copii ce ne-au înfiorat şi ne-au amintit de feţele Auschwitz-ului, Sahel-u-lui, Africii de Sud ?

Înţelegem că pentru aceşti veleitari ai democraţiei pluripartitiste un milion de lei reprezintă o tentaţie, o pleaşcă, o pară mălăiaţă căzută pe nemuncite. Oare la ce ne trebuia goana aceasta stupidă şi ruşinoasă după… milionul-ciolan?(C. R.)

În vizită, delegaţia oraşului Linyi, din China

Reporter: editura June - 18 - 2012 Comments Off on În vizită, delegaţia oraşului Linyi, din China

De numeroşi ani, grupul de firme Niro Investment, preşedintele său, domnul Nicolae Dumitru, desfăşoară relaţii comerciale cu importanţi parteneri de afaceri din Republica Populară Chineză, contribuind la dezvoltarea legăturilor economice şi de prietenie dintre ţările noastre. În acest cadru, în virtutea bunelor relaţiilor existente, la sfârşitul lunii aprilie s-a aflat la Bucureşti, într-o vizită de afaceri, o delegaţie a oraşului Linyi, din China, constituită din 20 de importanţi oameni de afaceri şi oficiali ai primăriei. Cartea de vizită a oraşului Linyi consemnează: capitală a provinciei Shandong, este al treilea mare oraş în ceea ce priveşte piaţa en-gros din China, având un volum anual al vânzărilor de peste 5 miliarde USD. Principalele industrii dezvoltate de exploatarea economică se bazează pe producţia de textile, alimente, electronice, chimice, materiale de construcţii, medicamente, aur, cărbune şi porţelanuri.

La sediul Grupului de Firme Niro Investment, delegaţia s-a întâlnit cu domnul preşedinte Nicolae Dumitru, discuţiile fiind purtate sub semnul colaborării în viitorul apropiat, oaspeţii arătându-se interesaţi de întreaga activitate a grupului românesc de firme. Bunele relaţii româno-chineze cultivate în ultimii 22 de ani de preşedintele Grupului de firme Niro au fost, de asemeni, apreciate de conducerea delegaţiei, dornică să stabilească, în curând, solide relaţii bilaterale în diverse domenii.

Delegaţia a vizitat Complexul Comercial „Dragonul Roşu”, unul dintre cele mai mari centre comerciale din sud-estul Europei, întâlnindu-se direct cu comercianţii chinezi din acest centru. Impresionaţi de comerţul derulat în zonă, aceştia au declarat că doresc să revină împreună cu oameni politici şi de afaceri, pentru stabilirea de relaţii de ordin economic şi investiţional pe termen lung.

În timpul prezenţei la Bucureşti, oaspeţii au vizitat Primăria sectorului 2, unde au fost primiţi de Primarul Nicolae Onţanu, şi la Prefectura Judeţului Ilfov.

Ion Badea

Director de relaţii publice
Niro Investement Group

 

Premiile revistei “Balcanii și Europa” 2011

Reporter: editura December - 20 - 2011 Comments Off on Premiile revistei “Balcanii și Europa” 2011

Eugen Tomac (secretar de stat, Departamentul pentru românii de pretutindeni, din cadrul Guvernului României):

Vocația Spiritului Balcanic

Akkan Suver (preşedintele Fundaţiei „Marmara”; vicepreşedinte al Fundaţiei Internaţionale „Marea Neagră – Marea Caspică”):

Vocația Integrării Zonei Caucazului

ES Michael Schwarzinger (Ambasador Extraordinar şi

Plenipotenţiar al Austriei la Bucureşti)

Vocaţia Cooperării Europene”

Andreea Marin Bănică (primul Ambasador UNICEF al Bunăvoinţei din România):

Vocația Altruismului

Radu Graţian Gheţea (Preşedinte al Consiliului Director al Asociaţiei Bancherilor din România):

Vocația Integrării Economice Europene

Ştefan Manea (director general al „Hofigal” S.A.):

Vocația Investitorului în Calitate

Alexandru Tomescu (reputat violonist, solist concertist):

Vocația Măiestriei Artistice

Andra Măruță (renumită artistă pop, vedetă de televiziune):

Vocația Promovării Muzicii de Calitate

DIPLOME DE ONOARE:

Ioan C. Popa, cunoscut publicist

Ovidiu Zanfir, grafician, designer web

Chen Jin, corespondent XINHUA NEWS AGENCY

 

Ţările noastre se pot ajuta, pentru ca împreună să iasă din criză

Reporter: Adrian Paradovschi June - 12 - 2010 Comments Off on Ţările noastre se pot ajuta, pentru ca împreună să iasă din criză

Criza economică a afectat economiile ţărilor întregii Europe, implicit pe ale celor din zona Balcanilor. În multe state au fost luate măsuri menite să stăvilească efectele negative, inclusiv cele legate de colaborarea dintre ţări care fac parte din aceeaşi zonă. În acest context, revista noastră continuă ancheta printre “vecini”, începută în numărul trecut, prezentând modul în care decurg relaţiile economice dintre România, Turcia şi Bulgaria, realizări şi împliniri, deopotrivă.

  1. Cum apreciaţi stadiul actual al relaţiilor economice dintre ţările noastre?

  2. Care sunt, în opinia dvs., realizările, dar şi neîmplinirile în relaţiile economice

dintre cele două ţări? Ne puteţi oferi şi câteva exemple?

  1. Luând în considerare faptul că cele două ţări sunt vecine şi au legături strânse de colaborare, cum vedeţi viitorul relaţiilor economice dintre ele?

  • Ne răspunde E.S. Valentin Radomirski, ambasadorul Bulgariei
  1. 2. 3. În ce priveşte relaţiile dintre ţările noastre, putem remarca faptul că la baza proiectelor de cooperare stau iniţiative lansate de populaţie. Pot da ca exemplu inaugurararea bacului peste Dunăre, care să facă legătura între Nicopole şi Turnu Măgurele. O dovadă a dezvoltării relaţiilor noastre este evoluţia schimburilor comerciale: în 2002, acestea erau de 341 milioane euro, pentru ca în 2008 ele să ajungă la 2.7 miliarde euro. De asemenea, România ocupa locul 5, în 2008, ca partener comercial al Bulgariei, iar în 2009 a urcat pe locul 4, ceea ce arată că, în ciuda crizei economice, cresc schimburile comerciale între cele doua ţări. Un loc important îl are turismul, ştiut fiind că tot mai mulţi români îşi petrec vacanţele în Bulgaria , unde vin să descopere o realitate care nu corespunde unor stereotipuri. Această realitate determină o abordare pragmatică a relaţiilor bilaterale.

Spuneam că suntem în criză, dar trebuie să ieşim din ea pentru că avem interes să deschidem tot mai multe posibilităţi de cooperare. Una din căile aflate la îndemâna noastră o reprezintă obţinerea fondurilor europene, pe care putem să le accesăm prin proiecte comune. La întâlnirea celor doi premieri ai ţărilor noastre, din luna februarie a.c, s-a semnat Memorandumul de Înţelegere pentru Programul de Cooperare Transfrontalieră România-Bulgaria 2007-2013, care să ne permită să luăm cât mai multe fonduri potrivit capacităţilor noastre administrative. Numai unindu-ne eforturile putem accesa aceste fonduri, mai ales că ne obligă criza să o facem. Bulgaria încearcă să iasă din criză printr-un program pe termen scurt care constă din 82 de măsuri anticriză, grupate în 8 sectoare economice, financiare, sociale etc. Ministerul de Finante se aşteaptă ca primele rezultate să se vada deja şi sperăm ca în partea a doua a anului să putem anunţa că am ieşit din recesiune. Ne aşteptăm ca, la sfârşitul lui 2010, să avem o creştere pozitivă, nu spectaculoasă, dar peste zero. Desigur, efectele crizei nu vor dispărea imediat, ele sunt de lungă durată, pentru că nu sunt doar economice sau financiare, ci şi sociale, în sensul că şomajul, educaţia, sănătatea sunt afectate. Sunt convins că ţările noastre se pot ajuta împreună să iasă din criză, mai repede. Mi-aş mai permite ca, în acest cadru, să amintesc faptul că se simte nevoia unei coordonări româno-bulgare în mecanismul de monitorizare periodică a CE în lupta împotriva structurilor mafiote. Este vorba de lupta împotriva corupţiei, împotriva crimei organizate. Trebuie să continuăm cooperarea în cadrul acestui mecanism şi e nevoie de o abordare comună pentru aceste rapoarte periodice. Guvernul nostru a luat măsuri foarte stricte de luptă împotriva crimei organizate şi voi aminti operaţiunea specială numită “Octopus”. O cooperarea mai strânsă a Ministerelor noastre de Interne în lupta împotriva corupţiei şi a crimei organizate trebuie să aducă rezultate mai bune în ce priveşte măsurile de prevenire a fenomenului. Această cooperare va creşte credibilitatea atât a Bulgariei cât şi a României, care, după cum ştiţi, nu este cea mai bună.

Cristiana Terenche

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult